Decizii ale Curtii Constitutionale

Publicat la 18-07-17

DECIZIA Nr.1.222 din 12 noiembrie 2008 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte

Publicată în Monitorul Oficial nr.864 din 22.12.2008

Prin cererea cu nr.2.186 din 25 septembrie 2008, Preşedintele României a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte.
Cererea se întemeiază pe prevederile art.146 lit.e) din Constituţie şi ale art.34 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.10.411 din 25 septembrie 2008 şi formează obiectul Dosarului nr.1.912E/2008.
În motivarea cererii se susţin, în esenţă, următoarele:
1. În fapt: prin Ordinul Ministrului Apărării nr.MP 554 din 19 mai 2005, domnul colonel Leordean Alexandru a fost trecut în rezervă, la limită de vârstă, în temeiul Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.90/2001. Ordinul menţionat a fost contestat de domnul Leordean Alexandru la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, întrucât nu s-au respectat prevederile art.66 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, astfel cum au fost modificate prin pct.10 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2001. Prin acţiune se susţine că, potrivit textului modificat, coloneilor în activitate cu o vechime în grad de minimum 5 ani, care au împlinit limita de vârstă în grad şi sunt încadraţi de cel puţin 3 ani în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grad de general, apreciaţi în această perioadă cu calificativul „foarte bun” sau ”excepţional”, li se va acorda, la trecerea în rezervă, gradul de general şi vor fi trecuţi în rezervă cu noul grad. Cererea de chemare în judecată a fost formulată împotriva Ministerului Apărării Naţionale şi Administraţiei Prezidenţiale. Cu prilejul judecării procesului, aceasta din urmă a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art.66 din Legea nr.80/1995, modificat. Prin Decizia nr.384 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.451 din 24 mai 2006, Curtea Constituţională a constatat că prevederile de lege criticate contravin art.94 lit.b) din Constituţie. Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, fără a reţine „impactul deciziei Curţii Constituţionale, deşi această decizie priveşte direct şi decisiv legea aplicabilă în cauză”, a respins acţiunea formulată de domul Leordean Alexandru cu motivarea că instanţa de judecată „analizează doar legalitatea ordinului contestat”. Sentinţa Curţii de Apel a fost recurată de domnul Leordean Alexandru, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul şi, rejudecând cauza, a admis acţiunea reclamantului. În motivarea soluţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie „a considerat recursul fondat, deoarece prevederile Legii nr.80/1995, înainte de declararea lor ca neconstituţionale de către Curtea Constituţională, prevedeau posibilitatea acordării gradului de general tuturor coloneilor cu o vechime în grad de minimum 5 ani şi cu calificativul „foarte bun”. Aşadar, se consideră că, „practic, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nesocoteşte o decizie a Curţii Constituţionale, aplicând legea de la momentul formulării acţiunii în instanţă (2005) şi nu de la momentul judecării cauzei (2007). În mod surprinzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nici măcar nu aminteşte de Decizia Curţii Constituţionale. Ba mai mult, aplică în speţă un text de lege inexistent, deoarece prin Legea nr.81 din 30 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.236 din 5 aprilie 2007, textul art.66 din Legea nr.80/1995 a fost schimbat ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.384/2006”. Se mai arată că în vederea executării sentinţei, „prin Adresa cu nr.1.560 din 20 noiembrie 2007, venită prin intermediul Biroului de Executori Judecătoreşti «Popescu Sofica şi Popescu Florin», domnul Leordean Alexandru s-a adresat Preşedintelui României, în speţă, Secretariatului Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, solicitând «acordarea gradului de general de brigadă şi trecerea în rezervă cu noul grad».”
Se precizează că la data formulării acţiunii de către domnul Leordean Alexandru art.66 alin.(3) din Legea nr.80/1995 avea următorul cuprins: „Coloneilor şi comandorilor în activitate, care au o vechime în grad de minimum 5 ani şi au fost încadraţi în această perioadă cel puţin 3 ani în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grad de general sau similare şi care au fost apreciaţi în ultimii 3 ani cu calificativul «foarte bun», la trecerea în rezervă sau direct în retragere li se va acorda gradul de general de brigadă, respectiv de general de flotilă aeriană sau contraamiral de flotilă, şi vor fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere cu noul grad.
Prevederile alin.(3) nu se aplică celor trecuţi în rezervă sau direct în retragere prin aplicarea art.85 lit.e1)-l), art.87 şi art.88.”
