Conventia Europeana a Drepturilor Omului

CONVEN┼óIA PENTRU AP─éRAREA DREPTURILOR OMULUI ┼×I A LIBERT─é┼óILOR FUNDAMENTALE* AMENDAT─é DE PROTOCOLUL NR.11 ┼×I PROTOCOLUL NR.14

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,

Luând în considerare Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, proclamată de

Adunarea generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948,

Consider├ónd c─â aceast─â declara┼úie urm─âre┼čte s─â asigure recunoa┼čterea ┼či aplicarea

universal─â ┼či efectiv─â a drepturilor pe care ea le enun┼ú─â,

Considerând că scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune cât mai

str├óns─â ├«ntre membrii s─âi ┼či c─â unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este ap─ârarea

┼či dezvoltarea drepturilor omului ┼či a libert─â┼úilor fundamentale,

Reafirm├ónd ata┼čamentul lor profund fa┼ú─â de aceste libert─â┼úi fundamentale care

constituie temelia ├«nse┼či a justi┼úiei ┼či a p─âcii ├«n lume ┼či a c─âror men┼úinere se bazeaz─â ├«n mod

esenţial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevărat democratic, iar pe de altă parte, pe o

concep┼úie comun─â ┼či un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg,

Hot─âr├óte, ├«n calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acela┼či spirit ┼či

av├ónd un patrimoniu comun de idealuri ┼či de tradi┼úii politice, de respect al libert─â┼úii ┼či de

preeminenţă a dreptului, să ia primele măsuri menite să asigure garantarea colectivă a

anumitor drepturi enunţate în Declaraţia Universală,

Au convenit asupra celor ce urmeaz─â:

Articolul 1

Obligaţia de a respecta drepturile omului

Înaltele părţi contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor

drepturile ┼či libert─â┼úile definite ├«n titlul I al prezentei Conven┼úii.

TITLUL I - Drepturi ┼či libert─â┼úi

Articolul 2

Dreptul la viaţă

1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi

cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un

tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.

2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în

cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă;

a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale;

b) pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane

 

*

Adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950. A intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. România a ratificat

Conven┼úia prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicat─â ├«n ÔÇťMonitorul OficialÔÇŁ nr. 135 din 31 mai 1994.

2 legal deţinute;

c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.

Articolul 3

Interzicerea torturii

Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.

Articolul 4

Interzicerea sclaviei ┼či a muncii for┼úate

1. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire.

2. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie.

3. Nu se consideră muncă forţată sau obligatorie în sensul prezentului articol:

a) orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile

prevăzute de art. 5 din prezenta convenţie sau în timpul în care se află în libertate

condiţionată;

b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să satisfacă

serviciul militar din motive de con┼čtiin┼ú─â, ├«n ┼ú─ârile ├«n care acest lucru este recunoscut ca

legitim, un alt serviciu, în locul serviciului militar obligatoriu;

c) orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau

bunăstarea comunităţii;

d) orice muncă sau serviciu care face parte din obligaţiile civile normale.

Articolul 5

Dreptul la libertate ┼či la siguran┼ú─â

1. Orice persoan─â are dreptul la libertate ┼či la siguran┼ú─â. Nimeni nu poate fi lipsit de

libertatea sa, cu excep┼úia urm─âtoarelor cazuri ┼či potrivit c─âilor legale:

a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent;

b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la

o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării

unei obligaţii prevăzute de lege;

c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare

competente, sau c├ónd exist─â motive verosimile de a b─ânui c─â a s─âv├ór┼čit o infrac┼úiune sau c├ónd

exist─â motive temeinice de a crede ├«n necesitatea de a-l ├«mpiedica s─â s─âv├ór┼čeasc─â o infrac┼úiune

sau s─â fug─â dup─â s─âv├ór┼čirea acesteia;

d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub

supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţii

competente;

e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o

boal─â contagioas─â, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o

împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o

procedur─â de expulzare ori de extr─âdare.

2. Orice persoan─â arestat─â trebuie s─â fie informat─â, ├«n termenul cel mai scurt ┼či ├«ntr-o

limb─â pe care o ├«n┼úelege, asupra motivelor arest─ârii sale ┼či asupra oric─ârei acuza┼úii aduse

împotriva sa.

3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c)

din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat

3

├«mputernicit prin lege cu exercitarea atribu┼úiilor judiciare ┼či are dreptul de a fi judecat─â ├«ntr-

un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi

subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să

introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt

asupra legalit─â┼úii de┼úinerii sale ┼či s─â dispun─â eliberarea sa dac─â de┼úinerea este ilegal─â.

5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii

contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoan─â are dreptul la judecarea ├«n mod echitabil, ├«n mod public ┼či ├«ntr-un

termen rezonabil a cauzei sale, de c─âtre o instan┼ú─â independent─â ┼či impar┼úial─â, instituit─â de

lege, care va hot─âr├« fie asupra ├«nc─âlc─ârii drepturilor ┼či obliga┼úiilor sale cu caracter civil, fie

asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea

trebuie s─â fie pronun┼úat─â ├«n mod public, dar accesul ├«n sala de ┼čedin┼ú─â poate fi interzis presei

┼či publicului pe ├«ntreaga durat─â a procesului sau a unei p─âr┼úi a acestuia ├«n interesul moralit─â┼úii,

al ordinii publice, ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când

interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura

considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale,

publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce

vinovăţia sa va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) s─â fie informat, ├«n termenul cel mai scurt, ├«ntr-o limb─â pe care o ├«n┼úelege ┼či ├«n mod

am─ânun┼úit, asupra naturii ┼či cauzei acuza┼úiei aduse ├«mpotriva sa;

b) s─â dispun─â de timpul ┼či de ├«nlesnirile necesare preg─âtirii ap─âr─ârii sale;

c) s─â se apere el ├«nsu┼či sau s─â fie asistat de un ap─âr─âtor ales de el ┼či, dac─â nu dispune

de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un

avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;

d) s─â ├«ntrebe sau s─â solicite audierea martorilor acuz─ârii ┼či s─â ob┼úin─â citarea ┼či audierea

martorilor ap─âr─ârii ├«n acelea┼či condi┼úii ca ┼či martorii acuz─ârii;

e) s─â fie asistat ├«n mod gratuit de un interpret, dac─â nu ├«n┼úelege sau nu vorbe┼čte limba

folosit─â la audiere.

Articolul 7

Nici o pedeaps─â f─âr─â lege

1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul

├«n care a fost s─âv├ór┼čit─â, nu constituia o infrac┼úiune, potrivit dreptului na┼úional sau

internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era

aplicabil─â ├«n momentul s─âv├ór┼čirii infrac┼úiunii.

2. Prezentul articol nu va aduce atingere judec─ârii ┼či pedepsirii unei persoane vinovate

de o ac┼úiune sau de o omisiune care, ├«n momentul s─âv├ór┼čirii sale, era considerat─â infrac┼úiune

potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate.

Articolul 8

Dreptul la respectarea vie┼úii private ┼či de familie

4

1. Orice persoan─â are dreptul la respectarea vie┼úii sale private ┼či de familie, a

domiciliului s─âu ┼či a coresponden┼úei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în

m─âsura ├«n care acest amestec este prev─âzut de lege ┼či dac─â constituie o m─âsur─â care, ├«ntr-o

societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică,

bun─âstarea economic─â a ┼ú─ârii, ap─ârarea ordinii ┼či prevenirea faptelor penale, protejarea

s─ân─ât─â┼úii sau a moralei, ori protejarea drepturilor ┼či libert─â┼úilor altora.

Articolul 9

Libertatea de g├óndire, de con┼čtiin┼ú─â ┼či de religie

1. Orice persoan─â are dreptul la libertatea de g├óndire, de con┼čtiin┼ú─â ┼či de religie; acest

drept include libertatea de a-┼či schimba religia sau convingerea, precum ┼či libertatea de a-┼či

manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în

particular, prin cult, ├«nv─â┼ú─âm├ónt, practici ┼či ├«ndeplinirea ritualurilor.

2. Libertatea de a-┼či manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor

restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare,   într-o societate

democratică, pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori

pentru protejarea drepturilor ┼či libert─â┼úilor altora.

Articolul 10

Libertatea de exprimare

1. Orice persoan─â are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde

libertatea de opinie ┼či libertatea de a primi sau de a comunica informa┼úii ori idei f─âr─â

amestecul autorit─â┼úilor publice ┼či f─âr─â a ┼úine seama de frontiere. Prezentul articol nu ├«mpiedic─â

statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui

regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libert─â┼úi, ce comport─â ├«ndatoriri ┼či responsabilit─â┼úi, poate fi

supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie

măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea

teritorial─â sau siguran┼úa public─â, ap─ârarea ordinii ┼či prevenirea infrac┼úiunilor, protec┼úia

sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica

divulgarea de informa┼úii confiden┼úiale sau pentru a garanta autoritatea ┼či impar┼úialitatea

puterii judec─âtore┼čti.

Articolul 11

Libertatea de ├«ntrunire ┼či de asociere

1. Orice persoan─â are dreptul la libertatea de ├«ntrunire pa┼čnic─â ┼či la libertatea de

asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu al┼úii sindicate ┼či de a se afilia la sindicate pentru

ap─ârarea intereselor sale.

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea

care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru

securitatea na┼úional─â, siguran┼úa public─â, ap─ârarea ordinii ┼či prevenirea infrac┼úiunilor,

protejarea s─ân─ât─â┼úii sau a moralei ori pentru protec┼úia drepturilor ┼či┬á libert─â┼úilor altora.

Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de

către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat.

Articolul 12

Dreptul la c─âs─âtorie

├Äncep├ónd cu v├órsta stabilit─â prin lege, b─ârbatul ┼či femeia au dreptul de a se c─âs─âtori ┼či

5

de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui

drept.

Articolul 13

Dreptul la un recurs efectiv

Orice persoan─â, ale c─ârei drepturi ┼či libert─â┼úi recunoscute de prezenta Conven┼úie au

fost ├«nc─âlcate, are dreptul s─â se adreseze efectiv unei instan┼úe na┼úionale, chiar ┼či atunci c├ónd

încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

Articolul 14

Interzicerea discrimin─ârii

Exercitarea drepturilor ┼či libert─â┼úilor recunoscute de prezenta Conven┼úie trebuie s─â fie

asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii

politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate

na┼úional─â, avere, na┼čtere sau orice alt─â situa┼úie.

Articolul 15

Derogare în caz de stare de urgenţă

1. În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice înaltă

parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta

Conven┼úie, ├«n m─âsura strict─â ├«n care situa┼úia o cere ┼či cu condi┼úia ca aceste m─âsuri s─â nu fie ├«n

contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional.

2. Dispoziţia precedentă nu îngăduie nici o derogare de la art. 2, cu excepţia cazului

de deces rezult├ónd din acte licite de r─âzboi, ┼či nici de la art. 3, art. 4 (paragraful 1) ┼či art. 7.

3. Orice înaltă parte contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe

deplin pe Secretarul general al Consiliului Europei cu privire la m─âsurile luate ┼či la motivele

care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, s─â informeze pe Secretarul general al

Consiliului Europei ┼či asupra datei la care aceste m─âsuri au ├«ncetat a fi ├«n vigoare ┼či de la care

dispoziţiile Convenţiei devin din nou aplicabile.

Articolul 16

Restricţii ale activităţii politice a străinilor

Nici o dispozi┼úie a art. 10, 11 ┼či 14 nu poate fi considerat─â ca interzic├ónd ├«naltelor

părţi contractante să impună restrângeri activităţii politice a străinilor.

Articolul 17

Interzicerea abuzului de drept

Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca implicând, pentru

un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desf─â┼čura o activitate sau a ├«ndeplini un

act ce urm─âre┼čte distrugerea drepturilor sau a libert─â┼úilor recunoscute de prezenta Conven┼úie

sau a aduce limit─âri mai ample acestor drepturi ┼či libert─â┼úi dec├ót cele prev─âzute de aceast─â

Convenţie.

Articolul 18

Limitarea folosirii restrângerii drepturilor

Restrângerile care, în termenii prezentei Convenţii, sunt aduse respectivelor drepturi

┼či libert─â┼úi nu pot fi aplicate dec├ót ├«n scopul pentru care ele au fost prev─âzute.

6

TITLUL II - Curtea European─â a Drepturilor Omului

Articolul 19

Înfiinţarea Curţii

Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru înaltele părţi

contractante din prezenta Conven┼úie ┼či din Protocoalele sale, se ├«nfiin┼úeaz─â o Curte European─â

a Drepturilor Omului, numită în continuare Curtea. Aceasta va funcţiona permanent.

Articolul 20

Num─ârul judec─âtorilor

Curtea se compune dintr-un număr de judecători egal cu cel al înaltelor părţi contractante.

Articolul 21

Condiţii de exercitare a funcţiilor

1. Judec─âtorii trebuie s─â se bucure de cea mai ├«nalt─â reputa┼úie moral─â ┼či s─â ├«ntruneasc─â

condi┼úiile cerute pentru exercitarea unor ├«nalte func┼úiuni judiciare sau s─â fie juri┼čti av├ónd o

competenţă recunoscută.

2. Judec─âtorii ├«┼či exercit─â mandatul cu titlu individual.

3. În cursul mandatului lor, judecătorii nu pot exercita nici o activitate incompatibilă

cu cerinţele de independenţă, de imparţialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate cu

caracter permanent; orice problemă ridicată în aplicare acestui paragraf este rezolvată de

c─âtre Curte.

Articolul 22

Alegerea judec─âtorilor

1. Judec─âtorii sunt ale┼či de Adunarea Parlamentar─â ├«n numele fiec─ârei ├«nalte p─âr┼úi

contractante, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o listă de trei candidaţi prezentaţi de

înalta parte contractantă.

Articolul 23

Durata mandatului ┼či revocarea

1. Judec─âtorii sunt ale┼či pentru o perioad─â de 9 ani. Ei nu pot fi reale┼či.

2. Mandatul judecătorilor se încheie atunci când ei împlinesc vârsta de 70 de ani.

3. Judec─âtorii r─âm├ón ├«n func┼úie p├ón─â la ├«nlocuirea lor. Ei continu─â totu┼či s─â se ocupe de

cauzele cu care au fost deja sesizaţi.

4. Un judecător nu poate fi revocat din funcţie decât dacă ceilalţi judecători decid, cu

o majoritate de două treimi, că el nu mai corespunde condiţiilor cerute."

Articolul 24

Grefa ┼či raportorii

1. Curtea dispune de o gref─â ale c─ârei sarcini ┼či organizare sunt stabilite prin regulamentul Cur┼úii.

2. Atunci c├ónd se pronun┼ú─â ├«n complet de judec─âtor unic, Curtea este asistat─â de 7 raportori care ├«┼či exercit─â func┼úiile sub autoritatea pre┼čedintelui Cur┼úii. Ei fac parte din grefa Cur┼úii."

Articolul 25

Adunarea geneală  a Curţii

Curtea reunită în Adunare plenară:

a) alege, pentru o durat─â de 3 ani, pe pre┼čedintele s─âu ┼či pe unul sau doi

vicepre┼čedin┼úi; ei pot fi reale┼či;

b) constituie Camere pentru o perioad─â determinat─â;

c) alege pre┼čedin┼úii camerelor Cur┼úii, care pot fi reale┼či;

d) adoptă regulamentul Curţii;

e) alege grefierul ┼či unul sau mai mul┼úi grefieri adjunc┼úi;

f) formulează orice cerere în temeiul art. 26 alin.2.

Articolul 26

Completele de judec─âtori unici, comitete, Camere ┼či Marea Camer─â

1. Pentru examinarea cauzelor deduse judecăţii Curţii, aceasta se constituie din

complete formate din judec─âtor unic, comitete de 3 judec─âtori, Camere de 7 judec─âtori ┼či

Marea Cameră, formată din 17 judecători. Camerele Curţii constituie comitete pentru o

perioad─â determinat─â.

2. La cererea Adun─ârii generale a Cur┼úii, Comitetul Mini┼čtrilor poate s─â reduc─â la 5

num─ârul judec─âtorilor Camerelor, prin decizie unanim─â ┼či pentru o perioad─â determinat─â.

3. Judecătorul unic nu va examina nici o cerere introdusă împotriva înaltei părţi

contractante în numele căreia a fost ales.

4. Judecătorul ales în numele unei înalte părţi contractante care este parte în cauză

este membru de drept al Camerei sau al Marii Camere. În absenţa sa ori în cazul în care nu

poate participa, va participa ├«n calitate de judec─âtor o persoan─â aleas─â de pre┼čedintele Cur┼úii

de pe o listă prezentată în prealabil de către înalta parte contractantă.

