Hotarari CEDO

Publicat la 18-07-17

Această hotărâre va rămâne definitivă în cazurile definite în art. 44 paragraful 2 din Convenţie. Ea poate fi supusă unor modificări de formă.
În cauza Păduraru împotriva României,
Curtea European─â a Drepturilor Omului (Sec┼úia a treia), statu├ónd ├«n cadrul unei camere formate din: domnii B.M. Zupancic, pre┼čedinte, L. Caflisch, C. B├«rsan, V. Zagrebelsky, doamnele A. Gyulumyan, R. Jaeger, I. Ziemele, judec─âtori, ┼či domnul V. Berger, grefier de sec┼úie,
după ce a deliberat în Camera de consiliu, la data de 10 noiembrie 2005,
pronunţă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afl─â Cererea nr. 63.252/00 ├«ndreptat─â ├«mpotriva Rom├óniei, prin care un cet─â┼úean al acestui stat, domnul Anatol P─âduraru (reclamantul), a sesizat Curtea ├«n temeiul art. 34 din Conven┼úia pentru ap─ârarea drepturilor omului ┼či a libert─â┼úilor fundamentale (Conven┼úia).
2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul său, doamna Roxana Rizoiu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamantul a sus┼úinut ├«n special c─â v├ónzarea apartamentelor sale unor ter┼úi, v├ónzare ce a fost validat─â prin Hot─âr├órea Cur┼úii de Apel Bucure┼čti din 30 mai 2000 f─âr─â acordarea vreunei desp─âgubiri, a ├«nc─âlcat art. 1 din Protocolul nr. 1, sus┼úin├ónd c─â a fost privat de bunurile sale.
4. La data de 9 iunie 2004, Curtea (Secţia a doua) a hotărât să comunice cererea Guvernului. În temeiul art. 29 paragraful 3, aceasta a hotărât să unească admisibilitatea cu fondul cauzei.
5. At├ót reclamantul, c├ót ┼či Guvernul au depus observa┼úii scrise pe fondul cauzei (art. 59 paragraful 1 din Regulamentul Cur┼úii). Fiecare parte a transmis comentarii scrise referitoare la observa┼úiile celeilalte.
6. La data de 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat compoziţia secţiilor sale (art. 25 paragraful 1 din Regulament). Prezenta cauză a fost atribuită Secţiei a treia astfel remaniată (art. 52 paragraful 1). În cadrul acesteia, camera însărcinată să analizeze cauza (art. 27 paragraful 1 din Convenţie) a fost constituită conform art. 26 paragraful 1 din Regulament.

ÎN FAPT

I. Circumstanţele cauzei
7. Reclamantul s-a n─âscut ├«n anul 1922 ┼či locuie┼čte ├«n Bucure┼čti.
8. La data de 20 august 1940, tat─âl s─âu a cump─ârat un imobil situat ├«n Bucure┼čti, intrarea Domne┼čti nr. 7, compus din dou─â corpuri de cl─âdire, A ┼či B, cuprinz├ónd trei, respectiv dou─â apartamente.
9. ├Än anul 1950, statul ┼či-a apropriat imobilul, invoc├ónd Decretul de na┼úionalizare nr. 92/1950.
1. Acţiunea în revendicare a imobilului îndreptată împotriva statului
10. La data de 7 februarie 1996, reclamantul a sesizat comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 a Prim─âriei Bucure┼čti (Prim─âria) cu o cerere de restituire a ├«ntregului imobil ├«n baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situa┼úiei juridice a unor imobile cu destina┼úie de locuin┼úe, trecute ├«n proprietatea statului (Legea nr. 112/1995).
11. La data de 23 octombrie 1996, comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 a hot─âr├ót c─â imobilele na┼úionalizate ├«nainte de anul 1989, ale c─âror fo┼čti proprietari au depus o cerere de restituire ├«n baza Legii nr. 112/1995 sau care au sesizat instan┼úele cu o ac┼úiune ├«n revendicare, nu trebuiau v├óndute chiria┼čilor dec├ót dup─â clarificarea situa┼úiei lor juridice.
12. La datele de 23 februarie ┼či 17 martie 1997, Prim─âria a v├óndut chiria┼čilor dou─â dintre apartamentele din corpul cl─âdirii B ┼či terenurile aferente acestora ├«n baza Legii nr. 112/1995.
13. La data de 20 martie 1997, reclamantul a introdus ├«n fa┼úa Judec─âtoriei Sectorului 1 Bucure┼čti, ├«n contradictoriu cu Prim─âria, o ac┼úiune ├«n revendicare a ├«ntregului imobil.
14. Prin Sentin┼úa din 10 aprilie 1997, instan┼úa a admis ac┼úiunea ├«n revendicare ┼či l-a recunoscut pe reclamant ca proprietar al imobilului. Aceasta a considerat c─â tat─âl reclamantului nu f─âcea parte din categoriile persoanelor c─ârora li se aplica Decretul nr. 92/1950, deoarece era exclus ├«n mod expres de art. II din decretul respectiv. Instan┼úa a dispus ca Prim─âria s─â lase imobilul ├«n posesia reclamantului. Aceast─â sentin┼ú─â a r─âmas definitiv─â prin neapelare ┼či a dob├óndit autoritate de lucru judecat.
15. La data de 16 aprilie 1997, Prim─âria a v├óndut fo┼čtilor chiria┼či apartamentul nr. 2 - unul din cele 3 apartamente ale corpului de cl─âdire A al imobilului ├«n litigiu - ┼či terenul aferent acestuia, ├«n baza Legii nr. 112/1995.
16. Prin Dispoziţia din data de 22 iulie 1997 în executarea Sentinţei din data de 10 aprilie 1997, Primăria a dispus restituirea întregului imobil către reclamant.
17. La data de 17 septembrie 1997, reprezentan┼úii Prim─âriei ┼či reclamantul au semnat un proces-verbal de punere ├«n posesie a acelei p─âr┼úi din imobil ce nu f─âcuse obiectul contractelor de v├ónzare-cump─ârare men┼úionate mai sus (paragrafele 12 ┼či 15 de mai sus). Ace┼čtia au ar─âtat c─â, pentru punerea ├«n posesie a restului imobilului, este nevoie de anularea ├«n prealabil a contractelor ├«ncheiate cu chiria┼čii.
18. La data de 28 aprilie 1998, comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 l-a informat pe reclamant că nu mai putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege specială din cauza restituirii imobilului, dispusă prin Sentinţa din 10 aprilie 1997.
├Än anul 1999, Prim─âria l-a informat pe reclamant c─â are dreptul numai la desp─âgubiri ├«n baza Legii nr. 112/1995, nu ┼či la restituirea imobilului.
2. Acţiunea în anulare a contractelor de vânzare-cumpărare
19. La data de 6 noiembrie 1997, Prim─âria a introdus ├«n fa┼úa Judec─âtoriei Sectorului 1 Bucure┼čti o ac┼úiune ├«n anulare a contractelor de v├ónzare-cump─ârare ├«ncheiate cu chiria┼čii (paragrafele 12 ┼či 15 de mai sus). La data de 27 februarie 1998, reclamantul a formulat o cerere de interven┼úie, solicit├ónd, de asemenea, anularea contractelor respective.
20. Prin Sentin┼úa din 9 martie 1999, instan┼úa a respins cap─âtul principal de cerere introdus de Prim─ârie ┼či a admis ├«n parte cererea de interven┼úie a reclamantului.
În paralel, instanţa a considerat ca valabil încheiate contractele referitoare la vânzarea apartamentelor, pe motiv că reclamantul nu a dovedit reaua-credinţă a părţilor contractante. În aceste condiţii, instanţa a considerat că reclamantul are posibilitatea de a introduce o acţiune în revendicare pentru a compara titlul său de proprietate cu cele ale cumpărătorilor apartamentelor litigioase.
21. Reclamantul a formulat apel împotriva acestei sentinţe.
Prin Decizia din 11 februarie 2000, Tribunalul Municipiului Bucure┼čti a respins apelul reclamantului. Tribunalul a constatat c─â acesta nu a prezentat dovezi de natur─â s─â ├«nl─âture prezum┼úia de bun─â-credin┼ú─â a cump─âr─âtorilor ┼či a estimat c─â la momentul ├«ncheierii contractelor chiria┼čii ar fi putut s─â cread─â c─â statul era adev─âratul proprietar al apartamentelor.
Pentru a aprecia buna-credinţă a părţilor, instanţa a ţinut cont de faptul că reclamantul nu comunicase în mod expres Primăriei intenţia sa de a obţine restituirea imobilului. Instanţa a respins argumentul potrivit căruia acea comunicare a acţiunii în revendicare putea fi considerată notificare, pe motiv că Sentinţa din 10 aprilie 1997 nu indica data exactă a introducerii cererii respective.
De asemenea, instan┼úa a considerat c─â, prin diligen┼úe rezonabile, cump─âr─âtorii nu aveau cum s─â aib─â cuno┼čtin┼ú─â de existen┼úa ac┼úiunii ├«n revendicare, introdus─â de reclamant ├«mpotriva Prim─âriei.
22. Reclamantul a formulat recurs.
Prin Hot─âr├órea din 30 mai 2000, Curtea de Apel Bucure┼čti a respins recursul reclamantului, consider├ónd c─â acesta nu a dovedit reaua-credin┼ú─â a cump─âr─âtorilor ├«n momentul ├«ncheierii contractelor. Aceasta a precizat c─â eventuala rea-credin┼ú─â a Prim─âriei nu atr─âgea ├«n mod implicit reaua-credin┼ú─â a cump─âr─âtorilor.
De asemenea, Curtea de Apel Bucure┼čti a considerat c─â, la momentul v├ónz─ârii, cump─âr─âtorii nu cuno┼čteau ┼či nu aveau cum s─â cunoasc─â prin diligen┼úe rezonabile faptul c─â statul nu era adev─âratul proprietar al imobilului. ├Än plus, instan┼úa a apreciat c─â cererea de restituire depus─â de reclamant la Prim─ârie ├«n anul 1996 (paragraful 10 de mai sus) nu avea inciden┼ú─â asupra bunei-credin┼úe a cump─âr─âtorilor, av├ónd ├«n vedere c─â ├«n 1999 Prim─âria ├«l informase pe reclamant c─â, ├«n temeiul Legii nr. 112/1995, el nu avea dreptul dec├ót la desp─âgubiri, nu ┼či la restituirea bunului.

