Decizii ale Curtii Constitutionale

Publicat la 18-07-17

DECIZIA Nr.1.575 din 7 decembrie 2011 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru
modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996
Publicată în Monitorul Oficial nr.908 din 21.12.2011
Cu Adresa nr.51/5.306 din 15 noiembrie 2011, Secretarul general al Camerei Deputaţilor a
trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art.146 lit.a) din Constituţie şi al art.15 alin.(1)
şi (4) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea
referitoare la neconstituţionalitatea art.19, art.191 şi art.192 din Legea pentru modificarea şi
completarea Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996, formulată de 61 de deputaţi aparţinând
Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi de 55 de deputaţi aparţinând Grupului
parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile celor 116 deputaţi, autori ai sesizării de
neconstituţionalitate. Potrivit acestei liste, autorii sesizării de neconstituţionalitate sunt următorii:
Cristian Mihai Adomniţei, Marin Almăjanu, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Dan Bordeianu,
Octavian Bot, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihăiţă Calimente,
Mircea Vasile Cazan, Mariana Câmpeanu, Daniel Chiţoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Liviu-
Bogdan Ciucă, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Mihai-Aurel Donţu, Gheorghe Dragomir,
George Ionuţ Dumitrică, Relu Fenechiu, Damian Florea, Gheorghe Gabor, Graţiela Leocadia
Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-Ştefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea
Irimescu, Nicolae Jolţa, Mihai Lupu, Dan-Ştefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Ludovic
Orban, Ionel Palăr, Viorel Palaşcă, Cornel Pieptea, Gabriel Plăiaşu, Cristina-Ancuţa Pocora,
Octavian-Marius Popa, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, Călin Potor, Ana Adriana
Săftoiu, Nini Săpunaru, Adrian George Scutaru, Ionuţ-Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel-Sorinel
Ştirbu, Gheorghe-Mirel Taloş, Adriana Diana Tuşa, Radu Bogdan Ţîmpău, Ioan Ţintean, Florin
Ţurcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana Varga, Gheorghe Ana, Gheorghe Antochi, Nicolae
Bănicioiu, Eugen Bejinariu, Vasile Bleotu, Matei Radu Brătianu, Doina Burcău, Ion Burnei, Ion
Călin, Dumitru Chiriţă, Ioan Cindrea, Radu Eugeniu Coclici, Dorel Covaci, Ioan Damian, Mircea-
Gheorghe Drăghici, Sonia-Maria Drăghici, Cristian-Sorin Dumitrescu, Ion Dumitru, Mircea Dusa,
Filip Georgescu, Marian Ghiveciu, Vasile Ghiorghe Gliga, Horia Grama, Viorel Hrebenciuc, Florin
Iordache, Cornel Itu, Ciprian-Florin Luca, Antonella Marinescu, Vasile Mocanu, Carmen Ileana
Moldovan, Rodica Nassar, Adrian Năstase, Marian Neacşu, Nicolae-Ciprian Nica, Bogdan
Nicolae Niculescu Duvăz, Laurenţiu Nistor, Constantin Niţă, Iuliu Nosa, Florin-Costin Pâslaru,
Petre Petrescu, Victor-Viorel Ponta, Georgian Pop, Vasile Popeangă, Dan-Mircea Popescu,
Neculai Răţoi, Cornel-Cristian Resmeriţă, Cristian Rizea, Ioan Sorin Roman, Lucreţia Roşca,
Victor Socaciu, Adrian Solomon, Anghel Stanciu, Sorin Constantin Stragea, Viorel Ştefan, Florin-
Cristian Tătaru, Angel Tîlvăr, Aurelia Vasile, Radu Costin Vasilică, Petru Gabriel Vlase, MădălinŞtefan
Voicu şi Valeriu Ştefan Zgonea.
La sesizare a fost anexată, în copie, Legea pentru modificarea şi completarea Legii
Arhivelor Naţionale nr.16/1996.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.6.188 din 15 noiembrie 2011 şi
formează obiectul Dosarului nr.1.329A/2011.