5. De asemenea, fac parte din Marea Camer─â pre┼čedintele Cur┼úii, vicepre┼čedin┼úii,

pre┼čedin┼úii Camerelor ┼či al┼úi judec─âtori desemna┼úi ├«n conformitate cu regulamentul Cur┼úii.

Când cauza este transmisă Marii Camere în temeiul art. 43, nici un judecător al Camerei care

a pronun┼úat decizia nu poate s─â fac─â parte din Marea Camer─â, cu excep┼úia pre┼čedintelui

Camerei ┼či a judec─âtorului care a participat ├«n numele ├«naltei p─âr┼úi contractante interesate."

Articolul 27

Competenţa judecătorilor unici

1. Judecătorul unic poate declara inadmisibilă o cauză, în temeiul art. 34, sau poate

decide radierea ei de pe rol atunci când o asemenea decizie poate fi luată fără o examinare

suplimentar─â.

2. Decizia este definitiv─â.

3. Dac─â judec─âtorul unic nu declar─â inadmisibil─â o cauz─â sau nu o radiaz─â de pe rol,

acesta o va transmite unui comitet sau unei Camere pentru o examinare suplimentar─â."

Articolul 28

Competenţa comitetelor

1. Un comitet sesizat cu o cerere individuală formulată în temeiul art. 34 poate, cu

unanimitate de voturi:

a) să o declare ca fiind inadmisibilă sau să o radieze de pe rol, atunci când o

asemenea decizie poate fi luat─â f─âr─â o examinare suplimentar─â; sau 8

b) s─â o declare ca admisibil─â ┼či s─â pronun┼úe ├«n acela┼či timp o hot─âr├óre pe fond, atunci

când problema referitoare la interpretarea sau aplicarea Convenţiei ori a protocoalelor sale,

care este la originea cauzei, face obiectul unei jurisprudenţe constante a Curţii.

2. Deciziile ┼či hot─âr├órile prev─âzute la alin. 1 sunt definitive.

3. Dacă judecătorul ales în numele înaltei părţi contractante, parte în cauză, nu este

membru al Comitetului, acesta din urmă poate, în orice fază a procedurii, să îl invite să

participe în locul unuia dintre membri, ţinând seama de toţi factorii pertinenţi, inclusiv dacă

partea a contestat aplicarea procedurii prev─âzute la alin. 1.

Articolul 29

Decizii ale Camerelor asupra admisibilit─â┼úii ┼či fondului

1 Dac─â nu a fost luat─â nici o decizie ├«n temeiul art. 27 sau 28 ┼či nici nu a fost

pronun┼úat─â o hot─âr├óre potrivit art. 28, Camera se pronun┼ú─â asupra admisibilit─â┼úii ┼či a fondului

cererilor individuale formulate conform art. 34. Decizia asupra admisibilităţii poate fi luată

separat.

2. O Camer─â se pronun┼ú─â asupra admisibilit─â┼úii ┼či a fondului cererilor introduse de

state în virtutea art. 33. Cu excepţia cazurilor în care Curtea decide altfel, în cazuri

excepţionale decizia asupra admisibilităţii se ia separat.

Articolul 30

Desesizarea în favoarea Marii Camere

În cazul în care cauza adusă înaintea unei Camere ridică o problemă gravă privitoare

la interpretarea Convenţiei sau a Protocoalelor sale, sau dacă soluţionarea unei probleme

poate conduce la o contradicţie cu o hotărâre pronunţată anterior de Curte, Camera poate, atât

timp cât nu a pronunţat hotărârea sa, să se desesizeze în favoarea Marii Camere, în afara

cazului în care una dintre părţi se opune la aceasta.

Articolul 31

Atribuţii ale Marii Camere

Marea Camer─â:

a) se pronunţă asupra cererilor introduse în virtutea art. 33 sau a art. 34, atunci când

cauza i-a fost deferită de Cameră în virtutea art. 30 sau când cauza i-a fost deferită în virtutea

art. 43;

b) se pronunţă asupra aspectelor cu privire la care Curtea este sesizată de către

Comitetul Mini┼čtrilor ├«n temeiul art. 46 alin. 4; ┼či

c) examinează cererile de aviz consultativ introduse în virtutea art. 47.

Articolul 32

Competenţa Curţii

1. Competen┼úa Cur┼úii acoper─â toate problemele privind interpretarea ┼či aplicarea

Conven┼úiei ┼či a Protocoalelor sale, care ├«i sunt supuse ├«n condi┼úiile prev─âzute ├«n art. 33, 34, 46

┼či 47.

2. ├Än caz de contestare a competen┼úei sale, Curtea hot─âr─â┼čte.

Articolul 33

Cauze interstatale

Orice ├«nalt─â parte contractant─â poate sesiza Curtea asupra oric─ârei pretinse ├«nc─âlc─âri a 9 prevederilor Conven┼úiei ┼či ale Protocoalelor sale de c─âtre o alt─â parte contractant─â.

Articolul 34

Cereri individuale

Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie

neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări de

către una dintre înaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în Convenţie sau în

Protocoalele sale. Înaltele părţi contractante se angajează să nu împiedice prin nici o măsură

exerciţiul eficace al acestui drept.

Articolul 35

Condiţii de admisibilitate

1. Curtea nu poate fi sesizat─â dec├ót dup─â epuizarea c─âilor de recurs interne, a┼ča cum se

├«n┼úelege din principiile de drept interna┼úional general recunoscute, ┼či ├«ntr-un termen de 6 luni,

începând cu data deciziei interne definitive.

2. Curtea nu reţine nici o cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, dacă:

a) ea este anonim─â; sau

b) ea este ├«n mod esen┼úial aceea┼či cu o cerere examinat─â anterior de c─âtre Curte sau

deja supus─â unei alte instan┼úe interna┼úionale de anchet─â sau de reglementare ┼či dac─â ea nu

conţine fapte noi.

3. Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în temeiul art. 34,

atunci când apreciază că:

a) cererea este incompatibilă cu prevederile Convenţiei sau ale protocoalelor sale,

este în mod vădit neîntemeiată ori abuzivă; sau

b) reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu important, cu excepţia cazului în care

respectarea drepturilor omului garantate prin Conven┼úie ┼či prin protocoalele sale impune

examinarea pe fond a cererii ┼či cu condi┼úia de a nu respinge pentru acest motiv nici o cauz─â

care nu a fost examinată corespunzător de o instanţă naţională.

4. Curtea respinge orice cerere pe care o consideră inadmisibilă în aplicarea

prezentului articol. Ea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii.

Articolul 36

Intervenţia terţilor

1. În orice cauză aflată în faţa unei Camere sau a Marii Camere, o înaltă parte

contractant─â, al c─ârei cet─â┼úean este reclamantul, are dreptul de a prezenta observa┼úii scrise ┼či

de a lua parte la audieri.

2. ├Än interesul bunei administr─âri a justi┼úiei, pre┼čedintele Cur┼úii poate invita orice

înaltă parte contractantă care nu este parte în cauză sau orice persoană interesată, alta decât

reclamantul, să prezinte observaţii scrise sau să ia parte la audiere.

3. În orice cauză aflată pe rolul unei Camere sau al Marii Camere comisarul pentru

drepturile omului al Consiliului Europei poate prezenta observa┼úii scrise ┼či poate lua parte la

audieri

Articolul 37

Scoaterea de pe rol

1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri

atunci când circumstanţele permit să se tragă concluzia că:

a) solicitantul nu dore┼čte s─â o mai men┼úin─â; sau

10

b) litigiul a fost rezolvat; sau

c) pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examin─ârii cererii nu se mai

justific─â.

Totu┼či, Curtea continu─â examinarea cererii dac─â respectarea drepturilor omului

garantate prin Conven┼úie ┼či prin Protocoalele sale o cere.

2. Curtea poate hotărî repunerea pe rol a unei cereri atunci când ea consideră că

împrejurările o justifică.

Articolul 38

Examinarea în contradictoriu a cauzei

Curtea examineaz─â cauza ├«n condi┼úii de contradictorialitate cu reprezentan┼úii p─âr┼úilor ┼či, dac─â

este cazul, procedeaz─â la o anchet─â, pentru a c─ârei bun─â desf─â┼čurare ├«naltele p─âr┼úi contractante

implicate vor pune la dispoziţie toate facilităţile necesare.