Pct.10 al art.I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.90/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.80/1995 prevede: „După alineatul 2 al articolului 66 se introduc alineatele 3 şi 4 cu următorul cuprins: «Coloneilor şi comandorilor în activitate din Ministerul Apărării Naţionale, care au o vechime în grad de minimum 5 ani şi au fost încadraţi în această perioadă cel puţin 3 ani în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grad de general, similare şi au fost apreciaţi în ultimii 3 ani cu calificativul „foarte bun”, la trecerea în rezervă sau direct în retragere li se va acorda gradul de general de brigadă, respectiv general de flotilă aeriană sau contraamiral şi vor fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere cu noul grad.
Prevederile alin.3 nu se aplică celor trecuţi în rezervă sau direct în retragere prin aplicarea art.85 lit.e1)-l), art.87 şi art.88.»
Ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.384/2006, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art.66 alin.(3) din Legea nr.80/1995, Parlamentul a adoptat Legea nr.81/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.236 din 5 aprilie 2007, articolul menţionat având următoarea redactare: „Coloneilor şi comandorilor în activitate, care au o vechime în grad de minimum 5 ani şi au fost încadraţi în această perioadă de cel puţin 3 ani în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grad de general sau similare şi care au fost apreciaţi în ultimii 3 ani cu calificativul «foarte bun», la trecerea în rezervă sau direct în retragere li se poate acorda gradul de general de brigadă cu o stea, respectiv de general de flotilă aeriană cu o stea sau contraamiral de flotilă cu o stea, şi vor fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere cu noul grad.”
2. În drept: se solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecătorească, reprezentată în cauza de faţă prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conflict ivit ca urmare a nesocotirii de către instanţa supremă a Deciziei Curţii Constituţionale nr.384 din 4 mai 2006. „Nesocotirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei Curţii Constituţionale pune Preşedintele României în imposibilitatea de a respecta în acelaşi timp şi hotărârea instanţei judecătoreşti şi decizia Curţii Constituţionale.”
Se mai arată că solicitarea îndeplineşte condiţiile constituţionale şi legale pentru a se constata existenţa unui asemenea conflict. De asemenea, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu, Decizia nr.53 din 28 ianuarie 2005, precum şi doctrina de drept constituţional referitoare la nesocotirea deciziilor Curţii.
În conformitate cu dispoziţiile art.35 alin.(1) şi (2) din Legea nr.47/1992, cererea a fost comunicată părţilor aflate în conflict, solicitându-le să îşi exprime, în scris, punctul de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia.
Preşedintele României nu a comunicat punctul său de vedere, socotind că toată documentaţia anexată la cerere, ca şi argumentaţia acesteia, sunt îndestulătoare.
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a comunicat, cu Adresa nr.159 din 6 octombrie 2008, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.10.755 din 6 octombrie 2008, punctul său de vedere, potrivit căruia, în prezenta cauză, „nu se poate vorbi despre existenţa unui conflict de competenţe şi cu atât mai puţin de existenţa unui blocaj instituţional”. În acest sens, arată că, „de principiu”, hotărârea judecătorească nu poate constitui prin ea însăşi izvor al unui conflict juridic de natură constituţională, întrucât o hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă „are putere de lege, în virtutea principiului res iudicata pro veritate habetur, şi este executată în numele Preşedintelui României, ea neputând fi reformată sau retractată decât în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege, în speţă Legea nr.554/2004 şi Codul de procedură civilă”. Sub acest aspect, legislaţia civilă internă este în deplin acord cu principiile din Recomandarea nr.94 (12) a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor. Dacă s-ar accepta existenţa unui conflict juridic de natură constituţională determinat de o hotărâre judecătorească, „efectele unei atare constatări ar trebui să se finalizeze prin reformarea hotărârii de către o autoritate din sfera
sistemului organizării judecătoreşti, lucru inacceptabil într-un stat de drept”. Or, „este unanim acceptat şi recunoscut faptul că nici o autoritate publică nu are competenţa de a desfiinţa, modifica sau lipsi de efecte juridice o hotărâre judecătorească”. Altfel, s-ar crea „un precedent prin care, în urma denaturării raţiunilor şi rolului instituţiei juridice a conflictului juridic de natură constituţională, s-ar instituţionaliza, pe cale jurisprudenţială, o procedură constituţională de lipsire de efecte juridice a hotărârilor judecătoreşti”.