Prin această sesizare, autorii acesteia solicită Curţii să se pronunţe asupra constituţionalităţii
art.19, art.191 şi art.192 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale
nr.16/1996, apreciind că aceasta prezintă următoarele vicii de neconstituţionalitate extrinsecă:
Legea supusă controlului de constituţionalitate contravine prevederilor constituţionale ale
art.61 şi art.75, prin prisma procedurii legislative de adoptare a acesteia. Astfel, autorii obiecţiei
de neconstituţionalitate susţin că proiectul acestei legi a fost adoptat de Senat ca prima Cameră
sesizată, forma adoptată fiind trimisă la Camera Deputaţilor, cu rol de Cameră decizională. În
cadrul acestei Camere, procedura de adoptare a fost viciată prin faptul că au fost puse în discuţie
o serie de amendamente la art.18, art.19 şi art.29 din Legea nr.16/1996, care nu au fost
analizate, în primă instanţă, de Senat. Or, "legea trebuie să fie rezultanta manifestării de voinţă
concordantă a ambelor Camere ale Parlamentului." Cu privire la acest aspect, autorii sesizării
invocă considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr.472 din 22 aprilie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.336 din 30 aprilie 2008, conform cărora modificările şi
completările pe care Camera decizională le aduce asupra proiectului de lege adoptat de prima
Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la forma în care
a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume
Camera decizională, să legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului consacrat de
art.61 alin.(2) din Constituţie, precum şi competenţelor stabilite pentru cele două Camere, potrivit
prevederilor constituţionale ale art.75 alin.(1).
În legătură cu această situaţie, autorii obiecţiei de neconstituţionalitate consideră că, pentru
amendamentele formulate, trebuia să se solicite avizul Consiliului Legislativ, în temeiul art.79
alin.(1) din Constituţie şi al art.99 alin.(7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, deoarece, iniţial,
acestea nu au făcut obiectul avizului Consiliului Legislativ, prevederile constituţionale menţionate
fiind astfel golite de conţinut. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr.710 din 6 mai
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.358 din 28 mai 2009.
Autorii sesizării arată că "declararea ca abuzive a preluărilor făcute în baza Decretului
nr.472/1971 poate deschide calea către orice revendicare a oricăror documente preluate în baza
acestui decret, anulând funcţia normală a Arhivelor Naţionale din orice stat civilizat, aducând
prejudicii memoriei istorice a statului român şi a cetăţenilor săi". În continuare, apreciază că
"retrocedarea în natură a documentelor care au aparţinut odată cultelor este o încălcare a
drepturilor constituţionale. Nicăieri în lume nu se întâmplă acest lucru. În toate ţările civilizate
există arhive centralizate. Arhivele Naţionale sunt o instituţie a statului român, iar ele nu pot fi
devalizate".
În conformitate cu dispoziţiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere asupra
sesizării de neconstituţionalitate.
Preşedintele Senatului, prin Adresa nr.I 813 din 6 decembrie 2011, înregistrată la Curtea
Constituţională sub nr.6.673 din 6 decembrie 2011, a comunicat punctul său de vedere asupra
sesizării de neconstituţionalitate, în care solicită respingerea acesteia, considerând că
modificările şi completările aduse Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996 au fost adoptate cu
respectarea prevederilor constituţionale ale art.61 alin.(2), art.75 şi art.79 alin.(1) şi a
jurisprudenţei Curţii Constituţionale concretizate în deciziile nr.472/2008, nr.1.093/2008,
nr.710/2009, nr.413/2010 şi nr.1.656/2010.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr.51/5.449
din 22 noiembrie 2011, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.6.370 din 22 noiembrie 2011,
prin care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art.19,
art.191 şi art.192 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale
nr.16/1996 şi legea în integralitatea ei sunt conforme cu prevederile constituţionale ale art.61
alin.(2) şi art.79 alin.(1).
În acest sens arată, în esenţă, în ceea ce priveşte înfrângerea art.61 alin.(2) din Constituţie,
că dezbaterea realizată în Camera decizională - Camera Deputaţilor - s-a referit la conţinutul şi
forma iniţiativei legislative adoptate de Senat şi s-a raportat la materia avută în vedere de iniţiator,
"cu toate că în conţinut a fost realizată o anumită îmbunătăţire a sa, după cum urmează: [...]
art.19 a fost modificat şi completat fără ca acesta să cuprindă o altă materie sau o altă formă;
după art.19 au fost introduse art.191 şi art.192 care cuprind reguli extrem de importante referitoare
la revendicarea documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, reguli
care nu existau în forma Senatului [...]".
Referitor la încălcarea art.79 alin.(1) din Constituţie, consideră că "avizul Consiliului
Legislativ este facultativ [...], întrucât acesta este doar un organ consultativ, căruia Parlamentul îi
poate solicita avize, fără să fie obligat să o facă".
În susţinerea punctului său de vedere, preşedintele Camerei Deputaţilor invocă deciziile
Curţii Constituţionale nr.472/2008, nr.1.029/2008, nr.710/2009 şi nr.1.656/2010.
Guvernul, în punctul său de vedere comunicat cu Adresa nr.5/6.613/E.B. şi înregistrat la
Curtea Constituţională sub nr.6.554 din 30 noiembrie 2011, consideră că sesizarea este
neîntemeiată.