Articolul 39

Soluţionări pe cale amiabilă

1. În orice etapă a procedurii Curtea se poate pune la dispoziţia părţilor în

vederea soluţionării pe cale amiabilă a cauzei, care să reflecte respectarea drepturilor omului,

a┼ča cum sunt recunoscute acestea ├«n Conven┼úie ┼či ├«n protocoalele sale.

2. Procedura descrisă la alin. 1 este confidenţială.

3. În cazul încheierii unei convenţii de rezolvare amiabilă, Curtea scoate cauza de pe

rol printr-o decizie care se limiteaz─â la o prezentare sumar─â a situa┼úiei de fapt ┼či a solu┼úiei

adoptate.

4. Aceast─â decizie este transmis─â Comitetului Mini┼čtrilor, care supravegheaz─â

executarea clauzelor din conven┼úia de solu┼úionare pe cale amiabil─â, a┼ča cum au fost re┼úinute ├«n

decizie.

Articolul 40

Audiere public─â ┼či acces la documente

1. Audierea este publică, în afara cazului în care Curtea nu decide altfel, motivat de

circumstanţe excepţionale.

2. Documentele depuse la Grefă sunt accesibile publicului, în afara cazului în care

pre┼čedintele Cur┼úii nu decide altfel.

Articolul 41

Reparaţie echitabilă

În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a

Protocoalelor sale ┼či dac─â dreptul intern al ├«naltei p─âr┼úi contractante nu permite dec├ót o

înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este

cazul, o reparaţie echitabilă.

Articolul 42

Hotărârile Camerelor

Hotărârile Camerelor devin definitive conform dispoziţiilor art. 44, par. 2.

Articolul 43

Retrimiterea în faţa Marii Camere

11

1. Într-un termen de 3 luni de la data hotărârii unei Camere, orice parte în cauză

poate, în cazuri excepţionale, să ceară retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere.

2. Un Colegiu de cinci judecători ai Marii Camere acceptă cererea în cazul în care

cauza ridică o problemă gravă referitoare la interpretarea sau la aplicarea Convenţiei sau a

Protocoalelor sale, sau o alt─â problem─â grav─â cu caracter general.

3. În cazul în care Colegiul acceptă cererea, Marea Cameră se pronunţă asupra cauzei

printr-o hotărâre.

Articolul 44

Hotărâri definitive

1. Hotărârea Marii Camere este definitivă.

2. Hotărârea unei Camere devine definitivă;

a) atunci când părţile declară că ele nu vor cere retrimiterea cauzei în faţa Marii

Camere; sau

b) la 3 luni de la data hotărârii, dacă retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere nu a fost

cerut─â; sau

c) atunci când Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulată

potrivit art. 43.

3. Hotărârea definitivă se publică.

Articolul 45

Motivarea hot─âr├órilor ┼či deciziilor

1. Hot─âr├órile, precum ┼či deciziile care declar─â cererile admisibile sau inadmisibile sunt

motivate.

2. Dacă hotărârea nu exprimă în totalitate sau în parte opinia unanimă a judecătorilor,

oricare judec─âtor are dreptul s─â adauge acesteia expunerea opiniei sale separate.

Articolul 46

For┼úa obligatorie ┼či┬á executarea hot─âr├órilor

1. Înaltele părţi contractante se obligă să se conformeze hotărârilor definitive ale

Curţii, pronunţate în cauzele în care sunt părţi.

2. Hot─âr├órea definitiv─â a Cur┼úii se transmite Comitetului Mini┼čtrilor care

supravegheaz─â executarea acesteia.

3. ├Än cazul ├«n care Comitetul Mini┼čtrilor consider─â c─â supravegherea execut─ârii unei

hotărâri definitive este împiedicată de o dificultate de interpretare a acestei hotărâri, el poate

sesiza Curtea pentru a se pronunţa asupra acestei probleme de interpretare. Decizia cu privire

la sesizarea Curţii se ia prin vot cu o majoritate de două treimi din numărul reprezentanţilor

cu drept de a participa la lucr─ârile Comitetului Mini┼čtrilor.

4. ├Än cazul ├«n care Comitetul Mini┼čtrilor consider─â c─â o ├«nalt─â parte contractant─â refuz─â

să se conformeze unei hotărâri definitive pronunţate într-un litigiu în care este parte, acesta

poate, după ce a pus în întârziere înalta parte contractantă, să sesizeze Curtea cu privire la

problema respectării de către aceasta a obligaţiei prevăzute la alin. 1, printr-o decizie luată cu

votul majorităţii de două treimi din numărul reprezentanţilor cu drept de a participa la

lucr─ârile Comitetului Mini┼čtrilor.

5. Dacă Curtea constată o încălcare a prevederilor alin. 1, trimite cauza Comitetului

Mini┼čtrilor pentru ca acesta s─â examineze m─âsurile care se impun. Dac─â Curtea constat─â c─â nu

s-a produs o ├«nc─âlcare a prevederilor alin. 1, va transmite cauza Comitetului Mini┼čtrilor, care

va decide încetarea supravegherii executării.

12

Articolul 47

Avize consultative

1. Curtea poate, la cererea Comitetului Mini┼čtrilor, s─â dea avize consultative asupra

problemelor juridice privind interpretarea Conven┼úiei ┼či a Protocoalelor sale.

2. Aceste avize nu se pot referi la probleme legate de conţinutul sau de întinderea

drepturilor ┼či libert─â┼úilor definite ├«n titlul I al Conven┼úiei ┼či ├«n Protocoalele sale, nici asupra

altor probleme de care Curtea sau Comitetul Mini┼čtrilor ar putea s─â ia cuno┼čtin┼ú─â ca urmare a

introducerii unui recurs prevăzut în Convenţie.

3. Decizia Comitetului Mini┼čtrilor de a cere un aviz Cur┼úii este luat─â prin votul

majorităţii reprezentanţilor care au dreptul de a face parte din acesta.

Articolul 48

Competenţa consultativă a Curţii

Curtea decide dac─â cererea de aviz consultativ prezentat─â de Comitetul Mini┼čtrilor

este de competen┼úa sa, a┼ča cum aceasta este definit─â de art. 47.

Articolul 49

Motivarea avizelor consultative

1. Avizul Curţii trebuie motivat.

2. Dacă avizul nu exprimă în tot sau în parte opinia unanimă a judecătorilor, oricare

judec─âtor are dreptul s─â al─âture acestuia expunerea opiniei sale separate.

3. Avizul Cur┼úii este transmis Comitetului Mini┼čtrilor.

Articolul 50

Cheltuieli de funcţionare a Curţii

Cheltuielile de funcţionare a Curţii sunt în sarcina Consiliului Europei.

Articolul 51

Privilegii ┼či imunit─â┼úi ale judec─âtorilor

Judec─âtorii se bucur─â, pe timpul exercit─ârii func┼úiilor lor, de privilegiile ┼či imunit─â┼úile

prev─âzute la art. 40 din Statutul Consiliului Europei ┼či de acordurile ├«ncheiate ├«n virtutea

acestui articol.

TITLUL III - Dispoziţii diverse

Articolul 52

Anchetele Secretarului general

Oricare înaltă parte contractantă va furniza, la solicitarea Secretarului general al

Consiliului Europei, explicaţiile cerute asupra felului în care dreptul său intern asigură

aplicarea efectivă a tuturor dispoziţiilor acestei Convenţii.

Articolul 53

Ap─ârarea drepturilor omului recunoscute

13

Nici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu va fi interpretată ca limitând sau aducând

atingere drepturilor omului ┼či libert─â┼úilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform

legilor oricărei părţi contractante sau oricărei alte Convenţii la care această parte contractantă

este parte.

Articolul 54

Competen┼úele Comitetului Mini┼čtrilor

Nici o dispoziţie a prezentei Convenţii nu aduce atingere competenţelor conferite

Comitetului Mini┼čtrilor prin Statutul Consiliului Europei.

Articolul 55

Renunţarea la alte mijloace de reglementare a diferendelor

Înaltele părţi contractante renunţă reciproc, în afara unei înţelegeri speciale, să se

prevaleze de tratatele, convenţiile sau de declaraţiile care există între ele, în vederea

supunerii, pe calea unei cereri, a unui diferend ap─ârut din interpretarea sau aplicarea prezentei

Convenţii unui alt mod de reglementare decât cele prevăzute de numita Convenţie.

