Recursuri in interesul legii

Publicat la 18-07-17

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 37
din 14 decembrie 2009

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 217 din 07/04/2010

Dosar nr. 23/2009

Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 13 din acelaşi act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizaţiei de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice locale.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 67 de judecători din 103 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Antoaneta Florea - procuror şef al Biroului de reprezentare din cadrul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că indemnizaţia de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în instituţiile publice din subordinea acestuia, precum şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale şi a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial şi înainte de transfer sau detaşare din cadrul fostului Minister de Interne.

SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor de judecată s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 13 din acelaşi act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizaţiei de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice locale.

Astfel, unele instanţe au admis acţiunile formulate de funcţionarii publici şi personalul contractual care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice locale şi au obligat primăriile şi consiliile locale la alocarea, calcularea şi plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reprezentând indemnizaţia de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază.

S-a reţinut, de asemenea, că ulterior apariţiei Legii nr. 138/1999, Ministerul de Interne şi Ministerul Administraţiei Publice s-au reorganizat prin comasare, formând Ministerul Administraţiei şi Internelor şi, prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului de interne nr. 275/2002 privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul de Interne, s-a dispus că indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice, fără a distinge între administraţia publică centrală şi cea locală.

Totodată, în ordinul menţionat a fost definită sintagma "personal civil", conţinută de art. 47 din Legea nr. 138/1999 ca reprezentând funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor, prevăzându-se că acest personal beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr. 138/1999, cu excepţia celui din domeniul administraţiei publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din aceeaşi lege, precum şi de drepturile prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaţilor omologi din sectorul bugetar.

Alte instanţe, dimpotrivă, au respins acţiunile având ca obiect plata indemnizaţiei de dispozitiv reglementată de art. 13 din Legea nr. 138/1999, formulate de funcţionarii publici şi personalul contractual care îşi desfăşoară activitatea în administraţia publică locală.

În motivare s-a arătat că Legea nr. 138/1999, astfel cum rezultă din însuşi titlul ei, stabileşte modalitatea de salarizare şi acordare a altor drepturi numai pentru personalul militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.

Astfel, potrivit prevederilor art. 47 din legea menţionată, numai personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale enumerate în art. 1 beneficiază de unele drepturi prevăzute de acest act normativ, iar conform art. 49, personalul civil care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile şi indemnizaţiile acordate acestora.

S-a arătat, de asemenea, că prevederile din Legea nr. 138/1999 şi din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 referitoare la indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază nu sunt aplicabile şi altor categorii de funcţionari publici şi personal angajat pe bază de contract care îşi desfăşoară activitatea în administraţia publică locală, Ministerul Administraţiei şi Internelor neavând nicio atribuţie în privinţa salarizării acestor categorii profesionale, întrucât administraţia publică locală nu face parte din structurile acestui minister.

S-a apreciat, prin recursul în interesul legii, că aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

În legătură cu această problemă de drept, în privinţa căreia s-a constatat că instanţele nu au un punct de vedere unitar, se reţin următoarele:

În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 138/1999 "dispoziţiile prezentei legi se aplică personalului militar şi civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei".

Art. 13 din Legea nr. 138/1999 prevede: "cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază."

Prin prevederile art. 47 din aceeaşi lege se arată că "personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislaţia aplicabilă în sectorul bugetar şi de unele drepturi salariale prevăzute de prezenta lege", iar art. 49 stipulează că "personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art. 47, care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile şi indemnizaţiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".

Dispoziţiile legale sus-menţionate conţin o enumerare limitativă şi sunt aplicabile personalului militar şi civil din instituţiile menţionate la art. 1 din lege, astfel că nu există niciun temei pentru ca drepturile salariale suplimentare constând în indemnizaţia de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază să poată fi recunoscute şi acordate tuturor funcţionarilor publici şi personalului contractual din administraţia publică locală.

Aceste dispoziţii legale nu au devenit aplicabile funcţionarilor publici şi personalului contractual din administraţia publică locală nici după ce Ministerului Administraţiei şi Internelor i-au fost stabilite unele atribuţii în domeniul administraţiei publice căci stabilirea respectivelor atribuţii nu semnifică includerea administraţiei publice locale în structurile acestui minister, pentru a se putea considera că Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 ar fi privit şi aceste categorii profesionale.

Prin acte normative succesive, ca urmare a unor reorganizări, denumirea Ministerului de Interne a fost schimbată de mai multe ori în decursul timpului, ocazie cu care s-a dispus şi asupra atribuţiilor acestui minister, cât şi cu privire la instituţii publice şi structuri ce urmau să îşi desfăşoare activitatea în subordinea sa şi, desigur, cu privire la situaţia personalului său şi al acelor instituţii.