Astfel, referitor la înfrângerea art.61 alin.(2) din Constituţie, consideră că "respectarea
procedurilor parlamentare constituţionale incumbă exclusiv Camerelor Parlamentului, doar
acestea se pot pronunţa asupra realităţii şi motivării celor expuse de autorii criticii de
neconstituţionalitate, Guvernul nefiind în măsură să facă aprecieri în acest sens".
În ceea ce priveşte încălcarea art.79 alin.(1) din Constituţie, Guvernul apreciază că această
critică excedează controlului Curţii Constituţionale, deoarece textul constituţional nu prevede
obligativitatea solicitării avizului Consiliului Legislativ şi pentru amendamente, această atribuţie
rezultând doar din Regulamentul Camerei Deputaţilor.
În temeiul art.76 din Legea nr.47/1992, Curtea Constituţională a solicitat directorului general
al Arhivelor Naţionale opinia asupra sesizării de neconstituţionalitate, care, prin Adresa nr.18.809
din 29 noiembrie 2011, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.6.535 din 29 noiembrie 2011,
arată, în esenţă, că "Arhivele Naţionale nu susţin modificările şi completările aduse Legii
Arhivelor Naţionale nr.16/1996 prin art.19, art.191 şi art.192", deoarece astfel s-ar putea deschide
calea către orice revendicare a oricăror documente, "anulând funcţia normală a Arhivelor
Naţionale" şi "aducând prejudicii memoriei istorice a statului român şi cetăţenilor săi".
CURTEA,
examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise
depuse la dosar de directorul general al Arhivelor Naţionale, dispoziţiile legii criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.a) din
Constituţie şi ale art.1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr.47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulată de cei 116
deputaţi.
Deşi autorii criticii sesizează Curtea Constituţională cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor
art.19, art.191 şi art.192 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale
nr.16/1996, din motivarea acesteia rezultă că obiecţia de neconstituţionalitate se referă la Legea
pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996, în ansamblul său, astfel
că instanţa constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestei legi în raport
cu criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate.
În opinia autorilor sesizării, dispoziţiile legii criticate contravin prevederilor constituţionale ale
art.61, art.75 şi art.79 alin.(1), al căror cuprins este următorul:
- Art.61: "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica
autoritate legiuitoare a ţării.
(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat";
- Art.75: "(1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră
sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor
acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau
acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40
alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e),
k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul
117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126
alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative
se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.
(2) Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de
complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se
consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.
(3) După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau
propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.
(4) În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1),
intră în competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua
Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la
prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgenţă.
(5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător
şi în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională
aparţine primei Camere.";
- Art.79 alin.(1): "Consiliul Legislativ este organul consultativ de specialitate al
Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi
coordonării întregii legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei României."
Procedând la analizarea susţinerilor autorilor prezentei sesizări, Curtea reţine că, prin
conţinutul său normativ, legea supusă controlului de constituţionalitate se încadrează în categoria
legilor ordinare, având ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii Arhivelor
Naţionale nr.16/1996, care a fost adoptată în regimul legii organice.
Examinând critica referitoare la nerespectarea procedurii de adoptare a legii înainte de
promulgare, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, din analiza comparată a documentelor privind iniţierea şi desfăşurarea procesului
legislativ în cauză, respectiv a propunerii legislative depuse de iniţiatori, a formei adoptate de
Senat, ca primă Cameră sesizată, şi a celei adoptate de Camera Deputaţilor, cu rol de Cameră
decizională, Curtea reţine că sunt diferenţe majore de conţinut juridic între forma finală a legii şi
forma proiectului de lege, modificările şi completările adoptate de Camera Deputaţilor dând o
configuraţie deosebită, semnificativ diferită faţă de cea a proiectului de lege în forma adoptată de
Senat.
Aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr.710 din 6 mai 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.358 din 28 mai 2009, "Potrivit art.61 din Constituţie,
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a
ţării, iar structura sa este bicamerală, fiind alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat. Principiul
bicameralismului, astfel consacrat, se reflectă însă nu numai în dualismul instituţional în cadrul
Parlamentului, ci şi în cel funcţional, deoarece art.75 din Legea fundamentală stabileşte
competenţe de legiferare potrivit cărora fiecare dintre cele două Camere are, în cazurile expres
definite, fie calitatea de primă Cameră sesizată, fie de Cameră decizională. Totodată, ţinând
seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român şi de
unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a ţării, Constituţia nu permite adoptarea unei legi de către o
singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut şi de cealaltă Cameră. Art.75 din
Legea fundamentală a introdus, după revizuirea şi republicarea acesteia în octombrie 2003,
soluţia obligativităţii sesizării, în anumite materii, ca primă Cameră, de reflecţie, a Senatului sau,
după caz, a Camerei Deputaţilor şi, pe cale de consecinţă, reglementarea rolului de Cameră
decizională, pentru anumite materii, a Senatului şi, pentru alte materii, a Camerei Deputaţilor,
tocmai pentru a nu exclude o Cameră sau alta din mecanismul legiferării.