Articolul 56

Aplicarea teritorial─â

1. Orice stat poate, în momentul ratificării, sau în orice alt moment ulterior, să

declare, prin notificare adresat─â Secretarului general al Consiliului Europei, c─â prezenta

Convenţie se va aplica, sub rezerva paragrafului 4 al prezentului articol, tuturor sau unuia

dintre teritoriile ale căror relaţii internaţionale el le asigură.

2. Convenţia se aplică teritoriului sau teritoriilor desemnate în notificare începând cu

a 30-a zi socotit─â de la data la care Secretarul general al Consiliului Europei va fi primit

aceast─â notificare.

3. În respectivele teritorii, dispoziţiile prezentei Convenţii vor fi aplicate ţinând seama

de necesităţile locale.

4. Orice stat care a făcut o declaraţie conform primului paragraf din acest articol poate

ulterior, în orice moment, să declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate în această

declara┼úie c─â accept─â competen┼úele Cur┼úii de a lua cuno┼čtin┼ú─â de cererile persoanelor fizice,

organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34

din Convenţie.

Articolul 57

Rezerve

1. Orice stat poate, în momentul semnării prezentei Convenţii sau al depunerii

instrumentului său de ratificare, să formuleze o rezervă în legătură cu o dispoziţie anume a

Convenţiei, în măsura în care o lege atunci în vigoare pe teritoriul său nu este conformă cu

această dispoziţie. Rezervele cu caracter general nu sunt autorizate în termenii prezentului

articol.

2. Orice rezerv─â emis─â conform prezentului articol necesit─â o scurt─â expunere privind

legea în cauză.

Articolul 58

Denunţare

14

1. Orice înaltă parte contractantă nu poate denunţa prezenta Convenţie decât după

expirarea unui termen de 5 ani începând cu data intrării în vigoare a Convenţiei în ceea ce o

prive┼čte ┼či prin intermediul unui preaviz de 6 luni, dat printr-o notificare adresat─â Secretarului

general al Consiliului Europei, care informează despre aceasta celelalte părţi contractante.

2. Această denunţare nu poate avea drept efect să dezlege înalta parte contractantă

interesat─â de obliga┼úiile con┼úinute ├«n prezenta Conven┼úie ├«n ceea ce prive┼čte orice fapt care,

putând constitui o încălcare a acestor obligaţii, ar fi fost comis de ea anterior datei la care

denun┼úarea ├«┼či produce efectele.

3. Sub aceea┼či rezerv─â ar ├«nceta de a mai fi parte la prezenta Conven┼úie orice parte

contractantă care ar înceta de a mai fi membru al Consiliului Europei.

4. Convenţia poate fi denunţată conform dispoziţiilor paragrafelor precedente în ceea

ce prive┼čte teritoriul pentru care ea a fost declarat─â aplicabil─â potrivit art. 56.

Articolul 59

Semnare ┼či ratificare

1. Prezenta Convenţie este deschisă spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea

va fi ratificat─â. Ratific─ârile vor fi depuse la Secretarul general al Consiliului Europei.

2. Uniunea Europeană poate adera la prezenta Convenţie.

3. Prezenta Convenţie va intra în vigoare după depunerea a zece instrumente de

ratificare.

4.Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, Convenţia va intra în vigoare din

momentul depunerii instrumentului de ratificare.

5.Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor membrilor Consiliului

Europei intrarea în vigoare a Convenţiei, numele înaltelor părţi contractante care au ratificat-

o, precum ┼či depunerea oric─ârui instrument de ratificare intervenit─â ulterior.

├Äncheiat─â la Roma, la 4 noiembrie 1950, ├«n limbile francez─â ┼či englez─â, ambele texte

fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus la arhivele Consiliului Europei.

Secretarul general va transmite copie certificat─â tuturor semnatarilor.

PROTOCOL ADI┼óIONAL LA CONVEN┼óIA PENTRU AP─éRAREA DREPTURILOR OMULUI ┼×I LIBERT─éTILOR FUNDAMENTALE*

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, hotărâte să ia măsuri de natură

s─â asigure garantarea colectiv─â a drepturilor ┼či libert─â┼úilor, altele dec├ót cele care sunt deja

├«nscrise ├«n titlul I al Conven┼úiei pentru ap─ârarea drepturilor ┼či a libert─â┼úilor fundamentale,

semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare Convenţia),

Au convenit asupra celor ce urmeaz─â:

* Adoptat la Paris la 20 martie 1952. A intrat în vigoare la 18 mai 1954. România a ratificat Protocolul prin

Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicat─â ├«n ÔÇťMonitorul OficialÔÇŁ nr. 135 din 31 mai 1994.

15

Articolul 1

Protecţia proprietăţii

Orice persoan─â fizic─â sau juridic─â are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu

poate fi lipsit de proprietatea sa dec├ót pentru cauz─â de utilitate public─â ┼či ├«n condi┼úiile

prev─âzute de lege ┼či de principiile generale ale dreptului interna┼úional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le

consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau

pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor.

Articolul 21

Dreptul la instruire

Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe

care ┼či le va asuma ├«n domeniul educa┼úiei ┼či al ├«nv─â┼ú─âm├óntului, va respecta dreptul p─ârin┼úilor

de a asigura aceast─â educa┼úie ┼či acest ├«nv─â┼ú─âm├ónt conform convingerilor lor religioase ┼či

filozofice.

Articolul 3

Dreptul la alegeri libere

Înaltele părţi contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri

libere cu vot secret, în condiţiile în care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu

privire la alegerea corpului legislativ.

Articolul 4

Aplicare teritorial─â

Orice înaltă parte contractantă poate, în momentul semnării ori al ratificării

prezentului Protocol sau în orice alt moment ulterior, să comunice Secretarului general al

Consiliului Europei o declaraţie precizând măsura în care aceasta se angajează ca dispoziţiile

prezentului Protocol să se aplice anumitor teritorii care sunt desemnate în declaraţia

respectiv─â ┼či ale c─âror rela┼úii interna┼úionale aceasta le asigur─â.

Orice înaltă parte contractantă care a comunicat o declaraţie în virtutea paragrafului

precedent poate, după un anumit interval de timp, să comunice o nouă declaraţie care să

modifice termenii oricărei declaraţii anterioare sau care să pună capăt aplicării dispoziţiilor

prezentului Protocol cu privire la un anumit teritoriu.

O declaraţie făcută potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind în

conformitate cu paragraful 1 din art. 63 al Convenţiei.

Articolul 5

Raportare la convenţie

├Änaltele p─âr┼úi contractante vor considera art. 1, 2, 3 ┼či 4 din acest Protocol ca articole

adi┼úionale la Conven┼úie ┼či toate dispozi┼úiile Conven┼úiei se vor aplica ├«n consecin┼ú─â.

Articolul 6

Semnare ┼či ratificare

1 Conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 30/1994, România interpretează art. 2 din Protocolul adiţional la

Convenţie ca neimpunând obligaţii financiare suplimentare referitoare la instituţiile de învăţământ privat, altele

decât cele stabilite prin legea internă.

16

Prezentul Protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei,

semnatari ai Convenţiei; el va fi ratificat odată cu Convenţia sau după ratificarea acesteia. El

va intra în vigoare după depunerea a zece instrumente de ratificare. Pentru orice semnatar

care îl va ratifica ulterior, Protocolul va intra în vigoare odată cu depunerea instrumentului de

ratificare.

Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Consiliului Europei,

care va notifica tuturor membrilor numele celor care au ratificat Protocolul.

├Äncheiat la Paris la 20 martie 1952, ├«n limbile francez─â┬á ┼či englez─â, ambele texte fiind

egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.

Secretarul general va transmite copie certificat─â fiec─âruia dintre statele semnatare.

PROTOCOLUL NR. 4

LA CONVEN┼óIA PENTRU AP─éRAREA DREPTURILOR OMULUI ┼×I LIBERT─é┼óILOR FUNDAMENTALE RECUNOSC├éND ANUMITE DREPTURI ┼×I LIBERT─é┼óI, ALTELE DEC├éT CELE ├ÄNSCRISE ├ÄN CONVEN┼óIE ┼×I ├ÄN PRIMUL PROTOCOL ADI┼óIONAL LA CONVEN┼óIE*

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,

Hot─âr├óte s─â ia m─âsuri de natur─â s─â asigure garantarea colectiv─â a drepturilor ┼či a

libertăţilor, altele decât cele care sunt deja înscrise în titlul I al Convenţiei pentru apărarea

drepturilor omului ┼či libert─â┼úilor fundamentale, semnat─â la Roma la 4 noiembrie 1950

(denumit─â ├«n continuare Conven┼úia), ┼či ├«n art. 1-3 din primul Protocol adi┼úional la Conven┼úie,

semnat la Paris la 20 martie 1952,

Au convenit asupra celor de urmeaz─â:

Articolul 1

Interzicerea priv─ârii de libertate pentru datorii

Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură

să execute o obligaţie contractuală.

