Recursuri in interesul legii

Publicat la 18-07-17

---

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -

DECIZIA Nr. LXXXVII (87)
din 10 decembrie 2007

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 696 din 13/10/2008

Dosar nr. 27/2007

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit la data de 24 septembrie 2007, în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească şi ale art. 78 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, referitor la dreptul magistraţilor la decontarea primelor de asigurare pentru viaţă, sănătate şi bunuri.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 78 din Legea nr. 303/2004, republicată, în sensul că magistraţii beneficiază de decontarea primelor de asigurare pentru viaţă, sănătate şi bunuri, numai dacă sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.

În vederea deliberării, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, 10 decembrie 2007, când

SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 78 din Legea nr. 303/2004, referitoare la asigurarea pentru risc profesional de care beneficiază.

Astfel, unele instanţe au decis că magistraţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de asigurare realizată din fondurile bugetare, pentru viaţă, sănătate şi bunuri, potrivit dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 92/1992.

În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că modificările aduse art. 77 (devenit art. 78) din Legea nr. 303/2004 prin Legea nr. 247/2005, în sensul că judecătorii şi procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, pentru viaţă, sănătate şi bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, au devenit fără relevanţă juridică atât timp cât acele modificări legislative au intervenit după încheierea contractelor de asigurare şi efectuarea plăţii primelor de asigurare.

S-a considerat că o astfel de soluţie se impune şi în cazul în care evenimentul asigurat nu s-a produs anterior modificării aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 247/2005, întrucât nici art. 100 din Legea nr. 92/1992 şi nici textul anterior al art. 77 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu făceau vreo distincţie în această privinţă.

Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 92/1992 îşi puteau produce efectele numai în situaţii de risc, concretizat în apariţia evenimentului ce dă drept magistratului să obţină plata asigurării, care, potrivit Instrucţiunilor Ministerului Justiţiei nr. 761/1999, date în aplicarea acelei legi, trebuia să aibă legătură cu exercitarea funcţiei de magistrat.

În justificarea acestui punct de vedere s-a făcut referire şi la actualele dispoziţii ale art. 78 din Legea nr. 303/2004, subliniindu-se că din conţinutul lor rezultă fără echivoc voinţa legiuitorului de a limita beneficiul asigurării pentru risc profesional numai la cazurile când viaţa, sănătatea sau bunurile magistraţilor au fost afectate în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu sau în legătură cu ele.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.

Într-adevăr, prin art. 100 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, republicată la 30 septembrie 1997, se prevedea că "magistraţii beneficiază de asigurare realizată din fonduri bugetare, pentru viaţă, sănătate şi bunuri, în limita veniturilor pentru 15 ani de activitate".

Prin Instrucţiunile nr. 761 din 22 aprilie 1999, emise de Ministerul Justiţiei în vederea aplicării textului de lege menţionat, s-a precizat că ordonatorii de credite vor plăti direct despăgubirea prevăzută de norma legală, numai în situaţia în care se produce un eveniment care să dea dreptul magistratului la plata asigurării.

Prin aceleaşi instrucţiuni s-a mai stabilit că acordarea de despăgubiri magistraţilor în temeiul art. 100 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, republicată, poate avea loc numai pentru evenimente determinate de exercitarea profesiei de magistrat, care să fie constatate de instituţiile publice competente potrivit legii: poliţie, parchet, unităţi sanitare, după caz, urmând ca plata despăgubirii să fie efectuată după soluţionarea definitivă a cauzei de către instanţa de judecată.

Ca urmare, efectele la care se referă art. 100 din Legea nr. 92/1992, republicată, se produc numai în situaţii de risc, prin apariţia unui eveniment cauzator de daune, determinat de exercitarea funcţiei de magistrat sau având legătură cu aceasta.

De altfel, în actuala reglementare a art. 78 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, se prevede, fără echivoc, că "judecătorii şi procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Ministerului Justiţiei, Ministerului Public sau, în cazul judecătorilor şi procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apărării Naţionale, pentru viaţă, sănătate şi bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucraţi în aceste funcţii, dar nu mai mult de 15 ani de activitate", prevăzându-se, în cadrul alin. 3 al aceluiaşi articol, că "asigurarea prevăzută la alin. (1) se realizează în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii".

Or, în aceste condiţii, este evident că, în raport cu reglementarea legală existentă, magistraţii nu pot beneficia de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare, decât în măsura în care viaţa, sănătatea şi bunurile lor sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, se interpretează în sensul că magistraţii beneficiază de decontarea primelor de asigurare pentru viaţă, sănătate şi bunuri, numai în măsura în care cazul asigurat s-a produs în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească se interpretează în sensul că:

Magistraţii beneficiază de decontarea primelor de asigurare pentru viaţă, sănătate şi bunuri, numai în măsura în care cazul asigurat s-a produs în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2007.

PREŞEDINTELELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei