Decizii ale Curtii Constitutionale

Publicat la 18-07-17

DECIZIA Nr.1 din 11 ianuarie 2012 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru
modificarea ┼či completarea Ordonan┼úei de urgen┼ú─â a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a c├óinilor f─âr─â
st─âp├ón, astfel cum a fost aprobat─â prin Legea nr.227/2002, precum ┼či, ├«n special, ale art.I pct.5 [referitor la art.4 alin.(1)], pct.6 [referitor la art.5
alin.(1) ┼či (2)], pct.8, pct.9 [referitor la art.8 alin.(3) lit.a)-d)], pct.14 [referitor la art.131 ┼či 134], pct.15 [referitor la art.14 alin.(1) lit.b)] din lege
Publicată în Monitorul Oficial nr.53 din 23.01.2012
├Än temeiul prevederilor art.146 lit.a) din Constitu┼úie ┼či ale art.15 alin.(1) din Legea nr.47/1992
privind organizarea ┼či func┼úionarea Cur┼úii Constitu┼úionale, republicat─â, la data de 25 noiembrie
2011, un grup de 70 de deputa┼úi apar┼úin├ónd Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat ┼či
54 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal a solicitat Curţii
Constitu┼úionale s─â se pronun┼úe asupra constitu┼úionalit─â┼úii dispozi┼úiilor Legii pentru modificarea ┼či
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de
gestionare a câinilor fără stăpân.
Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub
nr.51/5.667 din 25 noiembrie 2011 ┼či constituie obiectul Dosarului nr.1.413A/2011.
Această sesizare a fost semnată de către următorii deputaţi: Cristian Mihai Adomniţei, Marin
Alm─âjanu, Teodor Atanasiu, Dan Bordeianu, Octavian Bot, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate
Budurescu, Cristian Buican, Mihăiţă Calimente, Mircea Vasile Cazan, Mariana Câmpeanu, Daniel
Chiţoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Liviu-Bogdan Ciucă, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre,
Paul Victor Dobre, Mihai-Aurel Donţu, Gheorghe Dragomir, George Ionuţ Dumitrică, Relu
Fenechiu, Damian Florea, Gra┼úiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-┼×tefania
Gorghiu, Florentin Gust B─âlo┼čin, Titi Holban, Pavel Horj, Nicolae Jol┼úa, Mihai Lupu, Dan-┼×tefan
Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicol─âescu, Ludovic Orban, Viorel Pala┼čc─â, Ionel Pal─âr, Cornel
Pieptea, Gabriel Pl─âia┼ču, Cristina-Ancu┼úa Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, C─âlin
Constantin Anton Popescu-T─âriceanu, C─âlin Potor, Ana Adriana S─âftoiu, Nini S─âpunaru, Adrian
George Scutaru, Ionu┼ú-Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel-Sorinel ┼×tirbu, Gheorghe-Mirel Talo┼č,
Adriana Diana Tu┼ča, Radu Bogdan ┼ó├«mp─âu, Ioan ┼óintean, Florin ┼óurcanu, Horea-Dorin Uioreanu,
Mihai Alexandru Voicu, Gheorghe Ana, Gheorghe Antochi, Nicolae B─ânicioiu, Eugen Bejinariu,
Vasile Bleotu, Dumitru Boabe┼č, Doina Burc─âu, Ion C─âlin, Dumitru Chiri┼ú─â, Ioan Cindrea, Gheorghe
Ciocan, Eugeniu Radu Coclici, Dorel Covaci, Victor Cristea, Ioan Damian, Andrei Dolineaschi,
Sonia-Maria Dr─âghici, Cristian-Sorin Dumitrescu, Ion Dumitru, Mircea Du┼ča, Marian Ghiveciu,
Horia Grama, Viorel Hrebenciuc, Iulian Iancu, Florin Iordache, Cornel Etu, Florina Ruxandra Jipa,
Silvestru-Mircea Lup, Costică Macaleţi, Iulian Claudiu Manda, Manuela Mitrea, Vasile Mocanu,
Ion Mocioalc─â, Carmen Ileana Moldovan, Emil Radu Moldovan, Rodica Nassar, Adrian N─âstase,
Marian Neac┼ču, C─ât─âlin-Ioan Nechifor, Dan Nica, Nicolae-Ciprian Nica, Lauren┼úiu Nistor,
Constantin Niţă, Iuliu Nosa, Tudor Panţîru, Florin-Costin Pâslaru, Petre Petrescu, Victor-Viorel
Ponta, Georgian Pop, Florian Popa, Vasile Popeangă, Dan-Mircea Popescu, Neculai Răţoi,
Cristian Rizea, Sorin Ioan Roman, Lucre┼úia Ro┼čea, Victor Socaciu, Ioan Stan, Ion Stan, Nicolae
Stan, Anghel Stanciu, Sorin Constantin Stragea, Viorel ┼×tefan, Florin-Cristian T─âtaru, Horia
Teodorescu, Mihai Tudose, Aurelia Vasile, Gabriel Petru Vlase, Aurel Vl─âdoiu, M─âd─âlin-┼×tefan
Voicu ┼či Valeriu ┼×tefan Zgonea.
În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate au fost aduse argumente care privesc atât
neconstitu┼úionalitatea extrinsec─â, c├ót ┼či cea intrinsec─â a Legii pentru modificarea ┼či completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a
câinilor fără stăpân, după cum urmează:
I. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinseci, autorii obiecţiei apreciază că
dispoziţiile legale criticate încalcă art.61 alin.(2) din Constituţie, întrucât Camera decizională,
respectiv Camera Deputaţilor a adus modificări fundamentale formei legii adoptate de către
Camera de reflecţie, respectiv Senatul. În aceste condiţii se consideră că, din punct de vedere al
procedurii de legiferare, a fost încălcat principiul bicameralismului astfel cum acesta a fost
conturat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Se mai apreciaz─â c─â Ordonan┼úa de urgen┼ú─â a Guvernului nr.155/2001, modificat─â ┼či
completată prin legea criticată, încalcă art.115 alin.(4) din Constituţie, întrucât nu are la bază o
lege de abilitare, iar gestionarea câinilor fără stăpân nu reprezintă o situaţie extraordinară.
II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinseci, se arată că legea criticată este
contrară normelor de tehnică legislativă, întrucât reglementează situaţia câinilor identificaţi/cu
st─âp├ón/de┼úin─âtor ┼či a c├óinilor abandona┼úi, ├«n condi┼úiile ├«n care Legea nr.205/2004 privind protec┼úia
animalelor cuprinde reglementări în acest sens, aceasta, spre exemplu, incriminând abandonul
câinilor.