Articolul 2

Libertatea de circulaţie

1. Oricine se g─âse┼čte ├«n mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul s─â circule ├«n mod

liber ┼či s─â-┼či aleag─â ├«n mod liber re┼čedin┼úa sa.

2. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa.

3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea

care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru

securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor

penale, protec┼úia s─ân─ât─â┼úii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor ┼či libert─â┼úilor altora.

4. Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone

determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de

interesul public într-o societate democratică.

Încheiat la Strasbourg la 16 septembrie 1963. A intrat în vigoare la 2 mai 1968.România a ratificat Protocolul

prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicat─â ├«n ÔÇťMonitorul OficialÔÇŁ nr. 135 din 31 mai 1994.

17

Articolul 3

Interzicerea expulzării propriilor cetăţeni

1. Nimeni nu poate fi expulzat, printr-o m─âsur─â individual─â sau colectiv─â, de pe

teritoriul statului al cărui cetăţean este.

2. Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul statului al cărui cetăţean este.

Articolul 4

Interzicerea expulz─ârii colective de str─âini

Expulz─ârile colective de str─âini sunt interzise.

Articolul 5

Aplicare teritorial─â

1. Oricare înaltă parte contractantă poate, în momentul semnării ori al ratificării

prezentului Protocol sau în orice moment ulterior, să comunice Secretarului general al

Consiliului Europei o declaraţie precizând măsura  în care ea se angajează ca dispoziţiile

prezentului Protocol să se aplice anumitor teritorii care sunt desemnate în declaraţia

respectiv─â ┼či ale c─âror rela┼úii interna┼úionale ea le asigur─â.

2. Orice înaltă parte contractantă care a comunicat o declaraţie în virtutea paragrafului

precedent poate, periodic, să comunice o nouă declaraţie prin care să modifice termenii

oricărei declaraţii anterioare sau prin care să pună capăt aplicării dispoziţiilor prezentului

Protocol cu privire la un anumit teritoriu.

3. O declaraţie  făcută potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind făcută în

conformitate cu paragraful 1 din art. 56 al Convenţiei.

4. Teritoriul oricărui stat la care se aplică prezentul Protocol, în virtutea ratificării sau

a accept─ârii sale de c─âtre respectivul stat, ┼či fiecare dintre teritoriile cu privire la care

protocolul se aplică, în virtutea unei declaraţii semnate de respectivul stat conform

prezentului articol, vor fi considerate ca teritorii distincte în sensul referirilor la teritoriul unui

stat, f─âcute de art. 2 ┼či 3.

5. Orice stat care a făcut o declaraţie potrivit paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol

poate ulterior, în orice moment, să declare, referitor la unul sau mai multe teritorii vizate în

această declaraţie, că acceptă competenţa Curţii de a primi cererile persoanelor fizice, ale

organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34

din Convenţie, privitor la art. 1-4 din prezentul Protocol sau la unele dintre acestea.

Articolul 6

Raportare la Convenţie

├Änaltele p─âr┼úi contractante vor considera art. 1-5 ale acestui Protocol ca articole adi┼úionale la Conven┼úie ┼či toate dispozi┼úiile Conven┼úiei se vor aplica ├«n consecin┼ú─â.

Articolul 7

Semnare ┼či ratificare

1. Prezentul Protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei,

semnatari ai Convenţiei; el va fi ratificat odată cu Convenţia sau după ratificarea acesteia. El

va intra în vigoare după depunerea a cinci instrumente de ratificare. Pentru orice semnatar

18

care îl va ratifica ulterior, Protocolul va intra în vigoare odată cu depunerea instrumentului de

ratificare.

2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Consiliului

Europei care va notifica tuturor membrilor numele celor care au ratificat Protocolul.

În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest sens, au

semnat prezentul Protocol.

├Äncheiat la Strasbourg la 16 septembrie 1963, ├«n limbile francez─â ┼či englez─â, ambele

texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului

Europei. Secretarul general va transmite copie certificat─â fiec─âruia dintre statele semnatare.

PROTOCOLUL NR. 6

LA CONVEN┼óIA PENTRU AP─éRAREA DREPTURILOR OMULUI ┼×I LIBERT─é┼óILOR FUNDAMENTALE, PRIVIND ABOLIREA PEDEPSEI CU MOARTEA*

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol la

Conven┼úia pentru ap─ârarea drepturilor omului ┼či libert─â┼úilor fundamentale, semnat─â la Roma

la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare Convenţia),

Considerând că progresele intervenite în mai multe state membre ale Consiliului

Europei exprimă o tendinţă generală în favoarea abolirii pedepsei cu moartea,

Au convenit asupra celor ce urmeaz─â:

Articolul 1

Abolirea pedepsei cu moartea

Pedeapsa cu moartea este abolit─â. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea

pedeaps─â ┼či nici executat.

Articolul 2

Pedeapsa cu moartea în timp de război

Un stat poate s─â prevad─â ├«n legisla┼úia sa pedeapsa cu moartea pentru acte s─âv├ór┼čite ├«n

timp de război sau de pericol iminent de război; o asemenea pedeapsă nu va fi aplicată decât

├«n cazurile prev─âzute de aceast─â legisla┼úie ┼či conform dispozi┼úiilor sale.

Statul respectiv va comunica Secretarului general al Consiliului Europei dispoziţiile

aferente ale legislaţiei în cauză.

Articolul 3

Interzicerea derog─ârilor

Nici o derogare de la dispoziţiile prezentului Protocol pe temeiul art. 15 din

Convenţie nu este îngăduită.

Articolul 4

Interzicerea rezervelor

Încheiat la Strasbourg la 28 aprilie 1983. A intrat în vigoare la 1 martie 1985. România a ratificat Protocolul

prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicat─â ├«n ÔÇťMonitorul OficialÔÇŁ nr. 135 din 31 mai 1994.

19

Nici o rezervă la dispoziţiile prezentului Protocol pe temeiul art. 57 din Convenţie nu

este admis─â.

Articolul 5

Aplicare teritorial─â

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului

s─âu de ratificare, de acceptare sau de aprobare, s─â desemneze teritoriul sau teritoriile cu

privire la care se va aplica prezentul Protocol.

2. Orice stat poate, în oricare moment ulterior, printr-o declaraţie adresată

Secretarului general al Consiliului Europei s─â extind─â aplicarea prezentului Protocol la

oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare cu privire la acest

teritoriu, în prima zi a lunii care urmează datei primirii declaraţiei de către Secretarul general.

3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi

retras─â, ├«n ceea ce prive┼čte orice teritoriu desemnat ├«n aceast─â declara┼úie, prin notificare

adresat─â Secretarului general. Retragerea va produce efecte din prima zi a lunii care urmeaz─â

datei primirii notific─ârii de c─âtre Secretarul general.

Articolul 6

Raportare la Convenţie

Statele părţi consideră art. 1-5 ale prezentului Protocol ca articole adiţionale la

Conven┼úie ┼či toate dispozi┼úiile Conven┼úiei se aplic─â ├«n consecin┼ú─â.

Articolul 7

Semnare ┼či ratificare

Prezentul Protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei,

semnatare ale Convenţiei. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru

al Consiliului Europei nu va putea s─â ratifice, s─â accepte sau s─â aprobe prezentul Protocol f─âr─â

ca, simultan sau anterior, să fi ratificat Convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare

sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 8

Intrare în vigoare

1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei la care

cinci state membre ale Consiliului Europei ├«┼či vor fi exprimat consim┼ú─âm├óntul de a fi legate

prin Protocol, conform dispoziţiilor art. 7.

2. Pentru orice stat membru care ├«┼či va exprima ulterior consim┼ú─âm├óntul de a fi legat

prin Protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei depunerii

instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 9

Funcţiile depozitarului

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului:

a) orice semnare;

b) depunerea oric─ârui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;

c) orice dat─â de intrare ├«n vigoare a prezentului Protocol, conform art. 5 ┼či 8;

d) orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul Protocol.

În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au

20

semnat prezentul Protocol.

├Äncheiat la Strasbourg la 28 aprilie 1983, ├«n limbile francez─â ┼či englez─â, ambele texte

fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.

Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificat─â fiec─âruia dintre statele

membre ale Consiliului Europei.

PROTOCOLUL NR. 7

LA CONVEN┼óIA PENTRU AP─éRAREA DREPTURILOR OMULUI ┼×I LIBERT─é┼óILOR FUNDAMENTALE*

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol,

Hotărâte să ia noi măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a anumitor

drepturi ┼či libert─â┼úi prin Conven┼úia pentru ap─ârarea drepturilor omului ┼či libert─â┼úilor

fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare Convenţia),

Au convenit asupra celor ce urmeaz─â:

Articolul 1

Garanţii procedurale în cazul expulzărilor de străini

1. Un str─âin care ├«┼či are re┼čedin┼úa ├«n mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi

expulzat dec├ót ├«n temeiul execut─ârii unei hot─âr├óri luate conform legii ┼či el trebuie s─â poat─â:

a) să prezinte motivele care pledează împotriva expulzării sale;

b) s─â cear─â examinarea cazului s─âu; ┼či

c) să ceară să fie reprezentat în acest scop în faţa autorităţilor competente sau a uneia

ori a mai multor persoane desemnate de c─âtre aceast─â autoritate.

2. Un străin poate fi expulzat înainte de exercitarea drepturilor enumerate în

paragraful 1 a), b) ┼či c) al acestui articol, atunci c├ónd expulzarea este necesar─â ├«n interesul

ordinii publice sau se întemeiază pe motive de securitate naţională.

Articolul 2

Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penala

1. Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul

să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie

superioar─â. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat,

sunt reglementate de lege.

2. Acest drept poate face obiectul unor excep┼úii ├«n cazul infrac┼úiunilor minore, a┼ča

cum acestea sunt definite de lege, sau când cel interesat a fost judecat în primă instanţă de

c─âtre cea mai ├«nalt─â jurisdic┼úie ori a fost declarat vinovat ┼či condamnat ca urmare a unui

recurs împotriva achitării sale.

Articolul 3

Dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară

Încheiat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984. A intrat în vigoare la 1 noiembrie 1988.  România a ratificat

Protocolul prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicat─â ├«n ÔÇťMonitorul OficialÔÇŁ nr. 135 din 31 mai 1994.

21

Atunci când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau când este

acordat─â gra┼úierea, pentru c─â un fapt nou sau recent descoperit dovede┼čte c─â s-a produs o

eroare judiciar─â, persoana care a suferit o pedeaps─â din cauza acestei condamn─âri este

despăgubită conform legii ori practicii în vigoare în statul respectiv, cu excepţia cazului în

care se dovede┼čte c─â nedescoperirea ├«n timp util a faptului necunoscut ├«i este imputabil─â ├«n tot

sau în parte.

Articolul 4

Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de dou─â ori

1. Nimeni nu poate fi urm─ârit sau pedepsit penal de c─âtre jurisdic┼úiile aceluia┼či stat

pentru s─âv├ór┼čirea infrac┼úiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hot─âr├óre

definitiv─â conform legii ┼či procedurii penale ale acestui stat.

2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform

legii ┼či procedurii penale a statului respectiv, dac─â fapte noi ori recent descoperite sau un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea

pronunţată.

3. Nici o derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul art. 15 din

Convenţie.

Articolul 5

Egalitatea între soţi

So┼úii se bucur─â de egalitate ├«n drepturi ┼či ├«n responsabilit─â┼úi cu caracter civil, ├«ntre ei ┼či

├«n rela┼úiile cu copiii lor ├«n ceea ce prive┼čte c─âs─âtoria, pe durata c─âs─âtoriei ┼či cu prilejul

desfacerii acesteia. Prezentul articol nu împiedică statele să ia măsurile necesare în interesul

copiilor.

Articolul 6

Aplicare teritorial─â

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului

s─âu de ratificare, de acceptare sau de aprobare, s─â desemneze teritoriul sau teritoriile cu

privire la care se va aplica prezentul Protocol, precizând măsura în care el se angajează ca

dispoziţiile prezentului Protocol să se aplice acestui sau acestor teritorii.

2. Orice stat poate, în oricare moment ulterior, printr-o declaraţie adresată

Secretarului general al Consiliului Europei s─â extind─â aplicarea prezentului Protocol la

oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare pentru acest teritoriu

în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 2 luni de la data primirii declaraţiei

de c─âtre Secretarul general.

3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi

retras─â sau modificat─â, ├«n ceea ce prive┼čte orice teritoriu desemnat ├«n aceast─â declara┼úie, prin

notificare adresată Secretarului general. Retragerea sau modificarea va produce efecte în

prima zi a lunii care urmeaz─â expir─ârii unei perioade de 2 luni de la data primirii notific─ârii de

c─âtre Secretarul general.

4. O declaraţie potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind în conformitate cu

paragraful 1 din art. 56 al Convenţiei.

5. Teritoriul oricărui stat cu privire la care prezentul Protocol se aplică în virtutea

ratific─ârii, a accept─ârii sau a aprob─ârii sale de c─âtre statul respectiv ┼či fiecare dintre teritoriile

cu privire la care Protocolul se aplică în baza unei declaraţii făcute de respectivul stat,

conform prezentului articol, pot fi considerate ca teritorii distincte în sensul referirii la

teritoriul unui stat f─âcute la art. 1.

22

6. Orice stat care a făcut o declaraţie potrivit paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol

poate ulterior, în orice moment, să declare referitor la unul sau mai multe teritorii vizate în

această declaraţie, că acceptă competenţa Curţii de a primi cererile persoanelor fizice, ale

organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34

din Convenţie privitor la art. 1-5 din prezentul Protocol.

Articolul 7

Raportare la Convenţie

Statele părţi consideră art. 1-6 ale prezentului Protocol ca articole adiţionale la

Conven┼úie ┼či toate dispozi┼úiile Conven┼úiei se aplic─â ├«n consecin┼ú─â.

Articolul 8

Semnare ┼či ratificare

Prezentul Protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei

care au semnat Convenţia. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru

al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol f─âr─â s─â fi

ratificat simultan sau anterior Convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de

aprobare vor fi depuse la Secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 9

Intrare în vigoare

1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei

perioade de 2 luni de la data la care ┼čapte state membre ale Consiliului Europei ├«┼či vor fi

exprimat consimţământul de a fi legate prin Protocol conform dispoziţiilor art. 8.

2. Pentru orice stat membru care ├«┼či va exprima ulterior consim┼ú─âm├óntul de a fi legat

prin Protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei

perioade de 2 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de

aprobare.

Articolul 10

Funcţiile depozitarului

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor statelor membre ale

Consiliului Europei:

a) orice semnare;

b) depunerea oric─ârui instrument de ratificare, de acceptare sau aprobare;

c) orice dat─â de intrare ├«n vigoare a prezentului Protocol conform art. 6 ┼či 9;

d) orice alt act, notificare sau declaraţie având legătură cu prezentul Protocol.

În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au

semnat prezentul Protocol.

├Äncheiat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984, ├«n limbile francez─â ┼či englez─â, ambele

texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului

Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificat─â fiec─âruia

dintre statele membre ale Consiliului Europei.

23

PROTOCOLUL NR. 12

LA CONVEN┼óIA PENTRU AP─éRAREA DREPTURILOR OMULUI ┼×I LIBERT─é┼óILOR FUNDAMENTALE*

Statele membre ale Consiliului Europei,   semnatare ale prezentului Protocol,

Luând în considerare principiul fundamental în virtutea căruia toate persoanele sunt

egale ├«n fa┼úa legii ┼či au dreptul la o protec┼úie egal─â din partea legii;

Hotărâte să ia noi măsuri pentru promovarea egalităţii tuturor persoanelor din

garantarea colectivă a unei interziceri generale a discriminării, prin intermediul Convenţiei

pentru ap─ârarea drepturilor omului ┼či a libert─â┼úilor fundamentale, semnat─â la Roma la 4

noiembrie 1950 (denumit─â ├«n continuare ÔÇťConven┼úiaÔÇŁ);

Reafirmând că principiul nediscriminării nu împiedică statele părţi să ia măsuri pentru

promovarea unei egalit─â┼úi depline ┼či efective, cu condi┼úia existen┼úei unei justific─âri obiective

┼či rezonabile a acestor m─âsuri,

Au convenit asupra celor ce urmeaz─â:

Articolul 1

Interzicerea general─â a discrimin─ârii

1. Exercitarea oric─ârui drept prev─âzut de lege trebuie s─â fie asigurat─â f─âr─â nici o

discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice

alte opinii, origine na┼úional─â sau social─â, apartenen┼ú─â la o minoritate na┼úional─â, avere, na┼čtere

sau orice altă situaţie.