Astfel, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor (în prezent abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare), acestui minister rezultat prin unificarea fostului Minister de Interne cu fostul Minister al Administraţiei i s-au stabilit atribuţii atât în domeniul administraţiei publice, cât şi în cel al ordinii şi siguranţei publice, iar potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) şi (3) din acelaşi act normativ, personalul Ministerului de Interne şi cel al Ministerului Administraţiei a fost transferat în interesul serviciului şi numit pe funcţii la Ministerul Administraţiei şi Internelor, în condiţiile legii, beneficiind de drepturile dobândite anterior, conform legislaţiei, precum şi, în limita bugetului aprobat, de indemnizaţii şi sporuri specifice instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Cu această ocazie, personalul din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi Direcţiei Generale de Paşapoarte, care a activat anterior în domeniul ordinii şi siguranţei publice din fostul Minister de Interne, a fost transferat în domeniul administraţiei publice centrale din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003.

Ulterior, conform prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, aprobată prin Legea nr. 98/2008, cu modificările şi completările ulterioare, a fost înfiinţat Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, prin reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, în subordinea noului minister fiind trecute instituţiile centrale menţionate în art. 13 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) şi (3) din această din urmă ordonanţă de urgenţă, personalul ministerului reorganizat a fost transferat în interesul serviciului, cu menţinerea funcţiilor deţinute şi a drepturilor salariale dobândite anterior, la ministerul rezultat din reorganizare.

În urma acestei măsuri, în domeniul administraţiei publice din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a fost transferat personalul din structurile prevăzute la art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

În prezent, în urma reorganizării Ministerului Internelor şi Reformei Administrative dispuse prin art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, aprobată prin Legea nr. 186/2009, a avut loc din nou înfiinţarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar conform art. 21 din ordonanţă, acesta a preluat personalul ministerului reorganizat, personal care şi-a menţinut nivelul salarizării prevăzut prin actele normative în vigoare, aşa cum se arată în art. 22 alin. (7) din acelaşi act normativ.

Pe parcursul succesiunii de acte normative care au vizat reorganizarea aceluiaşi minister, mai exact în baza art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003, a fost emis Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 privind modificarea Ordinului ministrului de interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul de Interne.

Din examinarea dispoziţiilor ordinului se observă vă acesta a fost emis, printre altele, în vederea clarificării unor aspecte privind modalitatea de salarizare a personalului civil transferat în domeniul administraţiei publice din structurile aflate în subordinea fostului Minister de Interne, deoarece Ordinul ministrului de interne nr. 275/2002 fusese adoptat anterior reorganizării ministerului, astfel că se referea numai la personalul civil din instituţiile cu activitate în domeniul ordinii publice.

Potrivit pct. 9.2 din ordin: "Indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice", iar la pct. 31.1 se arată că "prin personal civil se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor".

La acelaşi punct al ordinului se precizează că "personalul civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepţia celui din domeniul administraţiei publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum şi de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaţilor analogi din sectorul bugetar".

Aşadar, prin dispoziţiile acestui ordin nu s-a acordat dreptul salarial constând în indemnizaţia de dispozitiv altui personal civil (funcţionari publici şi personal contractual) din domeniul administraţiei publice, decât cel aflat în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, în condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat anterior, acestui minister i-au fost stabilite atribuţii atât în domeniul ordinii şi siguranţei publice, cât şi în cel al administraţiei publice.

Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 nu s-a referit şi nici nu se putea referi la vreo categorie de personal din administraţia publică locală, căci autorităţile prin care aceasta se realizează nu se află în raport de subordonare nici faţă de Ministerul de Interne, nici faţă de vreo altă autoritate a statului, ci funcţionează potrivit principiilor descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, aşa cum se stabileşte prin art. 120 alin. 1 din Constituţia României, republicată, şi art. 2 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşa cum s-a arătat, prin ordonanţele de urgenţă ce au fost menţionate se stabileşte că funcţionarii publici şi personalul contractual ce au beneficiat de indemnizaţia de dispozitiv lunară cât timp au fost încadraţi la Ministerul Administraţiei şi Internelor vor continua să aibă respectivul drept şi după transferul lor în structurile administraţiei publice centrale din subordinea acestui minister.

Ulterior, conform prevederilor art. 18 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, personalul fostului Minister al Administraţiei şi Internelor a fost transferat în interesul serviciului la Ministerul Internelor şi Reformei Administrative cu menţinerea funcţiilor deţinute şi a drepturilor salariale dobândite anterior.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 372/2002, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2004 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzător desfăşurării activităţilor de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 520/2004, cu modificările şi completările ulterioare, au fost înfiinţate în subordinea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor servicii publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor, prin reorganizarea compartimentelor de stare civilă din aparatul propriu al consiliilor locale şi al formaţiunilor locale de evidenţă a populaţiei din structura Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Potrivit art. 241 alin. (2) din acelaşi act normativ, astfel cum a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzător desfăşurării activităţilor de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 349/2005, personalul serviciilor comunitare de evidenţă a persoanelor este detaşat de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, în condiţiile legii, păstrându-şi toate drepturile anterior dobândite.

Soluţii legislative similare au fost adoptate şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 362/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că personalul acestor servicii comunitare organizate în cadrul prefecturilor judeţene şi al Prefecturii Municipiului Bucureşti, în baza art. 151 şi 152 din actul normativ menţionat, este transferat din structura Ministerului Administraţiei şi Internelor, păstrându-şi toate drepturile anterior dobândite.

Astfel fiind, în afară de militarii şi salariaţii civili (funcţionari publici şi personal contractual) din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor) şi din instituţiile publice aflate în subordinea ministerului, indemnizaţia de dispozitiv prevăzută de art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă şi următoarelor categorii de personal:

- personalului civil al serviciilor comunitare de evidenţă a persoanelor care sunt organizate şi funcţionează în subordinea consiliilor locale, în temeiul dispoziţiilor cu caracter special ale art. 241 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 372/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea faptului că este încadrat la Ministerul Administraţiei şi Internelor (fost Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) şi este detaşat la aceste servicii comunitare, păstrându-şi toate drepturile anterior dobândite;

- personalului civil al serviciilor comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi al serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor organizate în cadrul prefecturilor judeţene şi al Prefecturii Municipiului Bucureşti în temeiul dispoziţiilor cu caracter special ale art. 151 şi 152 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 362/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea faptului că îşi păstrează toate drepturile dobândite anterior transferului din structura Ministerului Administraţiei şi Internelor la aceste servicii comunitare.

Prin urmare, este evident faptul că nu pot beneficia de indemnizaţia de dispozitiv alte categorii de funcţionari publici sau personal contractual care, deşi la un moment dat au avut beneficiul acestui drept salarial, în considerarea faptului că au făcut parte din structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, dar care în prezent nu se mai încadrează în niciuna dintre ipotezele juridice prezentate.

De asemenea, este evident faptul că nu pot beneficia de indemnizaţia de dispozitiv toţi funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, întrucât nici aceste categorii de personal nu se încadrează în vreuna dintre ipotezele juridice prezentate.

Dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizaţiei de dispozitiv de 25% din salariul de bază tuturor funcţionarilor publici şi personalului contractual din administraţia publică locală, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.

Nu se poate susţine că există discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 16 din Constituţia României, republicată, în ceea ce priveşte salarizarea funcţionarilor publici şi personalului contractual transferat în structurile administraţiei publice, instituţiile publice şi organele de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi a celui detaşat, respectiv transferat în serviciile publice comunitare din subordinea consiliilor locale ori a prefecturilor şi celelalte categorii de funcţionari publici şi personal contractual care îşi desfăşoară activitatea în alte instituţii şi servicii publice din administraţia locală, întrucât personalul care a lucrat în structurile fostului Minister de Interne a beneficiat de sporul de dispozitiv, iar prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2008, aprobată prin Legea nr. 186/2009, acte normative succesive care au reglementat măsuri de reorganizare a acestui minister, s-a prevăzut că personalul din cadrul său îşi păstrează drepturile dobândite anterior.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa constantă, legată de aplicarea garanţiei instituită de art. 14 din Convenţie, a subliniat că o diferenţă de tratament are natură discriminatorie numai dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, adică nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

De asemenea, Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă şi în ce măsură diferenţele dintre situaţiile analoage sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autorităţile naţionale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim.

Or, în esenţă, acordarea de către legiuitor a acestui drept salarial categoriilor profesionale ce au fost arătate îşi are justificarea în complexitatea şi gradul de dificultate al sarcinilor de serviciu, precum şi al responsabilităţilor ce le revin.

Totodată, este evident că nu ne aflăm în prezenţa unor situaţii analoage tratate diferenţiat.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE in numele legii D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se interpretează în sensul că indemnizaţia de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în instituţiile publice din subordinea ministerului, precum şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale şi a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial şi înainte de transfer sau detaşare din cadrul fostului Minister de Interne.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2009.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
judecător LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White