Se sus┼úine c─â dispozi┼úiile "art.4, 5 ┼či 7 din lege", prev─âz├ónd eutanasierea c├óinilor f─âr─â st─âp├ón,
încalcă Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, "proclamată în mod solemn la Paris în 15
octombrie 1978 la sediul UNESCO", Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de
companie, precum ┼či art.13 din Tratatul privind func┼úionarea Uniunii Europene. Se arat─â c─â legea
criticată nu face referire la "legislaţia de protecţie a animalelor", nu include niciun principiu de
protec┼úie ┼či asigurare a drepturilor animalelor, iar prevederile de protec┼úie a drepturilor acestora
cuprinse în legea criticată sunt minime. Eutanasierea câinilor fără stăpân contravine demnităţii
umane, întrucât "eutanasierea este o măsură violentă, traumatizantă, care împiedică libera
dezvoltare a personalităţii umane". O asemenea măsură este lipsită de proporţionalitate în raport
cu situaţia care a determinat-o, deoarece se înlătură dreptul la viaţă al acestora; eutanasierea ar
trebui privită ca o măsură excepţională în cadrul unor programe de control al bolilor, iar regula ar
trebui să fie reprezentată de reducerea reproducţiei neplanificate a câinilor, prin sterilizarea
acestora.
Eutanasierea este deci individual─â, ┼či nu colectiv─â, iar comunit─â┼úile nu pot decide ├«n niciun
caz eutanasierea câinilor - mai ales că acestea vor fi tentate să opteze ab initio pentru această
măsură. Se susţine că aplicarea măsurii eutanasierii nu poate depinde de puterea de decizie a
comunităţilor locale, întrucât în România legea trebuie să se aplice în mod unitar, la nivel
naţional. Ca neajuns al acestei măsuri este dat exemplul câinilor fără stăpân care migrează din
unitatea administrativ - teritorială în care s-a decis aplicarea măsurii eutanasierii în unităţile
învecinate în care nu se aplică o asemenea măsură.
De asemenea, eutanasierea ├«n mas─â a c├óinilor f─âr─â st─âp├ón va periclita ├«ns─â┼či existen┼úa rasei
comune ┼či va produce dezechilibre previzibile, ceea ce ├«ncalc─â dreptul popula┼úiei la un mediu
s─ân─âtos ┼či echilibrat ecologic.
Este criticată eliminarea din propunerea legislativă iniţială a reglementărilor referitoare la
standardele pe care trebuie să le îndeplinească adăposturile publice pentru câinii fără stăpân,
precum ┼či nereglementarea clar─â ┼či explicit─â a obliga┼úiilor autorit─â┼úilor publice a standardelor ┼či
condiţiilor de îngrijire din adăposturile publice.
Se mai arat─â c─â aplicarea m─âsurii eutanasierii de c─âtre medicul veterinar contravine art.50
din Codul deontologic medical-veterinar, care prevede că medicul veterinar trebuie să se abţină
de la practicarea eutanasierii animalelor, cu excepţia cazurilor când acesta pune capăt
suferinţelor unui pacient incurabil. De asemenea, se susţine că încălcarea acestei obligaţii duce
la suspendarea exercit─ârii profesiunii de medic veterinar.
Se arat─â c─â "art.5 alin.(1) din lege" prevede un termen extrem de scurt pentru eutanasierea
câinilor cu potenţial agresiv, termen care nu asigură exercitarea dreptului de petiţionare, a
accesului liber la justiţie sau a dreptului de proprietate privată. Se arată că un proprietar al unui
asemenea câine pierdut nu are timp suficient pentru a-l recupera în condiţiile existenţei
termenului extrem de scurt în care acesta urmează să fie eutanasiat.
Se apreciază că dispoziţiile "art.8 alin.(3) din lege" prevăd limitări injuste ale dreptului de
proprietate privată al adoptatorului a mai mult de doi câini, întrucât acesta trebuie să
îndeplinească unele condiţii, precum dovada spaţiului de locuit, acordul asociaţiei de proprietari
sau plata unor taxe, care îngrădesc în mod nejustificat dreptul său de proprietate, apreciat de
autorii obiec┼úiei ca fiind unul absolut. ├Än acest fel se aduce atingere ┼či vie┼úii private a cet─â┼úeanului.
Se mai consideră că pentru a fi încurajată adopţia nu ar trebui plătite niciun fel de taxe. Mai mult,
în optica autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate, "proprietarii câinilor fără stăpân sunt
discriminaţi în raport cu proprietarii altor specii de animale fără stăpân", întrucât aceste din urmă
animale nu pot fi eutanasiate.
Se apreciază că "art.131 din lege" încalcă art.44 din Constituţie, întrucât nu poate fi interzisă
cre┼čterea/├«ngrijirea sau ┼úinerea c├óinilor ├«n spa┼úiile adiacente locurilor publice.
Autorii arată că "art.134 din lege" este neconstituţional, întrucât prevede sterilizarea câinilor
de rasă comună cu sau fără stăpân, ceea ce în privinţa proprietarului unui câine de rasă comună
echivalează cu încălcarea dreptului său de proprietate. De asemenea, sancţionarea
contraven┼úional─â a persoanei care nu ├«ndepline┼čte aceast─â obliga┼úie a sa, prev─âzut─â de "art.14
alin.(1) lit.b) din lege", încalcă dreptul său de proprietate privată.
├Än conformitate cu dispozi┼úiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea ┼či
func┼úionarea Cur┼úii Constitu┼úionale, sesizarea a fost comunicat─â pre┼čedin┼úilor celor dou─â Camere
ale Parlamentului, precum ┼či Guvernului, pentru a-┼či exprima punctele lor de vedere.
Pre┼čedintele Senatului a transmis Cur┼úii Constitu┼úionale, cu Adresa nr.1.830/12 decembrie
2011, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Se susţine, în privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinseci, că legea criticată respectă
cerinţele constituţionale ale principiului bicameralismului, invocând în acest sens jurisprudenţa
Curţii Constituţionale. Totodată, se apreciază că art.115 alin.(4) din Constituţie, invocat în speţă,
nu are incidenţă în cauză, întrucât obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie o lege de
modificare, ┼či nu cea de aprobare a unei ordonan┼úe de urgen┼ú─â.
Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că măsura eutanasierii câinilor fără
stăpân trebuie prevăzută în textul legii, având în vedere că numărul acestor animale este în
continu─â cre┼čtere, iar celelalte m─âsuri, precum sterilizarea sau p─âstrarea lor ├«n ad─âposturi special
construite nu au avut niciun rezultat. Se mai arată că măsurile prevăzute în legea criticată
constituie soluţii juste pentru rezolvarea problemelor create de câinii fără stăpân.