II. Dreptul ┼či practica intern─â pertinente

A. Evoluţia noţiunii de "titlu" al statului
1. No┼úiunea de "titlu" de proprietate ┼či Decretul de na┼úionalizare nr. 92/1950
23. ├Än dreptul rom├ón, no┼úiunea de "titlu" desemneaz─â actul juridic ├«n virtutea c─âruia se dob├ónde┼čte un drept de proprietate, cum ar fi, de exemplu, v├ónzarea, dona┼úia, succesiunea sau legea na┼úionaliz─ârii ┼či aplicarea acesteia ├«n practic─â prin actele autorit─â┼úilor administrative abilitate prin lege.
Unul dintre decretele de na┼úionalizare aplicate pe scar─â larg─â ├«n materie de imobile este Decretul nr. 92/1950, ├«n virtutea c─âruia numeroase imobile, identificate ├«n listele anexate la decret ┼či care apar┼úineau unor fo┼čti industria┼či, mari proprietari funciari, bancheri ┼či mari comercian┼úi, au fost na┼úionalizate. Art. II din decret excludea din domeniul s─âu de aplicare imobilele ce apar┼úineau muncitorilor, func┼úionarilor, micilor artizani, intelectualilor ┼či pensionarilor.
2. Definiţia "titlului" statului în lumina jurisprudenţei existente până la data de 2 februarie 1995
24. ├Äntr-o prim─â etap─â, ├«n lipsa unei legisla┼úii speciale care s─â reglementeze regimul juridic al imobilelor na┼úionalizate, instan┼úele s-au considerat competente s─â analizeze litigiile referitoare la aceste imobile, ├«n special cele na┼úionalizate prin aplicarea Decretului nr. 92/1950. ├Än cadrul acestor litigii, instan┼úele na┼úionale s-au declarat competente s─â judece dac─â dispozi┼úiile diferitelor decrete de na┼úionalizare respectau condi┼úiile de fond ┼či form─â prev─âzute de constitu┼úiile ├«n vigoare la momentul adopt─ârii lor.
├Än decursul acestei prime etape, privarea de proprietate ce rezult─â dintr-o na┼úionalizare era considerat─â a fi efectuat─â "cu titlu" dac─â decretele, Constitu┼úia ┼či tratatele interna┼úionale la care Rom├ónia era parte fuseser─â respectate la data aproprierii.
3. Reviriment de jurisprudenţă: imposibilitatea instanţelor de a stabili existenţa unui titlu al statului
25. ├Äntr-o a doua etap─â, consecutiv─â revirimentului de jurispruden┼ú─â al Cur┼úii Supreme de Justi┼úie din 2 februarie 1995, instan┼úele na┼úionale nu s-au mai considerat competente s─â analizeze aplicarea decretelor de na┼úionalizare ┼či s─â dispun─â restituirea imobilelor na┼úionalizate prin aplicarea Decretului nr. 92/1950. Acestea au considerat c─â reglementarea situa┼úiei juridice a na┼úionaliz─ârilor efectuate ├«n aplicarea Decretului nr. 92/1950 prin raportare la dispozi┼úiile Constitu┼úiei referitoare la dreptul de proprietate nu se putea face dec├ót pe cale legislativ─â (vezi ┼či Hot─âr├órea din cazul Brum─ârescu ├«mpotriva Rom├óniei [GC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, p. 252, paragraful 37).
4. Definiţia "titlului" statului prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 pentru stabilirea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului (Hotărârea nr. 20/1996)
26. ├Äntr-o a treia etap─â, statul a adoptat Legea nr. 112/1995, care permitea v├ónzarea c─âtre chiria┼či a imobilelor trecute ├«n patrimoniul statului ├«n baza unui titlu. Restituirea imobilelor na┼úionalizate fo┼čtilor proprietari sau mo┼čtenitorilor acestora nu era posibil─â dec├ót dac─â ace┼čtia locuiau ├«n imobilele respective ├«n calitate de chiria┼či sau dac─â bunurile erau libere ┼či nu fuseser─â ├«nchiriate. ├Än cazul bunurilor care nu ├«ndeplineau aceste condi┼úii, fo┼čtii proprietari erau ├«ndrept─â┼úi┼úi s─â cear─â desp─âgubiri.
Prin Hot─âr├órea nr. 20/1996, obligatorie pentru autorit─â┼úile ├«ns─ârcinate cu aplicarea legii, Guvernul a definit imobilele na┼úionalizate "cu titlu" ca fiind acele imobile ce au fost trecute ├«n patrimoniul statului prin aplicarea unei dispozi┼úii legale. Conform aceleia┼či hot─âr├óri, Legea nr. 112/1995 nu se aplica ├«n cazul imobilelor de┼úinute ├«n fapt de stat, adic─â ├«n lipsa hot─âr├órii legale care s─â constituie fundamentul juridic al dreptului s─âu de proprietate, dat fiind faptul c─â statul nu avea niciun titlu de proprietate asupra imobilelor respective.
27. Potrivit doctrinei, urmat─â de practica instan┼úelor na┼úionale, "titlul" statului, a┼ča cum este el definit ├«n Hot─âr├órea nr. 20/1996, implic─â existen┼úa unei dispozi┼úii legale care s─â permit─â na┼úionalizarea. Simplul fapt c─â statul invoc─â un act normativ ├«n vigoare ├«n timpul na┼úionaliz─ârii unui bun este suficient pentru ca aproprierea s─â fie considerat─â ca realizat─â ├«n baza unui titlu (F. Baias, B. Dumitrache ┼či M. Nicolae, Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv. Legea nr. 10/2001 comentat─â ┼či adnotat─â, Ed. Rosetti, Bucure┼čti, 2002, vol. I, p. 73; ├«n acela┼či sens, I. Adam, Legea nr. 10/2001. Regimul juridic aplicabil imobilelor preluate abuziv, Ed. All Beck, Bucure┼čti, 2003, p. 10; I. Adam, Drept civil. Drepturile reale, Ed. All Beck, Bucure┼čti, 2002, p. 319-323; Hot─âr├órea nr. 70/1998 a Cur┼úii de Apel Ploie┼čti). ├Än ceea ce prive┼čte Decretul nr. 92/1950, era a┼čadar suficient ca un imobil na┼úionalizat ├«n temeiul s─âu s─â fie inclus ├«n listele anexate decretului pentru a putea fi considerat ca fiind na┼úionalizat cu "titlu", independent de respectarea sau nerespectarea cerin┼úelor de fond ┼či form─â impuse de acest decret la data na┼úionaliz─ârii.
5. Defini┼úia "titlului" statului ├«n lumina Hot─âr├órii Guvernului nr. 11/1997 pentru modificarea ┼či completarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situa┼úiei juridice a unor imobile cu destina┼úia de locuin┼úe, trecute ├«n proprietatea statului, stabilite prin Hot─âr├órea Guvernului nr. 20/1996 (Hot─âr├órea nr. 11/1997)
28. Dup─â ce a v├óndut o parte a imobilelor considerate ca fiind na┼úionalizate "cu titlu" ├«n baza Hot─âr├órii nr. 20/1996, ├«ntr-o a patra etap─â, marcat─â prin adoptarea Hot─âr├órii nr. 11/1997, intrat─â ├«n vigoare la data de 4 februarie 1997, Executivul a modificat ┼či a completat defini┼úia imobilelor na┼úionalizate "cu titlu". Acesta a introdus o condi┼úie suplimentar─â: conform art. 1 alin. 2 din aceast─â hot─âr├óre, bunurile dob├óndite de stat ├«n baza unui titlu erau cele apropriate prin respectarea cerin┼úelor decretelor ├«n vigoare la data respectiv─â. Aceea┼či hot─âr├óre prevedea c─â:
"(...) 4. Imobilele cu destina┼úia de locuin┼ú─â care au fost trecute ├«n proprietatea statului prin ├«nc─âlcarea dispozi┼úiilor legale ├«n vigoare la data intr─ârii lor ├«n patrimoniul statului sau ├«n lipsa unor reglement─âri legale care s─â constituie fundamentul juridic al dreptului de proprietate al statului sunt considerate ca trecute ├«n proprietatea statului f─âr─â titlu ┼či nu intr─â ├«n domeniul de aplicare al Legii nr. 112/1995.
5. Imobilele ce nu intr─â ├«n domeniul de aplicare al Legii nr. 112/1995 ┼či pentru care statul nu de┼úine titlu de proprietate valabil pot face obiectul unei cereri de restituire sau de desp─âgubire conform dreptului comun. (...)"
29. Conform doctrinei, confirmat─â de practica instan┼úelor na┼úionale, ├«n baza Hot─âr├órii nr. 11/1997 sunt considerate ca fiind na┼úionalizate "f─âr─â titlu" nu numai imobilele apropriate ├«n fapt, ci ┼či cele apropriate f─âr─â respectarea cerin┼úelor legale impuse de decretul de na┼úionalizare (F. Baias, B. Dumitrache ┼či M. Nicolae, citat mai sus, p. 74; ├«n acela┼či sens, I. Adam, Legea nr. 10/2001, citat─â mai sus, p. 11; I. Adam, Drept civil, citat─â mai sus, p. 319; Hot─âr├órea nr. 510/2003 a Cur┼úii Supreme de Justi┼úie).
30. Imobilele dob├óndite de stat ├«n temeiul Decretului nr. 92/1950 erau considerate ca na┼úionalizate "cu titlu" dac─â cerin┼úele legale prev─âzute de art. I paragrafele 1-5 ┼či de art. II din decret au fost respectate la data na┼úionaliz─ârii ┼či dac─â la aceast─â dat─â persoana care figura ca proprietar pe listele anexate la decret era aceea┼či cu adev─âratul proprietar.
6. Noua defini┼úie a "titlului" statului ├«n lumina Legii nr. 213/1998 privind proprietatea public─â ┼či regimul juridic al acesteia (Legea nr. 213/1998)
31. Art. 6 alin. (1) din aceast─â lege prevede urm─âtoarele:
"(1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unit─â┼úilor administrativ-teritoriale ┼či bunurile dob├óndite de stat ├«n perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dac─â au intrat ├«n proprietatea statului ├«n temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitu┼úiei, a tratatelor interna┼úionale la care Rom├ónia era parte ┼či a legilor ├«n vigoare la data prelu─ârii lor de c─âtre stat."
32. Dup─â ce statul a v├óndut o parte din imobilele na┼úionalizate "cu titlu" ├«n baza Hot─âr├órii nr. 11/1997, Legea nr. 213/1998 a introdus o nou─â condi┼úie de "valabilitate" a titlului statului: valabilitatea dreptului de proprietate al statului devine subordonat─â conformit─â┼úii decretului de na┼úionalizare ┼či actelor administrative de aplicare a acestuia cu Constitu┼úia, tratatele interna┼úionale la care Rom├ónia era parte ┼či legilor ├«n vigoare la data la care bunurile respective au fost trecute ├«n patrimoniul statului. Dimpotriv─â, ├«n lipsa unei asemenea conformit─â┼úi, statul nu avea titlu valabil ┼či, prin urmare, nu dob├óndise dreptul de proprietate asupra imobilului. ├Än acest caz, fostul proprietar ├«l putea revendica ├«n fa┼úa instan┼úelor competente pentru a stabili "valabilitatea" titlului statului (F. Baias, B. Dumitrache ┼či M. Nicolae, citat mai sus, p. 75; ├«n acela┼či sens, I. Adam, Legea nr. 10/2001, citat─â mai sus, p. 16; I. Adam, Drept civil, citat─â mai sus, p. 324-330).
7. Pozi┼úia contradictorie a instan┼úelor dup─â intrarea ├«n vigoare a Legii nr. 213/1998 ├«n ceea ce prive┼čte "titlul" statului
33. Instan┼úele au admis ac┼úiunile ├«n revendicare introduse ├«mpotriva statului atunci c├ónd au considerat c─â decretul de na┼úionalizare fusese aplicat cu ├«nc─âlcarea condi┼úiilor enun┼úate de acesta (de exemplu, Hot─âr├órea nr. 860/1999 a Cur┼úii de Apel Cluj ┼či hot─âr├órile nr. 1.184/2000 ┼či 1.787/2000 ale Cur┼úii Supreme de Justi┼úie - aplicarea Decretului de na┼úionalizare nr. 92/1950 ├«n cazul unei persoane excluse de la aplicarea sa; hot─âr├órile nr. 1.239/1999 ┼či 1.293/1999 ale Cur┼úii de Apel Constan┼úa - nerespectarea formalit─â┼úilor administrative prev─âzute de Decretul de na┼úionalizare nr. 223/1974).
34. ├Än anumite cazuri, Curtea Suprem─â de Justi┼úie a hot─âr├ót c─â, prin aplicarea noii condi┼úii introduse de Legea nr. 213/1998, anumite decrete de na┼úionalizare ├«nc─âlcau constitu┼úiile ├«n vigoare la momentul adopt─ârii lor ┼či tratatele interna┼úionale la care Rom├ónia era parte.
Astfel, prin Hot─âr├órea nr. 46/2003, Curtea Suprem─â de Justi┼úie a considerat c─â Decretul nr. 92/1950 contravenea Constitu┼úiei din 1948; ├«n Hot─âr├órea nr. 2.078/2000, aceasta a considerat c─â Decretul nr. 223/1974 era contrar Constitu┼úiei din 1965 din cauza caracterului s─âu discriminatoriu; ├«n Hot─âr├órea nr. 2.434/2000, aceasta a considerat c─â decretele nr. 218/1960 ┼či nr. 712/1966 nu respectau dispozi┼úiile constitu┼úiilor din 1952 ┼či 1965. Aceast─â practic─â a fost urmat─â de o parte a instan┼úelor [de exemplu, hot─âr├órile Cur┼úii de Apel Bra┼čov nr. 1.246R/2000 ┼či 1.140R/1999 - publicate ├«n M.M. Voicu ┼či M. Popoac─â, Dreptul de proprietate ┼či alte drepturi reale. Tratat de jurispruden┼ú─â 1991-2002, Editura Lumina Lex, Bucure┼čti, 2002, p. 342, care au constatat neconstitu┼úionalitatea Decretului nr. 223/1974 (├«n raport cu Constitu┼úia din 1965); Hot─âr├órea nr. 1.680/1998 a Cur┼úii de Apel Bac─âu, publicat─â ├«n M. Voicu, M. Popoac─â, citat─â mai sus, p. 333].