Se mai arată că, de altfel, cauza în care au fost pronunţate hotărârile Curţii de Apel Bucureşti şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nici Administraţia Prezidenţială, care este parte în proces, şi nici Preşedintele României, care nu a avut această calitate, „nu au fost obligate în nici un fel.” În această cauză părţi au fost reclamantul Leordean Alexandru şi pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Administraţia Prezidenţială, iar obiectul acţiunii în contencios administrativ a fost contestarea legalităţii ordinului emis de ministrul apărării naţionale, în sensul anulării lui, precum şi recunoaşterea dreptului reclamantului conform dispoziţiilor art.66 alin.(3) din Legea nr.80/1995, în redactarea anterioară declarării lor ca fiind neconstituţionale. Atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au pronunţat asupra legalităţii ordinului emis de ministrul apărării naţionale în raport cu dispoziţiile în vigoare la data emiterii lui, „iar nicidecum asupra obligaţiei Preşedintelui României de a emite decretul prin care să acorde reclamantului gradul de general”. În continuare, se arată că, într-adevăr, prin Decizia Curţii Constituţionale nr.384 din 4 mai 2006 prevederile art.66 alin.(3) din Legea nr.80/1995 au fost declarate neconstituţionale, iar Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, deşi a făcut referire la aceasta în Sentinţa civilă nr.3.602 din 13 decembrie 2006, a respins acţiunea reclamantului. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând recursul împotriva acestei sentinţe, a modificat-o, a rejudecat cauza şi, „prin raportare la dispoziţiile art.66 alin.(3) din Legea nr.80/1995 în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat (declarate ulterior neconstituţionale) şi, fără a face referire la decizia Curţii Constituţionale, a admis acţiunea reclamantului Leordean Alexandru”. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.2.289 din 2 mai 2007 „este invocată ca izvor al conflictului juridic de natură constituţională”, „întrucât l-a pus pe Preşedintele României în imposibilitatea de a respecta în acelaşi timp şi hotărârea instanţei judecătoreşti (Decizia nr.2.289 din 2 mai 2007 a Înaltei Curţi) şi decizia Curţii Constituţionale (Decizia nr.384 din 4 mai 2006).”
În concluzie, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că nu există un conflict juridic de natură constituţională, întrucât Preşedintele României nu a fost parte în proces, obiectul acţiunii a fost contestarea legalităţii ordinului emis de ministrul apărării, precum şi că dispozitivul Hotărârii nr.2.289/2007 stabileşte explicit obligaţiile pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, iar nu „obligarea Preşedintelui României să emită decretul pentru avansarea reclamantului Leordean Alexandru în gradul de general.” Aşadar, „rezultă fără putinţă de tăgadă că a fost respectată întru totul Decizia Curţii Constituţionale nr.384 din 4 mai 2006 şi nu s-a dispus nici o obligaţie în sarcina Şefului Statului, de natură a aduce atingere competenţelor sale constituţionale”. În situaţia în care ar exista o eroare de judecată, constând în interpretarea sau aplicarea greşită a legii, aceasta poate constitui motiv de promovare a uneia dintre căile extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură civilă. „Orice altă modalitate juridică sau ajuridică” de retractare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de către o altă autoritate publică decât autoritatea judecătorească ar constitui o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat. În plus, în cauză, cei chemaţi să pună în executare decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie „au deschisă calea procedurală a lămuririi dispozitivului, prevăzută de art.2811 din Codul de procedură civilă”.
Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, susţinerile reprezentantului Preşedintelui României, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit art.146 lit.e) din Constituţie, precum şi art.1, 10, 34 şi 35 din Legea nr.47/1992, să se pronunţe asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Preşedintele României, pe de
o parte, şi puterea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte.
În esenţă, prin cererea formulată se solicită Curţii Constituţionale să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională ivit ca urmare a nesocotirii de către instanţa supremă a unei decizii a Curţii Constituţionale. Nesocotirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei Curţii Constituţionale pune Preşedintele României în imposibilitatea de a respecta în acelaşi timp şi hotărârea instanţei judecătoreşti şi decizia Curţii Constituţionale.
Analizând cererea formulată şi documentele depuse la dosar, Curtea constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, conflict generat de nesocotirea de către instanţa supremă a Deciziei Curţii Constituţionale nr.384 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.451 din 24 mai 2006.
Potrivit art.147 alin.(4) din Constituţie, „(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.” În temeiul acestor prevederi constituţionale, preluate de dispoziţiile art.11 lit.C alin.(3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Decizia Curţii nr.384 din 4 mai referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.66 alin.(3) din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.451 din 24 mai 2006. Prin decizia menţionată, Curtea Constituţională, admiţând excepţia, a constatat că art.66 alin.(3) din Legea nr.80/1995 sunt neconstituţionale, întrucât prevăd „într-o formă imperativă avansarea în grad a coloneilor şi comandorilor”, astfel că „atribuţia Preşedintelui României prevăzută de art.94 lit.b) din Constituţie apare în acest caz ca o intervenţie formală pentru îndeplinirea unor prevederi legale.” În consecinţă, potrivit procedurii constituţionale şi legale în cazurile de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, prin Legea nr.81/2007 pentru modificarea Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, art.66 alin.(3) din lege a fost modificat în sensul că, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, coloneilor şi comandorilor în activitate li se poate acorda gradul de general de brigadă cu o stea. Aşadar, prin noua redactare, art.66 alin.(3) din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare este în concordanţă cu cele statuate de Curtea Constituţională în decizia menţionată, în sensul că acesta prevede posibilitatea, în condiţiile legii, iar nu obligaţia acordării gradului.
Curtea constată, de asemenea, că în calitate de şef al statului şi comandant al forţelor armate, Preşedintele României îndeplineşte şi atribuţiile prevăzute de art.94 din Constituţie, între care şi cea de la lit.b) a acestui articol privind acordarea gradelor de mareşal, de general şi de amiral. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr.384 din 4 mai 2006, această atribuţie „reprezintă un drept al Preşedintelui, iar nu o obligaţie, astfel că şeful statului are posibilitatea de a aprecia dacă acordă sau nu aceste grade, fără a fi condiţionat de lege, aşa cum este în cazul atribuţiei privind numirile în funcţii publice”.
Prin Decizia nr.2.289 din 2 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr.34.763/2/2005, a fost admis recursul declarat de domnul Alexandru Leordean împotriva Sentinţei civile nr.3.602 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, „cu obligarea pârâtului să emită proiectul de decret către Preşedintele României, pentru avansarea reclamantului.” În baza acestei decizii, care s-a întemeiat, în drept, pe prevederile art.66 alin.(3) din Legea nr.80/1995, în redactarea a cărei neconstituţionalitate a fost constatată de Curtea Constituţională prin Decizia nr.384 din 4 mai 2006, domnul Alexandru Leordean s-a adresat Preşedintelui României prin intermediul Biroului de executori judecătoreşti „Popescu Sofica şi Popescu Florin”, solicitând „acordarea gradului de general de brigadă şi trecerea în rezervă cu noul grad.” Din documentele depuse la dosar, Curtea reţine că părţi în proces au fost reclamantul Leordean Alexandru şi pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Administraţia prezidenţială. Or, potrivit art.1 din Legea nr.47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, pentru exercitarea prerogativelor atribuite acestuia prin Constituţie şi alte legi se organizează Administraţia Prezidenţială, ca instituţie publică cu personalitate juridică. În sensul legii, prin Administraţia Prezidenţială se înţelege serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României, cu atribuţii stabilite prin regulamentul propriu, între care şi reprezentarea acestuia, ca în speţă, la instanţele judecătoreşti. Administraţia Prezidenţială nu îndeplineşte însă şi atribuţiile exclusive ale Preşedintelui, de exemplu, acordarea gradelor militare. Cu toate acestea, prin dispozitivul Deciziei nr.2.289 din 2 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ, în care părţi au fost Ministerul Apărării Naţionale şi Administraţia Prezidenţială,
Preşedintele României este obligat să emită un decret pentru avansarea în grad a reclamantului.
Aşa fiind, faţă de cele expuse, Curtea Constituţională constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecătorească, reprezentată în cauza de faţă prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conflict ivit ca urmare a nesocotirii de către instanţa supremă a Deciziei Curţii Constituţionale nr.384 din 4 mai 2006 şi a dispoziţiilor legale în vigoare, având drept consecinţă imposibilitatea respectării de către Preşedintele României, în acelaşi timp, a Deciziei nr.2.289 din 2 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr.34.763/2/2005, şi a Deciziei Curţii Constituţionale.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art.146 lit.e) din Constituţie, precum şi prevederile art.11 alin.(1) lit.A.e), ale art.34, 35 şi 36 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii
DECIDE:

1. Curtea Constituională constată că există un conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, în sensul art.146 lit.e) din Constituţie şi al practicii instanţei de contencios constituţional în materie, produs în condiţiile neluării în considerare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Deciziei Curţii Constituţionale nr.384 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.451 din 24 mai 2006, precum şi a dispoziţiilor legale în vigoare.
2. Curtea Constituţională constată că Decizia nr.2.289 din 2 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr.34.763/2/2005 nu este opozabilă Preşedintelui României, care nu a fost parte în proces.
3. Curtea Constituţională constată că, potrivit art.94 lit.b) din Constituţie, acordarea gradului de general reprezintă o atribuţie exclusivă a Preşedintelui României.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dezbaterea a avut loc la data de 12 noiembrie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskás Valentin-Zoltán, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.