Pre┼čedintele Camerei Deputa┼úilor a transmis Cur┼úii Constitu┼úionale, cu Adresa nr.51/5.772
din 30 noiembrie 2011, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
În privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinseci, se susţine că dezbaterea realizată de
Camera decizional─â s-a referit la con┼úinutul ┼či forma legii adoptate ├«n Senat, Camera de reflec┼úie,
┼či s-a raportat la materia avut─â ├«n vedere de c─âtre ini┼úiator. Se apreciaz─â c─â ├«n Camera
decizională au fost aduse anumite îmbunătăţiri legii criticate, iar forma adoptată nu este în
contradicţie cu iniţiativa legislativă adoptată de Senat. Referitor la invocarea art.115 alin.(4) din
Constituţie, se arată că acest text constituţional nu are incidenţă în cauză, întrucât obiectul
controlului de constitu┼úionalitate ├«l constituie o lege, ┼či nu o ordonan┼ú─â simpl─â sau de urgen┼ú─â.
În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinseci, se susţine că textele legale criticate
prev─âd ca regul─â ad─âpostirea, adoptarea ┼či sterilizarea, cu eliberarea ├«n spa┼úiul public a c├óinilor
fără stăpân, iar eutanasierea este doar o măsură de excepţie. Se susţine că dispoziţiile art.1
alin.(1) ┼či (5), precum ┼či ale art.35 ┼či art.53 din Constitu┼úie nu au inciden┼ú─â ├«n cauz─â, ├«ntruc├ót, pe
de o parte, ├«nc─âlcarea legii este analizat─â de instan┼úele judec─âtore┼čti, iar caracterul just sau injust
al unei m─âsuri nu echivaleaz─â cu neconstitu┼úionalitatea sa ┼či, pe de alt─â parte, ├«nc─âlcarea art.35
nu este motivat─â, ├«n timp ce art.53 se refer─â la cet─â┼úeni, ┼či nu la animale.
Se mai arat─â ca invocarea art.26, art.44 ┼či art.136 alin.(5) din Constitu┼úie nu este relevant─â,
întrucât legea se referă la câinii fără stăpân, nu la cei care au stăpân.
În final, se apreciază că termenul de 3 zile prevăzut de art.I pct.6 din lege se aplică numai
după ce a expirat termenul de 30 de zile prevăzut de art.I pct.5 din lege, ceea ce înseamnă că
proprietarului unui c├óine pierdut are suficient timp s─â ├«l recupereze. Mai mult, legea prevede ┼či o
m─âsur─â de garantare a posibilit─â┼úii recuper─ârii c├óinilor de c─âtre st─âp├ónii lor, ┼či anume ├«nregistrarea
acestora ├«n Registrele de eviden┼ú─â a c├óinilor cu st─âp├ón, ceea ce permite identificarea ┼či
recuperarea câinelui pierdut de către stăpânul acestuia.
Guvernul a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr.5/6.894/E.B. din 7 decembrie
2011, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea privind neconstituţionalitatea este
neîntemeiată.
În privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinseci, se apreciază că atât forma actului
normativ adoptat de Senat, ca prim─â Camer─â sesizat─â, c├ót ┼či cea adoptat─â de Camera
Deputa┼úilor, ├«n calitate de Camer─â decizional─â, men┼úin acela┼či obiect ┼či scop al actului normativ ├«n
cauză, respectiv vizează măsuri pentru gestionarea situaţiei câinilor fără stăpân. Prin urmare, nu
se poate susţine încălcarea principiului bicameralismului.
Se consideră că art.115 alin.(4) din Constituţie nu este incident în cauză, raportarea la
această dispoziţie constituţională, în cadrul controlului a priori de constituţionalitate, putându-se
face numai cu ocazia contestării legii de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă.
În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinseci, se arată că legea criticată nu cuprinde
reglement─âri lipsite de claritate sau precizie ┼či reprezint─â o m─âsur─â concret─â ┼či efectiv─â de
aplicare a obligaţiei statului de a adopta măsuri pentru asigurarea unui mediu înconjurător
s─ân─âtos ┼či echilibrat ecologic, ├«n consecin┼ú─â, nu se poate re┼úine ├«nc─âlcarea art.1 alin.(5) ┼či art.35
alin.(1) din Constituţie.
Se apreciaz─â c─â prevederile art.11 ┼či 12 din Conven┼úia european─â pentru protec┼úia
animalelor de companie prev─âd ┼či permit in terminis sacrificarea acestora. Referitor la pretinsa
încălcare a dispoziţiilor art.13 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, se susţine că nu
este de competenţa Curţii Constituţionale verificarea conformităţii legislaţiei naţionale cu actele
Uniunii Europene.
În fine, se consideră că celelalte dispoziţii constituţionale invocate în sprijinul obiecţiei de
neconstituţionalitate fie nu au incidenţă în cauză, fie nu pot fi reţinute în exercitarea controlului de
constituţionalitate, întrucât nu se realizează o motivare din care să rezulte pretinsa
neconstituţionalitate a legii criticate.
CURTEA,
examin├ónd obiec┼úia de neconstitu┼úionalitate, punctele de vedere ale pre┼čedintelui Senatului,
pre┼čedintelui Camerei Deputa┼úilor ┼či Guvernului, ├«nscrisurile depuse la dosar, raportul ├«ntocmit de
judecătorul-raportor, dovezile depuse, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile
Constitu┼úiei, precum ┼či Legea nr.47/1992, re┼úine urm─âtoarele:
Curtea Constitu┼úional─â a fost legal sesizat─â ┼či este competent─â, potrivit dispozi┼úiilor art.146
lit.a) din Constitu┼úie, precum ┼či ale art.1, art.10, 15 ┼či 18 din Legea nr.47/1992, republicat─â, s─â
soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum rezultă din adresa de comunicare a
sesizării de către Secretarul general al Camerei Deputaţilor, îl constituie dispoziţiile Legii pentru
modificarea ┼či completarea Ordonan┼úei de urgen┼ú─â a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea
programului de gestionare a câinilor fără stăpân. În realitate, se constată că, potrivit sesizării de
neconstituţionalitate, constituie obiect al controlului de constituţionalitate dispoziţiile art.I pct.5
[referitor la art.4 alin.(1)], pct.6 [referitor la art.5 alin.(1) ┼či (2)], pct.8, pct.9 [referitor la art.8 alin.(3)
lit.a)-d)], pct.14 [referitor la art.131 ┼či 134], pct.15 [referitor la art.14 alin.(1) lit.b)] din Legea pentru
modificarea ┼či completarea Ordonan┼úei de urgen┼ú─â a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea
programului de gestionare a c├óinilor f─âr─â st─âp├ón, precum ┼či a legii ├«n ansamblul s─âu. Textele
legale criticate în mod punctual au următorul cuprins:
- Art.I pct.5 referitor la art.4 alin.(1): "Câinii fără stăpân sunt adăpostiţi în adăposturile
serviciilor pentru gestionarea câinilor fără stăpân, unde vor fi cazaţi o perioadă de 30 de zile, cu
excepţia celor care sunt revendicaţi. Populaţia trebuie informată în mod regulat despre existenţa
ad─âpostului, programul de vizitare ┼či posibilitatea adop┼úiei.";
- Art.I pct.6 referitor la art.5 alin.(1) ┼či (2): "(1) Dup─â examinarea de c─âtre medicul veterinar
de liberă practică, organizat în condiţiile legii, câinii fără stăpân care sunt bolnavi grav, incurabili,
irecuperabili, câinii agresivi, astfel cum sunt definiţi la art.2 alin.(1) lit.b) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr.55/2002 privind regimul de de┼úinere al c├óinilor periculo┼či sau agresivi, aprobat─â
cu modific─âri prin Legea nr.60/2003, c├óinii periculo┼či, c├óinii de lupt─â ┼či atac, astfel cum sunt
defini┼úi la art.1 lit.a) ┼či b) din aceea┼či ordonan┼ú─â de urgen┼ú─â, l─âsa┼úi ├«n libertate, abandona┼úi sau
cărora nu le poate fi identificat aparţinătorul, se eutanasiază în termen de 3 zile lucrătoare, cu
respectarea prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare.
(2) Eutanasia este un act medical de sacrificare prin procedee rapide ┼či nedureroase a
c├óinilor prev─âzu┼úi la alin.(1) ori care nu au fost revendica┼úi sau adopta┼úi ├«n condi┼úiile ┼či ├«n termenele
stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă."
- Art.I pct.8: "(1) În situaţia în care, după expirarea termenului de cazare prevăzut la art.4,
c├óinii nu au fost revendica┼úi sau adopta┼úi conform prevederilor anexelor nr.4 ┼či 5, ace┼čtia pot fi
păstraţi în adăposturi, returnaţi în teritoriu, eutanasiaţi sau o combinaţie a acestora, conform
hot─âr├órii consiliilor locale, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucure┼čti, dup─â
consultarea populaţiei din raza unităţii administrativ-teritoriale respective.
(2) În perioada de cazare a câinilor în adăposturi se rezolvă cu prioritate cererile de
revendicare a acestora.
(3) C├óinii nerevendica┼úi ├«n termen de 7 zile pot fi adopta┼úi de persoane fizice ┼či persoane
juridice, precum ┼či de c─âtre centrele de adop┼úie special amenajate ┼či organizate ├«n acest scop,
apar┼úin├ónd organiza┼úiilor ┼či funda┼úiilor pentru protec┼úia animalelor, cu respectarea prevederilor
art.8 alin.(3).
(4) Câinii cu vârsta de până la 5 luni vor rămâne în adăposturi până la revendicare/adopţie,
dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 12 luni."
- Art.I pct.9 referitor la art.8 alin.(3) lit.a)-d): "(3) Adopţia câinilor din adăposturi se face cu
respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) prezentarea de către adoptator a dovezii spaţiului din care să rezulte condiţiile
corespunz─âtoare de cre┼čtere ┼či ad─âpostire a c├óinilor;
b) prezentarea de c─âtre adoptator a dovezii resurselor materiale pentru cre┼čterea ┼či
întreţinerea câinilor;
c) prezentarea de către adoptator a acordului asociaţiilor de proprietari sau, după caz, a
vecinilor, în cazul adoptării a mai mult de 2 câini;
d) achitarea taxei prev─âzute la alin.(2) [..]"
- Art.I pct.14 referitor la art.131: "Sunt interzise cre┼čterea ┼či ad─âpostirea c├óinilor pe domeniul
public, în locuri publice sau în spaţiile adiacente acestora, în afara proprietăţii stăpânului sau a
deţinătorului acestuia."
- Art.I pct.14 referitor la art.134: "Este obligatorie sterilizarea câinilor cu sau fără stăpân
apar┼úin├ónd rasei comune, meti┼čii acestora, excep┼úie f─âc├ónd exemplarele cu regim special
prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţei de urgenţă.";
- Art.I pct.15 referitor la art.14 alin.(1) lit.b): (1) Constituie contraven┼úii urm─âtoarele fapte ┼či se
sancţionează după cum urmează: [...]
b) nerespectarea dispoziţiilor prevăzute la art.1, 3, art.4 alin.(1)-(3), art.6 alin.(1), art.7
alin.(2) ┼či (3), art.8 alin.(1) ┼či (4), art.133, 134, 136, 137 ┼či 138, precum ┼či a condi┼úiilor prev─âzute ├«n
declaraţia-angajament, cu excepţia abandonului, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei [...]".
Dispozi┼úiile constitu┼úionale pretins ├«nc─âlcate sunt cele ale art.1 alin (1), (3) ┼či (5) privind
caracterul unitar al statului, demnitatea uman─â ┼či, respectiv, principiul respect─ârii Constitu┼úiei ┼či a
suprema┼úiei sale, ale art.11 alin.(1) privind dreptul interna┼úional ┼či dreptul intern, ale art.15 alin.(1)
privind universalitatea drepturilor ┼či libert─â┼úilor, precum ┼či a obliga┼úiilor prev─âzute prin lege, ale
art.16 alin.(1) privind egalitatea ├«n drepturi, ale art.21 privind accesul liber la justi┼úie ┼či dreptul la
un proces echitabil, ale art.26 privind via┼úa intim─â, familial─â ┼či privat─â, ale art.35 alin.(1) privind
dreptul la mediu s─ân─âtos, ale art.44 privind dreptul de proprietate privat─â, ale art.51 privind dreptul
de petiţionare, ale art.53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale
art.61 alin.(2) privind rolul ┼či structura Parlamentului, ale art.115 alin.(4) privind delegarea
legislativă, ale art.136 alin.(5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, ale art.148 alin.(2) privind
aplicarea cu prioritate a actelor cu caracter obligatoriu adoptate la nivelul Uniunii Europene.