35. ├Än celelalte cazuri, Curtea Suprem─â de Justi┼úie, urmat─â de o alt─â parte a instan┼úelor, a considerat c─â Decretul nr. 223/1974 a reprezentat un "titlu valabil" al statului (hot─âr├órile nr. 440/2003 ┼či 709/2003, Curtea Suprem─â de Justi┼úie; nr. 1R/2001, Curtea de Apel T├órgu Mure┼č; nr. 761R/2001 ┼či 1.495R/2001, Curtea de Apel Bra┼čov; nr. 2.062/1997 ┼či 715/1999, Curtea de Apel Ploie┼čti, publicate ├«n M. Voicu ┼či M. Popoac─â, citat─â mai sus, p. 355).
36. Mai mult, dac─â ├«n hot─âr├órile nr. 3.696/2003 ┼či nr. 4.009/2003 Curtea Suprem─â de Justi┼úie a considerat c─â Decretul nr. 223/1974 era contrar Constitu┼úiei din 1965 ┼či Declara┼úiei Universale a Drepturilor Omului din 1948, aceasta a considerat, ├«n schimb, ├«n Hot─âr├órea nr. 2.814/2004, c─â decretul respectiv reprezint─â un titlu valabil al statului.
37. ├Än ceea ce prive┼čte Decretul nr. 92/1950, Curtea Suprem─â de Justi┼úie a considerat, ├«n hot─âr├órile nr. 1.424/2001, nr. 1.945/2001 ┼či nr. 46/2003, c─â acesta contravine Constitu┼úiei din 1948, ├«n timp ce, prin hot─âr├órile nr. 1.005/2003 ┼či nr. 634/2004, aceasta a considerat c─â decretul respectiv reprezint─â un "titlu valabil" al statului.
B. V├ónzarea bunului altuia ┼či ac┼úiunea ├«n revendicare introdus─â de c─âtre adev─âratul proprietar ├«nainte de intrarea ├«n vigoare a Legii nr. 10/2001
38. C├ónd v├ónz─âtorul nu este proprietarul bunului v├óndut, legile rom├óne nu sanc┼úioneaz─â explicit v├ónzarea bunului altuia, care nu este reglementat─â ├«ntr-un act normativ. Doctrina ┼či jurispruden┼úa au estimat ├«n mod constant c─â acest lucru nu priva adev─âratul proprietar de dreptul s─âu (de exemplu, Hot─âr├órea nr. 2.467/1992 a Cur┼úii Supreme de Justi┼úie, publicat─â ├«n revista "Dreptul" nr. 10-11/1993, p. 113; Hot─âr├órea nr. 132/1994 a Cur┼úii Supreme de Justi┼úie, publicat─â ├«n revista "Dreptul" nr. 5/1995, p. 77; Hot─âr├órea nr. 197/1996 a Cur┼úii de Apel Bac─âu, publicat─â ├«n Jurispruden┼úa Cur┼úii de Apel Bac─âu ├«n 1996, p. 18; Hot─âr├órea nr. 486/1999 a Cur┼úii de Apel Bac─âu). ├Äntr-adev─âr, contractul de v├ónzare-cump─ârare ├«ncheiat ├«ntre v├ónz─âtorul nonproprietar ┼či cump─âr─âtor nu are efect obligatoriu dec├ót ├«n privin┼úa lor (res inter alios acta) ┼či nu ├«n privin┼úa adev─âratului proprietar; bunul nu este scos din patrimoniul adev─âratului s─âu proprietar, care continu─â s─â dispun─â liber de acesta (de exemplu, Hot─âr├órea nr. 132/1994 a Cur┼úii Supreme de Justi┼úie, Culegere de jurispruden┼ú─â din anul 1994, p. 39).
Soarta contractului depinde de buna- sau reaua-credin┼ú─â a p─âr┼úilor contractante. Dac─â p─âr┼úile au fost de rea-credin┼ú─â la ├«ncheierea contractului, deoarece ele ┼čtiau c─â v├ónz─âtorul nu era proprietarul bunului, doctrina ┼či jurispruden┼úa consider─â ├«n general c─â aceast─â v├ónzare este o opera┼úiune speculativ─â, c─â ea are o cauz─â ilicit─â ┼či c─â, din aceste motive, este lovit─â de nulitate absolut─â (fraus omnia corrumpit) (de exemplu, Hot─âr├órea nr. 419R/1994 a Cur┼úii de Apel Gala┼úi, publicat─â ├«n Sintez─â de practic─â judiciar─â a Cur┼úii de Apel Gala┼úi, 1 iulie 1993 - 31 decembrie 1994, p. 84).
Dac─â p─âr┼úile contractante sau cel pu┼úin cump─âr─âtorul au/a ├«ncheiat v├ónzarea de bun─â-credin┼ú─â ┼či dac─â cump─âr─âtorul avea convingerea c─â v├ónz─âtorul prezenta toate ├«nsu┼čirile cerute de lege pentru a putea transfera dreptul de proprietate (art. 1899 alin. 1 din Codul civil), contractul este lovit numai de nulitate relativ─â (de exemplu, Hot─âr├órea nr. 2.467/1992 a Cur┼úii Supreme de Justi┼úie, publicat─â ├«n revista "Dreptul" nr. 10-11/1993, p. 113; Hot─âr├órea nr. 190/1979 a Tribunalului Jude┼úean Olt, publicat─â ├«n Revista rom├ón─â de drept nr. 6/1980). Adev─âratul proprietar nu poate cere anularea contractului, deoarece nu este parte la contract, ├«ns─â el are posibilitatea de a-┼či ap─âra dreptul de proprietate pe calea unei ac┼úiuni ├«n revendicare, dac─â bunul se afl─â ├«n posesia cump─âr─âtorului (de exemplu, Hot─âr├órea nr. 279/1976 a Tribunalului Suprem, Culegere de jurispruden┼ú─â, 1976, p. 81; Hot─âr├órea nr. 2.467/1992 a Cur┼úii Supreme de Justi┼úie, publicat─â ├«n revista "Dreptul" nr. 10-11/1993, p. 113; Hot─âr├órea nr. 2.207/1967 a Tribunalului Suprem, pronun┼úat─â la data de 1 ianuarie 1967, publicat─â ├«n Revista rom├ón─â de drept nr. 5/1968, p. 161; Hot─âr├órea nr. 132/1994 a Cur┼úii Supreme de Justi┼úie, publicat─â ├«n revista "Dreptul" nr. 5/1995, p. 77; Hot─âr├órea nr. 197/1996 a Cur┼úii de Apel Bac─âu, publicat─â ├«n Jurispruden┼úa Cur┼úii de Apel Bac─âu ├«n 1996, p. 18).
39. Doctrina ┼či jurispruden┼úa definesc ac┼úiunea ├«n revendicare, care nu este reglementat─â de lege, ca o ac┼úiune prin care proprietarul unui bun individual determinat care a pierdut posesia asupra acestuia ├«n favoarea unui ter┼ú ├«ncearc─â s─â-┼či recapete dreptul de proprietate asupra bunului ┼či s─â ob┼úin─â posesia asupra acestuia fa┼ú─â de ter┼úul neproprietar. Revendicarea, ca ac┼úiune petitorie imprescriptibil─â, tinde s─â stabileasc─â direct existen┼úa unui drept de proprietate al reclamantului; ob┼úinerea posesiei nu este dec├ót un efect accesoriu al acestei ac┼úiuni.
Instan┼úele rom├óne au estimat c─â este de ajuns ca ├«n cursul unei proceduri ├«n revendicare s─â se analizeze cele dou─â titluri, cel al reclamantului ┼či cel al p├ór├ótului, pentru ca unul dintre ei s─â fie declarat de instan┼úa sesizat─â ca fiind cel mai caracterizat (de exemplu, Hot─âr├órea nr. 2.543/1996 a Cur┼úii de Apel Ploie┼čti, publicat─â ├«n M. Voicu, M. Popoac─â, Dreptul de proprietate ┼či alte drepturi reale. Tratat de jurispruden┼ú─â 1991-2002, Editura Lumina Lex, Bucure┼čti, 2002, p. 358; Hot─âr├órea nr. 1.554/2000 a Cur┼úii de Apel Cluj), din cauza vechimii sale, de exemplu, sau a faptului c─â a fost ├«nscris anterior ├«ntr-un registru funciar.
C. Legea nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate ├«n mod abuziv ├«n perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 (Legea nr. 10/2001) ┼či evolu┼úia jurispruden┼úei sub influen┼úa sa