2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate public─â pe baza oric─âruia dintre

motivele menţionate la paragraful 1.

Articolul 2

Aplicarea teritorial─â

1. Orice stat poate, la data semn─ârii sau depunerii instrumentului s─âu de ratificare,

acceptare sau aprobare, s─â indice teritoriul ori teritoriile c─ârora li se va aplica prezentul

protocol.

2. Orice stat poate, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată Secretarului

general al Consiliului Europei, s─â extind─â aplicarea prezentului Protocol asupra oric─ârui alt

teritoriu indicat ├«n declara┼úie. Protocolul va intra ├«n vigoare, ├«n ceea ce prive┼čte acest teritoriu,

în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data primirii

declaraţiei de către Secretarul general.

3.  Orice declaraţie făcută în temeiul celor două paragrafe precedente poate fi retrasă

sau modificat─â, ├«n ceea ce prive┼čte orice teritoriu indicat ├«n declara┼úie, printr-o notificare

adresat─â Secretarului general. Retragerea sau modificarea oricarei declaratii va produce

efecte în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data primirii

acestei notific─âri de c─âtre Secretarul general.

4. O declaraţie făcută conform prezentului articol va fi considerată ca fiind făcută

conform paragrafului 1 al Articolului 56 din Convenţie.

5. Orice stat care a făcut o declaraţie conform paragrafului 1 sau 2 al prezentului

articol poate ulterior, în orice moment, să declare, referitor la unul sau mai multe dintre

teritoriile vizate în declaraţie, că acceptă competenţa Curţii de a primi cererile persoanelor

Adoptat la Roma la 4 noiembrie 2000. A intrat în vigoare la 1 aprilie 2005. România a ratificat Protocolul prin

legea nr. 103 din 24 aprilie 2006, publicat in ÔÇťMonitorul OficialÔÇŁ nr. 375 din 2 mai 2006.

24

fizice, organizaţiilor neguvernamentale sau grupurilor particulari, în conformitate cu articolul

34 din Convenţiei, referitoare la articolul 1 din prezentul protocol.

Articolul 3

Raportarea la Convenţie

Statele p─âr┼úi consider─â articolele 1 ┼či 2 ale prezentului Protocol ca articole adi┼úionale la Conven┼úie ┼či toate dispozi┼úiile Conven┼úiei vor fi aplicate ├«n mod corespunz─âtor.┬á

Articolul 4

Semnarea ┼či ratificarea

Prezentul Protocol va fi deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei

care au semnat Convenţia. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru

al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol f─âr─â a ratifica

în prealabil sau simultan Convenţia. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi

depuse la Secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 5

Intrarea în vigoare

Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea

perioadei de trei luni de la data la care zece state membre ale Consiliului Europei ├«┼či vor fi

exprimat consimţământul de a fi legate prin prezentul Protocol, conform prevederilor

articolului 4.

Pentru orice stat membru care ├«┼či va exprima ulterior consim┼ú─âm├óntul de a fi legat prin

prezentul Protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea

perioadei de trei luni de la data depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare.

Articolul 6

Funcţiile depozitarului

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului:

a)  orice semnare;

b) depunerea oric─ârui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;

c) orice dat─â de intrare ├«n vigoare a prezentului protocol, conform art. 2 ┼či 5;

d) orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul Protocol.

Incheiat la Roma la 4 noiembrie 2000, ├«n limbile francez─â ┼či englez─â, ambele texte fiind egal

autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul

general al Consiliului Europei va transmite copie certificat─â fiec─âruia dintre statele membre

ale Consiliului Europei.

PROTOCOLUL NR. 13

LA CONVEN┼óIA PENTRU AP─éRAREA DREPTURILOR OMULUI ┼×I A LIBERT─é┼óILOR FUNDAMENTALE PRIVIND ABOLIREA PEDEPSEI CU MOARTEA*

Adoptat la Vilnius la 3 mai 2002. A intrat în vigoare la 1 iulie 2003. România a ratificat Protocolul prin Legea

nr. 7 din 9 ianuarie 2003, publicat─â ├«n ÔÇťMonitorul OficialÔÇŁ nr. 27 din 20 ianuarie 2003.

25

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol,

Convinse că dreptul fiecăruia la viaţă reprezintă o valoare fundamentală într-o

societate democratic─â ┼či c─â abolirea pedepsei cu moartea este esen┼úial─â pentru ap─ârarea

acestui drept ┼či pentru deplina recunoa┼čtere a demnit─â┼úii ├«nn─âscute a tuturor fiin┼úelor umane,

Dorind să consolideze apărarea dreptului la viaţă garantat de către Convenţia pentru

ap─ârarea drepturilor omului ┼či a libert─â┼úilor fundamentale, semnat─â la Roma la 4 noiembrie

1950 (denumită în continuare Convenţia),

Considerând că Protocolul nr. 6 la Convenţia privind abolirea pedepsei cu moartea,

semnat la Strasbourg la 28 aprilie 1983, nu exclude pedeapsa cu moartea referitoare la actele

comise în timp de război sau de pericol iminent de război,

Fiind hotărâte să acţioneze în cele din urmă pentru abolirea pedepsei cu moartea în

toate circumstanţele,

au convenit asupra celor ce urmeaz─â:

Articolul 1

Abolirea pedepsei cu moartea

Pedeapsa cu moartea este abolit─â. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea

pedeaps─â ┼či nici executat.

Articolul 2

Interzicerea derog─ârilor

Nici o derogare de la dispoziţiile prezentului protocol în temeiul art. 15 din Convenţie

nu este îngăduită.

Articolul 3

Interzicerea rezervelor

Nici o rezervă la dispoziţiile prezentului protocol în temeiul art. 57 din Convenţie nu

este admis─â.

Articolul 4

Aplicare teritorial─â

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului

s─âu de ratificare, de acceptare ori de aprobare, s─â desemneze teritoriul sau teritoriile cu

privire la care se va aplica prezentul protocol.

2. Orice stat poate, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului

general al Consiliului Europei, s─â extind─â aplicarea prezentului protocol la oricare alt teritoriu

desemnat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a

lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data primirii declaraţiei de către

secretarul general.

3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi

retras─â sau modificat─â, ├«n ceea ce prive┼čte orice teritoriu desemnat ├«n aceast─â declara┼úie, prin

notificare adresat─â secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea sau modificarea va

produce efecte din prima zi a lunii care urmeaz─â expir─ârii perioadei de trei luni de la data

primirii notific─ârii de c─âtre secretarul general.

Articolul 5

26

Raportare la Convenţie

Statele părţi consideră art. 1-4 din prezentul protocol ca articole adiţionale la

Conven┼úie ┼či toate dispozi┼úiile Conven┼úiei se aplic─â ├«n consecin┼ú─â.

Articolul 6

Semnare ┼či ratificare

Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei,

semnatare ale Convenţiei. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru

al Consiliului Europei nu va putea s─â ratifice, s─â accepte sau s─â aprobe prezentul protocol f─âr─â

ca, simultan sau anterior, să fi ratificat Convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare

sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 7

Intrare în vigoare

1. Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării

perioadei de trei luni de la data la care zece state membre ale Consiliului Europei ├«┼či vor fi

exprimat consimţământul de a fi legate prin protocol, conform dispoziţiilor art. 6.

2. Pentru orice stat membru care ├«┼či va exprima ulterior consim┼ú─âm├óntul de a fi legat

prin protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de

trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 8

Funcţiile depozitarului

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului:

a) orice semnare;

b) depunerea oric─ârui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;

c) orice dat─â de intrare ├«n vigoare a prezentului protocol, conform art. 4 ┼či 7;

d) orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul protocol.

În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au

semnat prezentul protocol.

├Äncheiat la Vilnius la 3 mai 2002, ├«n limbile francez─â ┼či englez─â, ambele texte fiind

egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.

Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificat─â fiec─âruia dintre

statele membre ale Consiliului Europei.