Totodat─â, sunt considerate ca fiind ├«nc─âlcate ┼či prevederile art.13 din Tratatul privind func┼úionarea
Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C nr.83 din 30 martie
2010, dispozi┼úii care fac referire la faptul c─â Uniunea ┼či statele membre trebuie s─â ┼úin─â seama de
"cerin┼úele bun─âst─ârii animalelor ca fiin┼úe sensibile" la elaborarea ┼či punerea ├«n aplicare a politicii
Uniunii ├«n domeniul agriculturii, pescuitului, transporturilor, pie┼úei interne, cercet─ârii ┼či dezvolt─ârii
tehnologice ┼či al spa┼úiului; ale Conven┼úiei europene pentru protec┼úia animalelor de companie,
semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003, ratificată de România, prin Legea nr.60/2004, publicată
├«n Monitorul Oficial al Rom├óniei, Partea I, nr.400 din 5 mai 2004, precum ┼či ale Declara┼úiei
Universale a Drepturilor Animalelor, adoptată de Societatea Internaţională pentru Drepturile
Animalelor & Societ─â┼úile Na┼úionale Afiliate la Londra ├«n septembrie 1977 ┼či prezentat─â ├«n mod
public la Paris în anul 1978.
Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează a se pronunţa, pe de o parte,
asupra unor aspecte de ordin procedural ce se constituie în critici de neconstituţionalitate
extrinsecă, iar, pe de altă parte, asupra criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă a legii supuse
controlului.
Totu┼či, ├«nainte de a proceda la analiza obiec┼úiei de neconstitu┼úionalitate, Curtea urmeaz─â s─â
constate c─â sesizarea formulat─â ├«ndepline┼čte condi┼úiile prev─âzute de art.146 lit.a) din Constitu┼úie
sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, întrucât aceasta, astfel cum rezultă din listele
anexate sesizării de neconstituţionalitate, a fost semnată de un număr de 126 de deputaţi (71 din
Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat ┼či 55 din Grupul parlamentar al Partidului
Naţional Liberal).
I. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea reţine următoarele:
Prin Decizia nr.710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.358 din 28 mai 2009, Decizia nr.413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.291 din 4 mai 2010, sau Decizia nr.1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.905 din 20 decembrie 2011, Curtea a stabilit două
criterii esenţiale pentru a se determina cazurile în care prin procedura legislativă se încalcă
principiul bicameralismului.
Aceste criterii esenţiale cumulative sunt:
a) existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două
Camere ale Parlamentului;
b) existenţa unei configuraţii deosebite, semnificativ diferite, între formele adoptate de cele
dou─â Camere ale Parlamentului.
Din analiza comparat─â a documentelor privind ini┼úierea ┼či desf─â┼čurarea procesului legislativ
în cauză, respectiv a proiectului de lege depus de Guvern, a formei adoptate de Senat, ca primă
Camer─â sesizat─â, ┼či a celei adoptate de Camera Deputa┼úilor, ├«n calitate de Camer─â decizional─â,
Curtea constată că modificările operate de către Camera Deputaţilor faţă de forma legii adoptate
de Senat nu sunt de natură a imprima nici deosebiri majore de conţinut juridic faţă de forma legii
adoptat─â de Senat ┼či nicio configura┼úie deosebit─â, semnificativ diferit─â fa┼ú─â de cea a proiectului de
lege în forma adoptată de Senat. Astfel, legea adoptată a păstrat obiectul de reglementare al
propunerii legislative iniţiale, acestuia aducându-i unele corective minore sub aspectul organizării
┼či func┼úion─ârii serviciilor specializate pentru gestionarea c├óinilor f─âr─â st─âp├ón ┼či sub cel al modului
de limitare a fenomenului câinilor fără stăpân.
Curtea observă că acceptarea tezei autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate ar echivala cu
deturnarea rolului de Cameră de reflecţie a primei Camere sesizate, respectiv a Senatului, în
sensul că aceasta ar fi Camera care ar fixa în mod definitiv conţinutul proiectului sau propunerii
legislative (┼či, practic, con┼úinutul normativ al viitoarei legi), ceea ce are drept consecin┼ú─â faptul c─â
cea de-a doua Camer─â, Camera decizional─â, nu va avea posibilitatea s─â modifice ori s─â
completeze legea adoptată de Camera de reflecţie, ci doar posibilitatea de a o aproba sau de a o
respinge. Este de netăgăduit că principiul bicameralismului presupune atât conlucrarea celor
dou─â Camere ├«n procesul de elaborare a legilor, c├ót ┼či obliga┼úia acestora de a-┼či exprima prin vot
poziţia cu privire la adoptarea legilor; prin urmare, lipsirea Camerei decizionale de competenţa sa
de a modifica sau completa legea astfel cum a fost adoptată de Camera de reflecţie, deci de a
contribui la procesul de elaborare a legilor, ar echivala cu limitarea rolului s─âu constitu┼úional ┼či cu
acordarea unui rol preponderent Camerei de reflecţie în raport cu cea decizională în procesul de
elaborare a legilor. Într-o atare situaţie, Camera de reflecţie ar elimina posibilitatea Camerei
decizionale de a conlucra la elaborarea actelor normative, aceasta din urm─â put├óndu-┼či doar
exprima prin vot poziţia cu privire la propunerea sau proiectul de lege deja adoptat de Camera de
reflecţie, ceea ce este de neconceput.
├Än consecin┼ú─â, Curtea re┼úine c─â art.75 alin.(3) din Constitu┼úie, atunci c├ónd folose┼čte sintagma
"decide definitiv" cu privire la Camera decizional─â, nu exclude, ci, dimpotriv─â, presupune ca
proiectul sau propunerea legislativă adoptată de Camera de reflecţie să fie dezbătut în Camera
decizional─â, unde s─â i se ┼či poat─â aduce modific─âri ┼či complet─âri. ├Än acest caz, Camera
decizională nu poate modifica substanţial obiectul de reglementare a iniţiativei legislative, deci
nu-i poate deturna de la finalitatea sa.
├Än ceea ce prive┼čte invocarea art.115 alin.(4) din Constitu┼úie, Curtea observ─â c─â acest text
constituţional nu are incidenţă în speţă, întrucât, în cauza de faţă, obiectul controlului de
constitu┼úionalitate ├«l constituie dispozi┼úiile unei legi de modificare ┼či completare a Ordonan┼úei de
urgenţă a Guvernului nr.155/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.794 din
13 decembrie 2001, aprobat─â cu modific─âri ┼či complet─âri prin Legea nr.227/2002, publicat─â ├«n
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.289 din 29 aprilie 2002. Prin urmare, nu este supus
controlului de constitu┼úionalitate actul de baz─â, cel care este modificat ┼či completat, ci numai actul
modificator. În cadrul controlului a priori de constituţionalitate, doar în cazul legilor de aprobare a
ordonan┼úelor se poate contesta at├ót extrinsec, c├ót ┼či intrinsec solu┼úia cuprins─â ├«n ordonan┼úa astfel
aprobată, întrucât "ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu
prevederile art.115 alin.(7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare
┼či devin, ca efect al aprob─ârii de c─âtre autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege,
chiar dac─â, din ra┼úiuni de tehnic─â legislativ─â, al─âturi de datele legii de aprobare, conserv─â ┼či
elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern" (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr.95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.177 din
23 februarie 2006).