1. Dispoziţiile legii
40. Noua lege consacr─â principiul restituirii ├«n natur─â a imobilelor na┼úionalizate abuziv, cu c├óteva excep┼úii, dintre care cea referitoare la imobilele v├óndute chiria┼čilor ├«n baza Legii nr. 112/1995, introdus─â de art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001. ├Än cazul ├«n care restituirea ├«n natur─â nu mai este posibil─â, fo┼čtii proprietari au dreptul la desp─âgubiri. Dispozi┼úiile ├«n materie ale Legii nr. 10/2001 prev─âd urm─âtoarele:

ARTICOLUL 2

"(2) Persoanele ale c─âror imobile au fost preluate f─âr─â titlu valabil ├«┼či p─âstreaz─â calitatea de proprietar avut─â la data prelu─ârii, pe care o exercit─â dup─â primirea deciziei sau a hot─âr├órii judec─âtore┼čti de restituire, conform prevederilor prezentei legi."

ARTICOLUL 18

"M─âsurile reparatorii se stabilesc numai ├«n echivalent ┼či ├«n urm─âtoarele cazuri:
(...)
d) imobilul a fost ├«nstr─âinat fostului chiria┼č cu respectarea dispozi┼úiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situa┼úiei juridice a unor imobile cu destina┼úia de locuin┼úe, trecute ├«n proprietatea statului."

ARTICOLUL 46

"(...)
(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bunăcredinţă."
2. Pozi┼úia Executivului ├«n ceea ce prive┼čte Legea nr. 10/2001
41. La data de 18 aprilie 2003, Guvernul a adoptat Hot─âr├órea nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitar─â a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate ├«n mod abuziv ├«n perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care consacr─â principiul stabilit─â┼úii raporturilor de proprietate prin p─âstrarea drepturilor persoanelor care au dob├óndit cu bun─â-credin┼ú─â imobile na┼úionalizate (├«n Decizia nr. 2.822/2003, Curtea Suprem─â de Justi┼úie a considerat c─â, dac─â imobilul a fost v├óndut chiria┼čilor ┼či dac─â fostul proprietar nu ob┼úinuse anularea contractului de v├ónzare-cump─ârare, imobilul nu putea s─â-i fie restituit ├«n natur─â ├«n temeiul Legii nr. 10/2001).
42. Hot─âr├órea nr. 438/20031) era menit─â s─â men┼úin─â situa┼úia juridic─â a imobilelor deja v├óndute ├«n temeiul Legii nr. 112/1995 ┼či preciza urm─âtoarele referitor la art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001:
___________
1) Nota traducătorului: Hotărârea nr. 498/2003.