Totodată, alin.(4) şi (5) ale art.75 din Constituţie prevăd modul de rezolvare a posibilelor
«conflicte de competenţă» între prima Cameră sesizată şi Camera decizională, dar nu există un
text în Constituţie care să permită Camerei decizionale să se îndepărteze de la «limitele
sesizării» date de soluţia adoptată de către prima Cameră sesizată."
Aşa cum s-a arătat deja, diferenţele de conţinut juridic dintre forma proiectului de lege
adoptat de Senat, ca primă Cameră sesizată, şi a legii adoptate de Camera Deputaţilor, în
calitate de Cameră decizională, sunt de natură să încalce principiul bicameralismului, în sensul
că forma finală a legii, în redactarea adoptată de Camera decizională, se îndepărtează în mod
substanţial de forma adoptată de Camera de reflecţie, ceea ce echivalează practic cu excluderea
acesteia din urmă de la procesul de legiferare. Or, legea trebuie să fie rezultanta manifestării de
voinţă concordante a ambelor Camere ale Parlamentului.
În jurisprudenţa sa în materie, de pildă Decizia nr.472 din 22 aprilie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.336 din 30 aprilie 2008, Curtea Constituţională, luând în
considerare normele şi principiile fundamentale mai sus menţionate, a statuat că "Dezbaterea
parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de
evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului nostru bicameral". Totodată,
este adevărat, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr.1.093 din 15 octombrie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.711 din 20 octombrie 2008, că, în dezbaterea unei
iniţiative legislative, Camerele au un drept propriu de decizie asupra acesteia, dar principiul
bicameralismului nu poate fi respectat decât atât timp cât ambele Camere ale Parlamentului au
dezbătut şi s-au exprimat cu privire la acelaşi conţinut şi la aceeaşi formă ale iniţiativei legislative.
Curtea constată că legea, în redactarea pe care a adoptat-o Camera Deputaţilor, se
îndepărtează în mod substanţial atât de textul propunerii legislative, cât şi de obiectivele urmărite
de această propunere.
Legea criticată nu a fost deci adoptată în virtutea prerogativelor constituţionale ale
Parlamentului conferite de art.61 alin.(1), încălcându-se astfel şi principiul supremaţiei Constituţiei
prevăzut de prevederile constituţionale ale art.1 alin.(5).
În fine, Curtea reţine că art.79 din Constituţie, reglementând instituţia Consiliului Legislativ,
prevede la alin.(1) că acesta "avizează proiectele de acte normative". Totodată, potrivit art.99
alin.(7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, "Preşedintele comisiei sesizate în fond poate
solicita punctul de vedere al Consiliului Legislativ cu privire la unele amendamente, punct de
vedere care va fi trimis în termenul stabilit de comisie".
Curtea observă aşadar că avizul dat de Consiliul Legislativ se referea la propunerea
legislativă şi că proiectul de lege adoptat de Camera Deputaţilor a căpătat o formă deosebită de
cea avizată iniţial de Consiliul Legislativ. În această situaţie, era de apreciat dacă nu ar fi fost
cazul ca pentru amendamentele formulate să se fi solicitat punctul de vedere al Consiliului
Legislativ, având suportul constituţional în art.79 alin.(1) din Constituţie şi cel regulamentar în
art.99 alin.(7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. În acest sens a statuat Curtea cu ocazia
pronunţării Deciziei nr.710 din 6 mai 2009.
În aceste condiţii, exigenţele prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(5), art.61 şi art.75,
precum şi ale considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale nr.472 din 22 aprilie 2008 şi nr.710
din 6 mai 2009, invocate în susţinerea criticii de neconstituţionalitate extrinsecă, nu au fost
îndeplinite, deoarece este vorba de o lege care depăşeşte cadrul proiectului de lege depus la
Senat. Astfel, adoptarea ei de către Camera Deputaţilor s-a făcut, pe de o parte, fără a se supune
dezbaterii şi adoptării de către prima Cameră sesizată a noilor texte şi soluţii adoptate de Camera
decizională, iar, pe de altă parte, cu înfrângerea principiilor constituţionale în virtutea cărora o
lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră, aceasta fiind opera întregului Parlament.
Pentru considerentele expuse, sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru
modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996 este întemeiată.
În temeiul art.146 lit.a) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.11 alin.(1) lit.A.a),
al art.15 alin.(1) şi al art.18 alin.(2) din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996
este neconstituţională.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 7 decembrie 2011 şi la aceasta au participat: Augustin
Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea,
Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán şi Tudorel Toader, judecători.