Curtea constată că, în cadrul atribuţiei Curţii Constituţionale prevăzute la art.146 lit.a) teza
întâi din Constituţie, numai pe calea controlului de constituţionalitate a legii de aprobare a
ordonanţei guvernamentale se pot aduce în discuţie critici de neconstituţionalitate extrinsecă ce
vizează modul de adoptare a ordonanţei, deci numai cu ocazia convertirii acesteia sub aspect
formal în lege; acest lucru înseamnă că, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori a legii
care modifică sau completează o ordonanţă, nu se pot formula critici de neconstituţionalitate
extrinsecă ce vizează modul de adoptare a ordonanţei.
De asemenea, Curtea reţine că adoptarea ordonanţelor de urgenţă nu este condiţionată de
existenţa unei legi de abilitare, cerinţă prevăzută de Constituţie numai în privinţa ordonanţelor
simple; astfel, legiuitorul delegat este competent să adopte ordonanţe de urgenţă cu întrunirea
condiţiilor prevăzute de art.115 alin.(4) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, spre exemplu,
Decizia nr.1.317 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.786 din 24 noiembrie 2010).
II. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea observă următoarele:
1. Este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia prin adoptarea prezentei legi s-ar ajunge la
existenţa unui paralelism legislativ, în sensul că au fost adoptate mai multe acte normative pentru
reglementarea aspectelor referitoare la populaţia canină, respectiv Legea nr.205/2004 privind
protecţia animalelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.531 din 14 iunie 2004,
┼či Ordonan┼úa de urgen┼ú─â a Guvernului nr.155/2001, aprobat─â cu modific─âri ┼či complet─âri prin
Legea nr.227/2002, astfel cum este modificat─â ┼či completat─â prin legea criticat─â ├«n cauza de fa┼ú─â.
În realitate, se constată că, potrivit art.1 alin.(2) din Legea nr.205/2004, "gestionarea
populaţiei canine fără stăpân de pe teritoriul României se reglementează prin lege specială",
ceea ce ├«nseamn─â c─â Ordonan┼úa de urgen┼ú─â a Guvernului nr.155/2001, aprobat─â cu modific─âri ┼či
complet─âri prin Legea nr.227/2002, astfel cum este modificat─â ┼či completat─â prin legea criticat─â ├«n
cauza de faţă, este o reglementare specială faţă de cea generală, comună în materie,
reprezentat─â de Legea nr.205/2004. Aceasta din urm─â ├«┼či va g─âsi aplicarea numai ├«n m─âsura ├«n
care legea specială nu conţine dispoziţii specifice derogatorii.
Curtea mai re┼úine c─â ┼či Ordonan┼úa de urgen┼ú─â a Guvernului nr.55/2002 privind regimul de
de┼úinere al c├óinilor periculo┼či sau agresivi, publicat─â ├«n Monitorul Oficial al Rom├óniei, Partea I,
nr.311 din 10 mai 2002, reglementează, de asemenea, măsuri cu privire la populaţia canină, fiind
o lege specială în privinţa regimului de deţinere a acestora în raport cu cel aplicabil celorlalte
animale (a se vedea, ├«n acest sens, art.3 ┼či urm─âtoarele din Legea nr.205/2004). Av├ónd ├«n vedere
obiectul de reglementare al Ordonan┼úei de urgen┼ú─â a Guvernului nr.155/2001 ┼či al Ordonan┼úei de
urgen┼úa a Guvernului nr.55/2002, legiuitorul, prin legea criticat─â, trebuia s─â pun─â de acord ┼či
dispoziţiile art.11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.55/2002, constatate ca fiind
neconstituţionale prin Decizia nr.903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.584 din 17 august 2010, cu dispoziţiile Constituţiei.
2. ├Än privin┼úa eutanasierii c├óinilor agresivi ┼či periculo┼či f─âr─â st─âp├ón ├«n condi┼úiile art.I pct.6 din
legea criticat─â, Curtea constat─â c─â o asemenea m─âsur─â este necesar─â, ├«ntruc├ót ace┼čtia se afl─â
├«ntr-o situa┼úie de fapt diferit─â fa┼ú─â de celelalte rase de c├óini, fapt ce a ┼či determinat adoptarea, de
altfel, a unei reglementări speciale în privinţa regimului lor de deţinere, respectiv Ordonanţa de
urgen┼ú─â a Guvernului nr.55/2002 privind regimul de de┼úinere al c├óinilor periculo┼či sau agresivi.
Susţinerea autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia termenul de 3 zile lucrătoare
├«n care c├óinii agresivi ┼či periculo┼či f─âr─â st─âp├ón se eutanasiaz─â ar fi prea scurt, ├«ntruc├ót st─âp├ónul
câinelui pierdut nu ar avea suficient timp să îl găsească, este neîntemeiată. Potrivit art.4 alin.(1)
lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.55/2002, fiecare câine periculos are un număr de
identificare, aplicat prin tatuare sau microcip, ┼či este ├«nregistrat la Asocia┼úia Chinologic─â Rom├ón─â
ori poliţie, iar cel agresiv este înregistrat la Asociaţia Chinologică Română. Mai mult, art.I pct.14
din legea criticată referitor la art.135 prevede înfiinţarea Registrului de evidenţă a câinilor cu
stăpân, gestionat de către Colegiul Medicilor Veterinari. În acest registru vor fi înregistraţi toţi
câinii cu stăpân, vor fi implantate microcipuri de identificare a câinilor, astfel încât în cazul
pierderii c├óinelui agresiv st─âp├ónul acestuia poate fi u┼čor identificat.
3. ├Än ceea ce prive┼čte critica de neconstitu┼úionalitate ce vizeaz─â ├«ndrituirea autorit─â┼úilor
publice de a lua măsuri de eutanasiere a câinilor fără stăpân, Curtea observă că textul art.I pct.8
din lege nu ├«ndepline┼čte cerin┼úele de previzibilitate impuse de art.1 alin.(5) din Constitu┼úie. Curtea
re┼úine c─â textul art.I pct.8 din lege stabile┼čte solu┼úiile preconizate cu privire la obliga┼úia autorit─â┼úilor
publice de a gestiona problema câinilor fără stăpân fără a ţine seama de o ordine în care trebuie
aplicate, astfel încât autorităţile publice chemate să aplice legea criticată vor fi puse în situaţia de
a alege aleatoriu una sau mai multe dintre acestea. Or, soluţiile preconizate de un act normativ
nu pot fi aplicate ├«n mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat s─â stabileasc─â condi┼úii, modalit─â┼úi ┼či
criterii clare ┼či obiective de aplicare. Astfel, raportat la legea criticat─â, Curtea observ─â c─â
legiuitorul trebuie să stabilească o ordine de prioritate cu privire la aceste soluţii, iar soluţia
eutanasierii câinilor fără stăpân să fie aplicată doar în ultimă instanţă, respectiv numai atunci
c├ónd toate celelalte solu┼úii au fost aplicate corespunz─âtor de c─âtre autorit─â┼úile locale, dar nu ┼či-au
atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen (cu privire la importanţa prevederii ordinii
de aplicare a unor măsuri legislative, a se vedea Decizia nr.536 din 28 aprilie 2011, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.482 din 7 iulie 2011).
Curtea reţine că adoptarea măsurilor concrete care să ţină sub control fenomenul câinilor
fără stăpân ţine de marja de apreciere a statului, astfel încât legiuitorul este cel chemat să
stabilească condiţiile normative concrete în care fenomenul câinilor fără stăpân trebuie gestionat.
├Än acest sens legiuitorul este obligat, ca ┼či cerin┼ú─â constitu┼úional─â, s─â implice ┼či s─â
responsabilizeze autorităţile publice locale, inclusiv prin sancţiuni de natură contravenţională sau
penal─â, pentru a se evita recurgerea la m─âsura eutanasierii. Totodat─â, Curtea mai observ─â c─â,
prin Hot─âr├órea din 26 iulie 2011, pronun┼úat─â ├«n Cauza Georgel ┼či Georgeta Stoicescu ├«mpotriva
României, paragraful 58, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că gestionarea acestei
problematici - a c├óinilor f─âr─â st─âp├ón - nu ┼úine numai de autorit─â┼úile publice centrale sau locale, ci ┼či
de societatea civilă, ceea ce în sistemul normativ intern echivalează cu obligarea asociaţiilor ce
au ca obiect de activitate protec┼úia animalelor s─â contribuie ├«n mod efectiv, inclusiv material, ┼či nu
numai declarativ, la aplicarea solu┼úiilor prin care se urm─âre┼čte gestionarea acestui fenomen.
Astfel, se evită măsura eutanasierii câinilor fără stăpân.
Curtea constată că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii
calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să
fie suficient de precis ┼či clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficient─â a
actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist
- să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta
dintr-un act determinat. Desigur, poate s─â fie dificil s─â se redacteze legi de o precizie total─â ┼či o
anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă
previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr.903 din 6 iulie
2010 ┼či Decizia Cur┼úii Constitu┼úionale nr.743 din 2 iunie 2011, publicat─â ├«n Monitorul Oficial al
Rom├óniei, Partea I, nr.579 din 16 august 2011, precum ┼či jurispruden┼úa Cur┼úii Europene a
Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996,
pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996,
pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000,
pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006,
pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Or,
textul art.I pct.8 din lege, a┼ča cum s-a ar─âtat, este neclar ┼či imprecis, astfel ├«nc├ót Curtea constat─â
că, în mod evident, legea criticată este lipsită de previzibilitate, ceea ce este contrar dispoziţiilor
art.1 alin.(5) din Constituţie.
De asemenea, Curtea observ─â c─â prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate legiuitorul
a adus atingere în final demnităţii umane, valoare supremă prevăzută la art.1 alin.(3) din
Constituţie. Demnitatea umană, sub aspect constituţional, presupune două dimensiuni inerente,
respectiv rela┼úiile dintre oameni, ceea ce vizeaz─â dreptul ┼či obliga┼úia oamenilor de a le fi
respectate ┼či, ├«n mod corelativ, de a respecta drepturile ┼či libert─â┼úile fundamentale ale semenilor
lor (a se vedea, ├«n acest sens, ┼či Decizia nr.62 din 18 ianuarie 2007, publicat─â ├«n Monitorul Oficial
al Rom├óniei, Partea I, nr.104 din 12 februarie 2007), precum ┼či rela┼úia omului cu mediul
înconjurător, inclusiv cu lumea animală, ceea ce implică, în privinţa animalelor,
responsabilitatea morală a omului de a îngriji aceste fiinţe într-un mod de natură a ilustra nivelul
de civilizaţie atins.
A┼čadar, Curtea nu constat─â neconstitu┼úionalitatea vreuneia dintre solu┼úiile prev─âzute prin
legea criticată în privinţa gestionării fenomenului câinilor fără stăpân, ci sancţionează doar lipsa
de previzibilitate a legii determinată de inexistenţa unei ordini de aplicare a acestora - ordine
care, ├«n mod esen┼úial, ar trebui S─â consacre solu┼úia eutanasierii numai ├«n ultim─â instan┼ú─â - ┼či a
unor proceduri clare ┼či precise de care autorit─â┼úile publice s─â fie ┼úinute ├«n aplicarea solu┼úiilor
preconizate.
În privinţa susţinerii autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia "proprietarii
câinilor fără stăpân sunt discriminaţi în raport cu proprietarii altor specii de animale fără stăpân'',
întrucât aceste din urmă animale nu pot fi eutanasiate, Curtea constată că aceasta este lipsită de
sens, întrucât, din moment ce animalele sunt fără stăpâni, acestea nu au nici "proprietari".
4. Referitor la condiţiile pe care adoptatorul trebuie să le întrunească în vederea adopţiei
unui câine fără stăpân [art.I pct.9 din legea criticată referitor la art.8 alin.(3)], se constată că
legiuitorul este singurul competent să stabilească astfel de condiţii în virtutea art.61 alin.(1) din
Constituţie. Autorii obiecţiei criticii faptul că în cazul persoanelor care adoptă mai mult de 2 câini
trebuie să existe acordul asociaţiilor de proprietari sau al vecinilor, după caz, fără a lua în
considerare disconfortul ori ameninţarea pe care le-ar putea produce o populaţie canină
numeroasă la adresa dreptului la viaţă privată a vecinilor persoanei care adoptă câini. Or, dreptul
legal al unei persoane de a adopta câini nu poate aduce atingere dreptului constituţional la viaţă
privată al celorlalte persoane. De asemenea, cu privire la obligaţia de a face dovada spaţiului de
locuit ┼či de a pl─âti o tax─â expres reglementat─â, se constat─â c─â aceste m─âsuri, pe de o parte,
asigur─â autoritatea statal─â c─â ace┼čti c├óini adopta┼úi nu vor fi din nou returna┼úi de c─âtre adoptator pe
domeniul public, iar, pe de altă parte, cointeresează adoptatorul la asigurarea sănătăţii câinelui
prin plata taxelor reprezent├ónd cheltuielile medicale ┼či de ├«ntre┼úinere ale acestuia pe care
autoritatea de stat le-a efectuat. Prin urmare, nu se poate susţine că aceste condiţii stabilite prin
legea criticat─â ├«ncalc─â via┼úa familial─â sau privat─â a adoptatorului; statul recunoa┼čte dreptul legal al
persoanei de a adopta câini, dar cu respectarea unor standarde legale care să nu stânjenească
ceilalţi cetăţeni sau chiar să zădărnicească politica statului în privinţa gestionării câinilor fără
stăpân.
5. Cu referire la interdic┼úia de a cre┼čte ┼či ad─âposti c├óini ├«n spa┼úiile adiacente domeniului sau
locurilor publice în condiţiile art.l pct.14 din legea criticată referitor la art.131, Curtea observă că o
atare reglementare vizează situaţia condominiumurilor reglementate de art.2 lit.i) din Legea
locuinţei nr.114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.393 din 31
decembrie 1997. Terenul adiacent construc┼úiei nu poate constitui loc de cre┼čtere ┼či ad─âpostire al
c├óinilor, ├«ntruc├ót nu este un loc propice acestei activit─â┼úi, afect├ónd dreptul la via┼úa de familie ┼či
privată a terţelor persoane. Astfel cum s-a arătat mai sus, un drept legal nu poate aduce atingere
unui drept constituţional garantat.
6. În privinţa art.I pct.14 din legea criticată referitor la art.134 Curtea constată că acest text
de lege vizeaz─â numai ipoteza c├óinilor f─âr─â st─âp├ón ┼či a celor cu st─âp├ón care nu sunt permanent
sub supravegherea acestuia ┼či care astfel se g─âsesc pe domeniul public, ├«n locuri publice sau ├«n
spaţiile adiacente acestora. În consecinţă, nu se poate susţine că prevederile art.I pct.14 [referitor
la art.135] ┼či pct.15 [referitor la art.14 alin.(1) lit.b)] din legea criticat─â ar aduce atingere dreptului
de proprietate al stăpânului câinelui.
7. De asemenea, Curtea observă că prevederile Convenţiei europene pentru protecţia
animalelor de companie la art.12 reglementează reducerea numărului de animale fără stăpân,
prevăzând, în mod expres, că "atunci când o parte estimează că numărul de animale fără stăpân
constituie pentru ea o problem─â, ea trebuie s─â ia m─âsurile legislative ┼či/sau administrative
necesare pentru reducerea numărului acestora prin metode care nu cauzează dureri, suferinţe
sau temeri evitabile.
a) Astfel de măsuri trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
(i) în cazul în care astfel de animale trebuie să fie capturate, aceasta trebuie să se
fac─â astfel ├«nc├ót s─â produc─â minimum de suferin┼úe fizice ┼či psihice animalelor, ├«n
funcţie de natura animalului;
(ii) în cazul în care animalele capturate sunt adăpostite sau sacrificate, aceasta
trebuie să se facă în conformitate cu principiile prezentei convenţii".
Totodată, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză prevederile art.13 din Tratatul
privind func┼úionarea Uniunii Europene, ├«ntruc├ót acestea vizeaz─â un alt obiect de reglementare, ┼či
anume ca la elaborarea ┼či punerea ├«n aplicare a politicii Uniunii ├«n domeniul agriculturii,
pescuitului, transporturilor, pie┼úei interne, cercet─ârii ┼či dezvolt─ârii tehnologice ┼či al
spaţiului să se ţină seama de "cerinţele bunăstării animalelor ca fiinţe sensibile".
Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, adoptată de Societatea Internaţională pentru
Drepturile Animalelor & Societ─â┼úile Na┼úionale Afiliate la Londra ├«n septembrie 1977 ┼či prezentat─â
la Paris în anul 1978, nu are incidenţă în cadrul controlului de constituţionalitate, nefiind un tratat
internaţional în sensul art.11 din Constituţie.
Totodat─â, Curtea re┼úine c─â ┼či legisla┼úiile altor state acord─â o mare aten┼úie popula┼úiei canine,
solu┼úiile de eliminare acestora fiind individuale, ┼či nu colective [a se vedea Dogs Act (1905) sau
Environmental Protection Act (1990) din Regatul Unit sau legea portugheză din 1995 de protecţie
a animalelor].
8. Curtea constat─â c─â nu exist─â nicio neconcordan┼ú─â ├«ntre legea criticat─â ┼či Codul de
deontologie medical─â veterinar─â, adoptat de Colegiului Medicilor Veterinari, ┼či publicat ├«n
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.147 din 1 martie 2011, întrucât codul se aplică în
condiţiile legii. Modificarea legii are drept efect modificarea implicită a codului menţionat.
├Än fine, ├«n ceea ce prive┼čte eliminarea ├«n Camera decizional─â a unor prevederi cuprinse ├«n
propunerea legislativă iniţială, Curtea observă că instanţa constituţională nu poate să analizeze
decât legea astfel cum a fost adoptată, neputând aprecia cu privire la dispoziţiile care nu se
reg─âsesc ├«n textul legii. ├Än acela┼či sens, Curtea, prin Decizia nr.42 din 8 iulie 1993, publicat─â ├«n
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.175 din 23 iulie 1993, a arătat că "nu este competentă
s─â verifice constitu┼úionalitatea textelor din proiectele de legi, propunerile legislative ┼či
amendamentele prezentate Parlamentului, dar neadoptate de acesta".
Pentru considerentele ar─âtate, ├«n temeiul art.146 lit.a) ┼či al art.147 alin.(4) din Constitu┼úie,
precum ┼či al art.11 alin.(1) lit.A.a), al art.15 alin.(1) ┼či al art.18 alin.(2) din Legea nr.47/1992, cu
majoritate de voturi în privinţa art.I pct.8 din lege,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite, ├«n parte, obiec┼úia de neconstitu┼úionalitate formulat─â ┼či constat─â c─â dispozi┼úiile art.I
pct.8 din Legea pentru modificarea ┼či completarea Ordonan┼úei de urgen┼ú─â a Guvernului
nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, astfel cum a fost
aprobată prin Legea nr.227/2002, sunt neconstituţionale.
Definitiv─â ┼či general obligatorie.
Decizia se comunic─â pre┼čedintelui Rom├óniei ┼či se public─â ├«n Monitorul Oficial al Rom├óniei,
Partea I.
Dezbaterile au avut loc la data de 11 ianuarie 2012 ┼či la acestea au participat: Augustin
Zegrean, pre┼čedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre L─âz─âroiu, Mircea ┼×tefan Minea,
Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Pusk├ís Valentin Zolt├ín ┼či Tudorel Toader, judec─âtori.