"Acele ├«nstr─âin─âri efectuate ├«n temeiul Legii nr. 112/1995, cu deplina respectare a condi┼úiilor legii p├ón─â la apari┼úia Legii nr. 213/1998 (24 noiembrie 1998) au beneficiul deplin al protec┼úiei Legii nr. 10/2001, cu modific─ârile ulterioare, ├«n sensul c─â sunt recunoscute ┼či conservate efectele acestor acte. ├Äns─â ├«nstr─âin─ârile intervenite dup─â introducerea normei care permite cenzurarea de c─âtre instan┼úele judec─âtore┼čti a ´×źvalabilit─â┼úii titlului´×╗ (art. 6 din Legea nr. 213/1998, cu complet─ârile ulterioare), men┼úinerea sau, dup─â caz, anularea actului translativ de proprietate este condi┼úionat─â de dovedirea bunei-credin┼úe a dob├ónditorului la momentul ├«nstr─âin─ârii."
3. Pozi┼úia instan┼úelor ┼či a doctrinei asupra aplic─ârii ┼či efectelor Legii nr. 10/2001
43. Doctrina rom├ón─â ┼či instan┼úele na┼úionale cunosc cel pu┼úin 5 interpret─âri diferite, adesea contradictorii, ale art. 18 lit. d) ┼či art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 ┼či ale efectelor lor (de exemplu: F. Baias, B. Dumitrache ┼či M. Nicolae, citat─â mai sus, p. 294; Discu┼úii cu privire la admisibilitatea ac┼úiunii ├«n revendicare a adev─âratului proprietar ├«mpotriva subdob├ónditorului de bun─â-credin┼ú─â al unui imobil; respectiv R. Popescu, E. Dinc─â, Partea I, ┼či P. Perju, Partea a II-a, "Dreptul" nr. 6/2001, p. 5 ┼či 18; I. Adam, Legea nr. 10/2001, citat─â mai sus, p. 9; D. Chirica, Regimul juridic al revendic─ârii imobilelor preluate de stat f─âr─â titlu valabil de la subdob├ónditorii care se prevaleaz─â de buna lor credin┼ú─â la data cump─âr─ârii, "Dreptul" nr. 8/2002, p. 59).
44. Jurispruden┼úa constant─â a Cur┼úii Supreme de Justi┼úie a respins ca inadmisibile ac┼úiunile ├«n revendicare a imobilelor na┼úionalizate, introduse de fostul proprietar ├«mpotriva statului sau ├«mpotriva cump─âr─âtorilor dup─â intrarea ├«n vigoare a Legii nr. 10/2001 (de exemplu, hot─âr├órile nr. 1.856/2003, 2.601/2003, 2.810/2003, 3.164/2004, 4.705/2004, 4.109/2003, 3.702/2003, 1.400/2004; 1.426/2004 ┼či nr. 3.652/2004).
45. ├Äntr-o serie de decizii mai recente, Curtea Suprem─â de Justi┼úie a respins ac┼úiunile ├«n revendicare introduse dup─â intrarea ├«n vigoare a Legii nr. 10/2001 de c─âtre fostul proprietar ├«mpotriva cump─âr─âtorului, indic├ónd faptul c─â validarea de c─âtre instan┼úe a v├ónz─ârii bunului altuia consolida ipso jure transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului ├«n patrimoniul cump─âr─âtorului, un asemenea efect fiind inerent contractului de v├ónzare ┼či neput├ónd fi anulat prin compararea titlurilor concurente asupra aceluia┼či bun (hot─âr├órile nr. 3.962/2003, 4.229/2003, 5.555/2003 sau nr. 5.395/2004 ale Cur┼úii Supreme de Justi┼úie).
46. ├Än alte decizii Curtea Suprem─â de Justi┼úie a respins ac┼úiunile ├«n revendicare introduse ├«mpotriva cump─âr─âtorului, aplic├ónd teoria aparen┼úei ├«n drept (de exemplu, hot─âr├órile nr. 4.268/2002, 2.685/2003 ┼či nr. 634/2004 ale Cur┼úii Supreme de Justi┼úie), f─âr─â a explica ├«n ce const─â eroarea comun─â ┼či invincibil─â ┼či care era diferen┼úa dintre aceasta ┼či simpla bun─â-credin┼ú─â a cump─âr─âtorului (├«n Hot─âr├órea nr. 709/2003, Curtea Suprem─â de Justi┼úie a constatat eroarea "public─â" a cump─âr─âtorilor ├«n momentul v├ónz─ârii, deoarece ace┼čtia au considerat, ├«n momentul v├ónz─ârii, c─â statul era adev─âratul proprietar al imobilului; de asemenea, potrivit Cur┼úii Supreme de Justi┼úie, cump─âr─âtorii au fost de bun─â-credin┼ú─â, deoarece au crezut c─â statul este adev─âratul proprietar. Dimpotriv─â, ├«n Hot─âr├órea nr. 132/2004 Curtea Suprem─â de Justi┼úie a refuzat s─â aplice aceea┼či teorie, deoarece cump─âr─âtorul nu a dovedit existen┼úa erorii comune ┼či invincibile).
47. ├Än mai multe r├ónduri, consider├ónd c─â art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 era aplicabil ├«n procedurile introduse ├«nainte ca aceast─â dispozi┼úie s─â fie adoptat─â, Curtea Suprem─â de Justi┼úie a respins ac┼úiunea ├«n revendicare introdus─â de fostul proprietar ├«mpotriva cump─âr─âtorului, preval├óndu-se de buna-credin┼ú─â a cump─âr─âtorului (de exemplu, hot─âr├órile nr. 1/2003, 4.894/2003 ┼či nr. 3.835/2003). Aceasta a considerat ┼či c─â nulitatea absolut─â a v├ónz─ârii constituia o premis─â indispensabil─â a admiterii ac┼úiunii ├«n revendicare ├«mpotriva cump─âr─âtorului (Hot─âr├órea nr. 439/2003).
48. ├Än alte hot─âr├óri, Curtea Suprem─â de Justi┼úie ┼či celelalte instan┼úe na┼úionale au respins ac┼úiunea ├«n revendicare datorit─â bunei-credin┼úe a cump─âr─âtorului, f─âr─â a face trimitere la Legea nr. 10/2001 (de exemplu, hot─âr├órile nr. 759R/2001 a Cur┼úii de Apel Bra┼čov; nr. 470/A/2000 a Cur┼úii de Apel Bucure┼čti, confirmat─â prin Hot─âr├órea nr. 2.702/2002 a Cur┼úii Supreme de Justi┼úie; nr. 3.787/2003, 3.737/2003 ┼či nr. 555/2004 ale Cur┼úii Supreme de Justi┼úie).
D. Buna-credin┼ú─â, defini┼úie ┼či sarcina probei
49. Buna-credin┼ú─â reprezint─â, conform defini┼úiei date de art. 1898 alin. 1 din Codul civil, "credin┼úa posesorului c─â, cel de la care a dob├óndit imobilul avea toate ├«nsu┼čirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea". Astfel, ├«n Hot─âr├órea nr. 4.894/2003, Curtea Suprem─â de Justi┼úie a considerat c─â buna-credin┼ú─â const─â ├«n convingerea cump─âr─âtorilor c─â au ├«ncheiat un contract cu adev─âratul proprietar, cu respectarea dispozi┼úiilor legale ├«n vigoare la momentul ├«ncheierii contractului ┼či c─â aceste dou─â condi┼úii sunt ├«ndeplinite ├«n spe┼ú─â.
50. Reaua-credin┼ú─â a fost definit─â ├«n literatura juridic─â rom├ón─â ca atitudinea unei persoane care ├«ndepline┼čte un act sau un fapt ce contravine legii, fiind ├«n acela┼či timp deplin con┼čtient─â de caracterul ilicit al conduitei sale (S. Ghimpu, Gh. Brehoi, Gh. Mocanu, A. Popescu ┼či I. Urs, Dic┼úionar juridic, Editura Albatros, Bucure┼čti, 1985).
51. O parte a instan┼úelor na┼úionale a considerat c─â trebuie s─â i se cear─â cump─âr─âtorului s─â fac─â dovada c─â a ├«ndeplinit diligen┼úe rezonabile pentru a cunoa┼čte situa┼úia juridic─â a imobilului. Pentru alte instan┼úe, buna-credin┼ú─â ar trebui s─â fie prezumat─â ┼či obliga┼úia de a face dovada relei-credin┼úe ├«i revine celeilalte p─âr┼úi. Jurispruden┼úa constant─â nu indic─â, a┼čadar, nici cui ├«i apar┼úine obliga┼úia de a proba buna-credin┼ú─â, nici care sunt circumstan┼úele pe care trebuie s─â le dovedeasc─â cel care o contest─â.
52. Prin Hot─âr├órea nr. 510/2003, Curtea Suprem─â de Justi┼úie a admis ac┼úiunea ├«n revendicare a fostului proprietar al unui imobil na┼úionalizat, consider├ónd c─â reaua-credin┼ú─â a cump─âr─âtorului "nu p─ârea s─â poat─â fi pus─â la ├«ndoial─â, dat fiind (...) c─â acesta ┼čtia sau c─â ar fi putut ┼čti c─â imobilul risca s─â fie revendicat de c─âtre fo┼čtii proprietari, c─â ar fi putut sau chiar c─â ar fi trebuit s─â se informeze despre demersurile ├«ntreprinse de fostul proprietar ├«n vederea ob┼úinerii bunului s─âu ┼či c─â pasivitatea sa ├«i este imputabil─â". Aceea┼či instan┼ú─â a declarat - ├«n Decizia nr. 4.218/2002 - c─â era de neconceput ca ├«n calitate de cump─âr─âtor al unui bun at├ót de important ca un imobil chiria┼čul s─â nu ├«ndeplineasc─â diligen┼úele rezonabile pentru a cunoa┼čte situa┼úia juridic─â a bunului.
├Än plus, ea a precizat - ├«n Decizia nr. 4.623/2002 - c─â dob├ónditorul ar fi trebuit s─â verifice, cel pu┼úin, ├«nainte de a ├«ncheia actul de v├ónzare, dac─â imobilul a f─âcut obiectul unei cereri de restituire ├«n temeiul Legii nr. 112/1995 sau al unei ac┼úiuni ├«n revendicare din partea fostului proprietar, f─âr─â de care buna sa credin┼ú─â putea fi pus─â la ├«ndoial─â. ├Än Decizia nr. 4.561/2003, Curtea Suprem─â de Justi┼úie a considerat c─â lipsa de informare sau ignoran┼úa cump─âr─âtorului ├«n ceea ce prive┼čte situa┼úia juridic─â a imobilului dob├óndit nu poate scuza eroarea cump─âr─âtorului.
53. Cu toate acestea, ├«n Decizia nr. 3.962/2003, Curtea Suprem─â de Justi┼úie a indicat c─â lipsa diligen┼úei din partea unui chiria┼č ├«n vederea cunoa┼čterii situa┼úiei imobilului pe care avea s─â-l dob├óndeasc─â era lipsit─â de consecin┼úe ├«n plan juridic.
├Än alte hot─âr├óri instan┼úa suprem─â a aplicat principiul enun┼úat la art. 1899 alin. 2 din Codul civil, conform c─âruia buna-credin┼ú─â este prezumat─â, iar reaua-credin┼ú─â trebuie dovedit─â de cel care o invoc─â ├«n favoarea sa, dar f─âr─â a acorda aten┼úie demersurilor pe care dob├ónditorul le-a f─âcut sau nu ├«nainte de a ├«ncheia cump─ârarea unui bun care fusese na┼úionalizat (de exemplu, hot─âr├órile nr. 781/2003, 5.359/2003, 1.476/2004, 2.559/2004, 3.855/2004 ┼či nr. 4.229/2003).

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie
54. Reclamantul pretinde c─â v├ónzarea apartamentelor sale unor ter┼úi, validat─â prin Hot─âr├órea Cur┼úii de Apel Bucure┼čti din 30 mai 2000, a ├«nc─âlcat, ├«n lipsa oric─ârei desp─âgubiri, art. 1 al Protocolului nr. 1 adi┼úional la Conven┼úie, care prevede urm─âtoarele:
"Orice persoan─â fizic─â sau juridic─â are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dec├ót pentru cauz─â de utilitate public─â ┼či ├«n condi┼úiile prev─âzute de lege ┼či de principiile generale ale dreptului interna┼úional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor."
A. Asupra admisibilităţii
55. Curtea constat─â c─â acest cap─ât de cerere nu este ├«n mod v─âdit ne├«ntemeiat ├«n sensul art. 35 paragraful 3 din Conven┼úie. Mai mult, ea observ─â c─â nu exist─â niciun alt motiv de inadmisibilitate ┼či prin urmare ├«l declar─â admisibil.
B. Asupra fondului


1. Argumentele părţilor


a) Guvernul
56. Dup─â o ampl─â expunere, ├«nso┼úit─â de numeroase referin┼úe la doctrin─â ┼či jurispruden┼ú─â, cu solu┼úii date ├«n dreptul rom├ón ├«n cazul v├ónz─ârii bunului altuia ┼či al ac┼úiunii ├«n revendicare, introdus─â de adev─âratul proprietar ├«mpotriva cump─âr─âtorului, Guvernul consider─â c─â reclamantul, c─âruia dreptul de proprietate i-a fost recunoscut prin Sentin┼úa din 10 aprilie 1997, ar trebui s─â introduc─â o ac┼úiune ├«n revendicare ├«mpotriva cump─âr─âtorilor care sunt ├«n posesia apartamentelor v├óndute. Astfel, ar avea posibilitatea de a-┼či confirma dreptul de proprietate fa┼ú─â de cump─âr─âtori prin intermediul unei compar─âri a titlurilor ┼či, pe cale de consecin┼ú─â, de a ob┼úine posesia asupra bunului.
Guvernul presupune c─â, ├«n eventualitatea unei asemenea proceduri, reclamantul ar aduce ca dovad─â a dreptului s─âu de proprietate contractul de v├ónzare-cump─ârare ├«ncheiat la data de 20 august 1940 de c─âtre tat─âl s─âu, al c─ârui succesor este. C├ót despre ter┼úii cump─âr─âtori, ei ar invoca existen┼úa contractelor de v├ónzare-cump─ârare ├«ncheiate la 23 februarie, 17 martie ┼či 16 aprilie 1997, a c─âror valabilitate a fost recunoscut─â prin Decizia din 30 mai 2000. Instan┼úa ar avea de analizat caracteristicile celor dou─â titluri ┼či s─â decid─â care dintre ele prevaleaz─â.
În speţă, consideră Guvernul, titlul reclamantului provine de la autorul iniţial, care obţinuse bunul prin contractul de vânzare-cumpărare din 20 august 1940 înainte de naţionalizare, pe când titlul cumpărătorului provine de la un autor nonproprietar, după cum a confirmat Sentinţa din 10 aprilie 1997.
57. Guvernul indic─â, de asemenea, c─â jurispruden┼úa ┼či doctrina au stabilit c─â ac┼úiunea ├«n revendicare a adev─âratului proprietar nu poate fi paralizat─â dec├ót prin invocarea uzucapiunii (de scurt─â durat─â, ├«ntre 10 ┼či 20 de ani), ├«n urm─âtoarele condi┼úii: a) cump─âr─âtorul era de bun─â-credin┼ú─â la ├«ncheierea contractului; b) s-a scurs un termen ├«ntre 10 ┼či 20 de ani de la ├«ncheierea contractului; c) exist─â un just titlu (├«n acest caz un contract cu nonproprietarul poate fi considerat drept just titlu); d) posesia este util─â ┼či neviciat─â. Or, acesta consider─â c─â ├«n spe┼ú─â ter┼úii cump─âr─âtori nu ├«ndeplinesc condi┼úia bunei-credin┼úe.
De asemenea, Guvernul consider─â c─â buna-credin┼ú─â nu poate avantaja una dintre p─âr┼úi dec├ót ├«n cadrul unei ac┼úiuni ├«n revendicare ├«n care niciuna dintre p─âr┼úi nu poate aduce un titlu de proprietate, caz ├«n care partea care are c├ó┼čtig de cauz─â este cea care va dovedi posesia cea mai caracterizat─â.
Guvernul conchide c─â numai buna-credin┼ú─â a cump─âr─âtorilor ├«n momentul ├«ncheierii contractului de v├ónzare-cump─ârare cu statul nonproprietar, f─âr─â condi┼úia suplimentar─â a unei posesii utile ┼či/sau a erorii comune ┼či invincibile (error communis facit jus), nu are nici o semnifica┼úie din punctul de vedere al ob┼úinerii propriet─â┼úii asupra bunului v├óndut.
58. De asemenea, Guvernul indic─â faptul c─â, potrivit unei doctrine ┼či unei practici minoritare ┼či constant criticate, teoria aparen┼úei ar putea fi aplicat─â ├«n cazul v├ónz─ârii bunului altuia (error communis facit jus). Condi┼úiile care impun aplicarea acestui principiu sunt: a) existen┼úa unei erori comune (├«mp─ârt─â┼čit─â de public) ┼či invincibile (de care nimeni nu se poate ├«ndoi, d├ónd dovad─â de toat─â pruden┼úa sa); b) buna-credin┼ú─â a cump─âr─âtorului; c) caracterul oneros al actului.
Or, dup─â opinia Guvernului, ├«n materie imobiliar─â, cel care este de bun─â-credin┼ú─â ┼či trateaz─â cu un nonproprietar nu poate ob┼úine proprietatea bunului dec├ót dac─â a exercitat posesia o perioad─â lung─â de timp, cuprins─â ├«ntre 10 ┼či 20 de ani. Doctrina a precizat c─â teoria proprietarului aparent fondat─â pe principiul error communis facit jus, f─âr─â a ad─âuga nimic la condi┼úia de bun─â-credin┼ú─â, are ca efect crearea imediat─â a unui drept de proprietate ├«n favoarea ter┼úului cump─âr─âtor, ceea ce duce la ├«nc─âlcarea dispozi┼úiilor general recunoscute ale Codului civil ├«n materie de uzucapiune. ├Än plus, ├«n cadrul unei ac┼úiuni ├«n revendicare prin care adev─âratul proprietar ac┼úioneaz─â pentru a face s─â ├«nceteze deposedarea abuziv─â, iar ter┼úul cump─âr─âtor invoc─â numai buna-credin┼ú─â ┼či aparen┼úa ├«n drept, adev─âratul proprietar este cel care va avea c├ó┼čtig de cauz─â (certat de damno vitando).
59. ├Än concluzie, Guvernul consider─â c─â o procedur─â care constat─â buna-credin┼ú─â a cump─âr─âtorului la ├«ncheierea contractului de v├ónzare-cump─ârare nu are niciun efect asupra existen┼úei dreptului de proprietate al adev─âratului proprietar. Hot─âr├órile care nu au dispus anularea contractelor de v├ónzare-cump─ârare nu au suprimat titlul de proprietate al reclamantului ├«n spe┼ú─â ┼či nici nu au diminuat ┼čansele acestuia de a ob┼úine posesia bunului ├«n urma introducerii unei ac┼úiuni ├«n revendicare. Constatarea bunei-credin┼úe nu ├«nseamn─â nici negarea titlului reclamantului ┼či nici confirmarea titlului cump─âr─âtorului fa┼ú─â de adev─âratul proprietar.
b) Reclamantul
60. Reclamantul subliniaz─â c─â, ├«n Sentin┼úa sa r─âmas─â definitiv─â din 10 aprilie 1997, judec─âtoria a recunoscut, cu efect retroactiv, nelegalitatea na┼úionaliz─ârii bunului s─âu ┼či deci legitimitatea sa ca proprietar.
61. El consider─â c─â doctrina ┼či jurispruden┼úa nu sunt unitare ├«n ceea ce prive┼čte litigiile dintre proprietari ┼či cump─âr─âtori. ├Än plus, cer├óndu-i s─â introduc─â o nou─â ac┼úiune ├«mpotriva cump─âr─âtorilor, i se impune o sarcin─â excesiv─â, dat─â fiind insecuritatea juridic─â a unui sistem ├«n care autoritatea hot─âr├órilor judec─âtore┼čti nu este respectat─â ┼či ├«n care a fost adoptat─â o legisla┼úie contradictorie care d─â na┼čtere unei jurispruden┼úe contradictorii.
Reclamantul sus┼úine c─â reaua-credin┼ú─â a statului reiese din participarea acestuia la ac┼úiunea ├«n revendicare ┼či din faptul c─â, ├«n conformitate cu Hot─âr├órea nr. 11/1997, v├ónz─ârile ar fi fost suspendate. El adaug─â c─â reaua-credin┼ú─â a cump─âr─âtorilor reiese, pe de o parte, din faptul c─â ├«l cunosc ┼či c─â erau la curent cu inten┼úia sa de a recupera imobilul ┼či, pe de alt─â parte, din faptul c─â ei cunosc istoria imobilelor na┼úionalizate ┼či contextul noii legisla┼úii, precum ┼či toate litigiile publice referitoare la restituirea lor.
62. Reclamantul subliniaz─â, de asemenea, c─â nu a urmat procedura special─â prev─âzut─â de Legea nr. 10/2001, deoarece aceasta era favorabil─â cump─âr─âtorilor ┼či le consolida pozi┼úia fa┼ú─â de cea a fostului proprietar.
2. Aprecierea Curţii
63. ├Än spe┼ú─â, Curtea consider─â c─â trebuie f─âcut─â o distinc┼úie ├«ntre situa┼úia apartamentului nr. 2 din corpul de cl─âdire A, v├óndut la data de 16 aprilie 1997, adic─â dup─â admiterea ac┼úiunii ├«n revendicare introduse de reclamant ├«mpotriva statului, ┼či situa┼úia celorlalte dou─â apartamente care constituie corpul de cl─âdire B, v├óndute la data de 23 februarie 1997 ┼či, respectiv, la 17 martie 1997, adic─â ├«nainte de introducerea ac┼úiunii respective.
a) Apartamentul nr. 2 din corpul de cl─âdire A ("apartamentul nr. 2")
(i) Asupra existenţei bunului
64. Un reclamant nu poate invoca o ├«nc─âlcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie dec├ót ├«n m─âsura ├«n care hot─âr├órile pe care le contest─â se raporteaz─â la "bunurile" sale ├«n sensul prezentei dispozi┼úii. No┼úiunea "bunuri" poate acoperi at├ót "bunurile actuale", c├ót ┼či valori patrimoniale, inclusiv crean┼úe, ├«n virtutea c─ârora reclamantul poate pretinde c─â are cel pu┼úin o "speran┼ú─â legitim─â" de a beneficia efectiv de un drept de proprietate. Dimpotriv─â, speran┼úa de a i se recunoa┼čte un drept de proprietate ce nu poate fi exercitat efectiv nu poate fi considerat ca un "bun", ├«n sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, ┼či la fel se ├«nt├ómpl─â ┼či ├«n cazul unei crean┼úe condi┼úionale care se stinge din cauza ne├«ndeplinirii condi┼úiei (vezi Prin┼úul HansAdam II de Liechtenstein ├«mpotriva Germaniei [MC], nr. 42.527/98, ┬ž┬ž 82 ┼či 83, CEDO 2001-VIII).
65. ├Än spe┼ú─â, Curtea re┼úine c─â reclamantul a introdus o ac┼úiune ├«n revendicare imobiliar─â pentru a se constata nelegalitatea na┼úionaliz─ârii ├«ntregului s─âu imobil ┼či pentru a ob┼úine restituirea acestuia. ├Än Sentin┼úa sa din 10 aprilie 1997, r─âmas─â definitiv─â, Judec─âtoria Sectorului 1 Bucure┼čti a stabilit c─â bunul litigios fusese na┼úionalizat prin ├«nc─âlcarea Decretului nr. 92/1950, a statuat c─â reclamantul r─âm─âsese proprietarul legitim ┼či a obligat statul s─â restituie bunul (paragraful 14 de mai sus). Aceast─â sentin┼ú─â era opozabil─â statului, singurul subiect de drept care putea s─â se pretind─â ├«n mod legitim proprietarul bunului ├«n acel moment ┼či care a fost obligat s─â-l repun─â pe reclamant ├«n posesia imobilului. Dreptul de proprietate asupra bunului recunoscut astfel cu efect retroactiv nu era revocabil.
De altfel, dreptul de proprietate al reclamantului nu a fost infirmat sau contestat p├ón─â ├«n prezent, Guvernul recunosc├ónd ├«n mod explicit c─â reclamantul a r─âmas proprietar, ├«ntemeindu-┼či ap─ârarea pe aceast─â ipotez─â. Drept care, Curtea apreciaz─â c─â, ├«n ceea ce prive┼čte apartamentul nr. 2, reclamantul are un bun ├«n sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie.
(ii) Asupra existenţei unei ingerinţe

66. Curtea observ─â c─â Judec─âtoria Sectorului 1 Bucure┼čti a constatat c─â na┼úionalizarea imobilului reclamantului a fost ilegal─â ┼či a obligat statul, ├«n posesia c─âruia se afla atunci imobilul, s─â-l restituie reclamantului. Or, dup─â 6 zile de la aceast─â sentin┼ú─â, statul a v├óndut apartamentul nr. 2 chiria┼čului.
67. Guvernul pretinde c─â v├ónzarea de c─âtre stat a apartamentului nr. 2 nu a adus nicio atingere dreptului de proprietate al reclamantului, care continu─â s─â fie proprietar ┼či are posibilitatea de a introduce o ac┼úiune ├«n revendicare ├«mpotriva cump─âr─âtorului pentru a redob├óndi posesia asupra bunului.
68. ├Än primul r├ónd, Curtea consider─â c─â ├«n spe┼ú─â nu este vorba de o simpl─â v├ónzare a bunului altuia, dar c─â aceast─â v├ónzare a survenit cu ├«nc─âlcarea flagrant─â a unei hot─âr├óri judec─âtore┼čti pronun┼úate ├«n favoarea reclamantului. Astfel, de┼či Sentin┼úa din 10 aprilie 1997 a recunoscut retroactiv dreptul de proprietate al reclamantului ┼či a obligat statul s─â-l repun─â ├«n posesia imobilului, la data de 16 aprilie 1997 statul a v├óndut imobilul chiria┼čului. Nu se poate ┼čti cu certitudine dac─â la data de 16 aprilie 1997 Sentin┼úa din 10 aprilie 1997 avea un caracter definitiv. A┼čadar, ├«n calitatea sa de gardian al ordinii publice, statul avea o obliga┼úie moral─â de a stabili un exemplu, a c─ârei respectare trebuia asigurat─â de organele sale ├«nvestite cu misiunea de protec┼úie a ordinii publice (Zwierzynski ├«mpotriva Poloniei, nr. 34.049/96, ┬ž 73, CEDO 2001-VI). Or, a vinde apartamentul ├«n litigiu dup─â ce a fost obligat s─â-l restituie reclamantului ┼či f─âr─â a ar─âta nici cea mai mic─â opozi┼úie fa┼ú─â de sentin┼ú─â, de exemplu prin declararea apelului, ├«nseamn─â a nega activitatea instan┼úelor.
69. ├Än al doilea r├ónd, argumentul Guvernului trebuie respins ┼či pentru c─â reclamantul nu mai are niciun mijloc de a redob├óndi posesia asupra apartamentului s─âu.
Astfel, procedura prev─âzut─â de Legea nr. 10/2001, a┼ča cum este ea reglementat─â prin Hot─âr├órea Guvernului nr. 498/2003 ┼či confirmat─â de Curtea Suprem─â de Justi┼úie (paragrafele 41 ┼či 42 de mai sus), nu poate avea ca efect restituirea ├«n natur─â a imobilului, dat fiind faptul c─â instan┼úele au refuzat s─â anuleze contractele de v├ónzare-cump─ârare.
├Än ceea ce prive┼čte introducerea unei ac┼úiuni ├«n revendicare ├«mpotriva cump─âr─âtorilor, trebuie men┼úionat faptul c─â aceasta este, ├«n dreptul rom├ón, imprescriptibil─â (paragraful 39 de mai sus). A┼čadar, reclamantul nu era obligat s─â o introduc─â imediat dup─â respingerea ac┼úiunii ├«n anulare. Ar fi un lucru excesiv s─â i se impun─â o asemenea obliga┼úie pentru perioada cuprins─â ├«ntre respingerea definitiv─â a ac┼úiunii ├«n anulare a v├ónz─ârii, adic─â 30 mai 2000, ┼či intrarea ├«n vigoare a Legii nr. 10/2001, adic─â 14 februarie 2001, av├ónd ├«n vedere cele dou─â proceduri declan┼čate anterior ┼či efortul uman ┼či financiar pe care le-au presupus.
De la intrarea ├«n vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamantul nu mai poate introduce o ac┼úiune ├«n revendicare a apartamentului, deoarece jurispruden┼úa constant─â a celei mai ├«nalte instan┼úe a statului consider─â c─â o asemenea ac┼úiune trebuie respins─â ca inadmisibil─â (paragraful 44 de mai sus). Chiar presupun├ónd c─â ar fi putut introduce o asemenea ac┼úiune, ┼čansele sale de succes ar fi fost cel mult incerte, deoarece Curtea Suprem─â de Justi┼úie respinge ├«n mod sistematic ac┼úiunile ├«n revendicare atunci c├ónd constat─â buna-credin┼ú─â a cump─âr─âtorilor (paragrafele 45-48 de mai sus).
70. Din cele de mai sus reiese c─â, v├ónz├ónd unui ter┼ú apartamentul pe care ar fi trebuit s─â-l restituie reclamantului, statul l-a privat pe acesta de orice posibilitate de a redob├óndi posesia asupra lui (mutatis mutandis, Guillemin ├«mpotriva Fran┼úei, Hot─âr├órea din 21 februarie 1997, Culegere de hot─âr├óri ┼či decizii, 1997-I, p. 164, ┬ž 54).
71. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că vânzarea apartamentului, din care a rezultat imposibilitatea reclamantului de a redobândi posesia asupra apartamentului, în ciuda faptului că s-a pronunţat în acest sens o sentinţă rămasă definitivă, constituie fără nicio îndoială o ingerinţă în dreptul de proprietate al reclamantului.
(iii) Asupra justificării ingerinţei
72. Rămâne de stabilit dacă ingerinţa constatată de Curte a încălcat sau nu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
73. A┼ča cum a precizat deja ├«n mai multe r├ónduri, Curtea reaminte┼čte c─â art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie con┼úine trei norme distincte: "prima, care se exprim─â ├«n prima fraz─â a primului alineat ┼či ├«mbrac─â un caracter general, enun┼ú─â principiul respect─ârii propriet─â┼úii; a doua, ce figureaz─â ├«n cea de-a doua fraz─â a aceluia┼či alineat, vizeaz─â privarea de proprietate ┼či o supune anumitor condi┼úii; c├ót despre a treia, men┼úionat─â ├«n cel de-al doilea alineat, recunoa┼čte dreptul statelor, printre altele, de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general (...). Nu este vorba totu┼či de reguli lipsite de leg─âtur─â ├«ntre ele. A doua ┼či a treia dintre ele se refer─â la anumite exemple de atingeri ale dreptului de proprietate; ca atare, ele trebuie interpretate ├«n lumina principiului consacrat de prima norm─â" (James ┼či al┼úii ├«mpotriva Marii Britanii, Hot─âr├órea din 21 februarie 1986, seria A nr. 98, p. 29-30, ┬ž 37).
74. Pentru a stabili dac─â a avut loc privarea de proprietate ├«n sensul celei de-a doua "norme", trebuie nu numai s─â se verifice dac─â a avut loc deposedarea sau exproprierea formal─â, ci ┼či s─â se treac─â dincolo de aparen┼úe ┼či s─â se analizeze realit─â┼úile situa┼úiei litigioase. Conven┼úia viz├ónd protejarea drepturilor "concrete ┼či efective", trebuie cercetat dac─â situa┼úia respectiv─â echivaleaz─â cu o expropriere de fapt (Brum─ârescu, citat─â mai sus, ┬ž 76).
75. Curtea relev─â c─â situa┼úia creat─â de jocul combinat al v├ónz─ârii apartamentului, al Deciziei Cur┼úii de Apel Bucure┼čti din 30 mai 2000, care a refuzat s─â anuleze v├ónzarea apartamentului, ┼či intrarea ├«n vigoare a Legii nr. 10/2001, ├«n urma c─âreia jurispruden┼úa constant─â a Cur┼úii Supreme de Justi┼úie a negat posibilitatea redob├óndirii posesiei asupra imobilelor v├óndute unor ter┼úi de bun─â-credin┼ú─â, a avut ca efect privarea reclamantului de beneficiul acelei p─âr┼úi din Hot─âr├órea din 10 aprilie 1997 care stabilea dreptul s─âu de proprietate asupra apartamentului nr. 2, ├«mpiedic├óndu-l s─â dob├óndeasc─â posesia.
Este adev─ârat c─â, ├«n jurispruden┼úa sa constant─â, Curtea analizeaz─â neexecutarea unei hot─âr├óri judec─âtore┼čti din perspectiva primei fraze din primul alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie (Burdov ├«mpotriva Rusiei, nr. 59.498/00, ┬ž 40, 7 mai 2002, Jasiuniene ├«mpotriva Lituaniei, nr. 41.510/98, ┬ž 45, 6 martie 2003, ┼či Sabin Popescu ├«mpotriva Rom├óniei, nr. 48.102/99, ┬ž 80, 2 martie 2004). Totu┼či, ├«n spe┼ú─â, pe de o parte, la momentul v├ónz─ârii, hot─âr├órea nu avea un caracter executoriu ┼či, pe de alt─â parte, nu este vorba de o simpl─â neexecutare, ci de v├ónzarea bunului c─âtre un ter┼ú. ├Än urma acestei v├ónz─âri, cel interesat nu mai avea posibilitatea s─â intre ├«n posesia bunului, s─â-l v├ónd─â sau s─â-l lase mo┼čtenire, s─â consimt─â la donarea sa ori s─â dispun─â de el ├«ntr-un alt mod. ├Än aceste condi┼úii, Curtea constat─â c─â aceast─â situa┼úie a avut ca efect privarea reclamantului de proprietatea sa ├«n sensul celei de-a doua fraze din primul alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie.
76. O privare de proprietate ce se analizeaz─â prin prisma celei de a doua norme nu se poate justifica dec├ót dac─â se demonstreaz─â ├«n special faptul c─â ea a avut loc ├«n condi┼úiile prev─âzute de lege, pentru cauz─â de utilitate public─â ┼či cu respectarea principiului propor┼úionalit─â┼úii.
77. Art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie impune, ├«nainte de toate ┼či mai ales, ca o ingerin┼ú─â a autorit─â┼úii publice ├«n exercitarea dreptului la respectarea bunurilor s─â fie legal─â (latridis, citat─â mai sus, ┬ž 58). Principiul legalit─â┼úii implic─â ┼či existen┼úa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise ┼či previzibile (Hentrich ├«mpotriva Fran┼úei, Hot─âr├órea din 22 septembrie 1994, seria A nr. 296-A, p. 19-20, ┬ž 42, ┼či Lithgow ┼či al┼úii ├«mpotriva Marii Britanii, Hot─âr├órea din 8 iulie 1986, seria A nr. 102, p. 47, ┬ž 110). Cu toate acestea, Curtea de┼úine o competen┼ú─â limitat─â pentru a verifica respectarea dreptului intern (H¤âkansson ┼či Sturesson ├«mpotriva Suediei, Hot─âr├órea din 21 februarie 1990, seria A nr. 171-A, p. 16, ┬ž 47).
78. Curtea observ─â c─â Legea nr. 112/1995 nu se aplica dec├ót ├«n cazul situa┼úiei bunurilor fa┼ú─â de care statul de┼úinea un titlu de proprietate (paragrafele 26-30 de mai sus) ┼či c─â nicio alt─â dispozi┼úie intern─â nu acorda statului dreptul de a vinde un bun care se g─âsea de facto ├«n patrimoniul s─âu ┼či pentru care nu avea a┼čadar un titlu. De altfel, nici reclamantul ┼či nici Guvernul nu au pretins c─â v├ónzarea c─âtre un particular a unui bun confiscat sau na┼úionalizat f─âr─â titlu valabil avea, la momentul faptelor, o baz─â legal─â.
79. ├Än spe┼ú─â, Curtea re┼úine, asemenea Judec─âtoriei Sectorului 1 Bucure┼čti ├«n Sentin┼úa sa din 10 aprilie 1997, c─â la momentul v├ónz─ârii statul nu avea un titlu asupra apartamentului nr. 2 ┼či c─â ingerin┼úa litigioas─â era lipsit─â de baz─â legal─â, av├ónd ├«n vedere c─â Legea nr. 112/1995 nu permitea dec├ót v├ónzarea bunurilor dob├óndite cu titlu.
80. ┼óin├ónd cont de cele de mai sus, Curtea conchide c─â ingerin┼úa ├«n dreptul de proprietate al reclamantului a fost lipsit─â de baz─â legal─â ┼či, prin urmare, c─â a avut loc ├«nc─âlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie.
b) Cele dou─â apartamente ce formeaz─â corpul de cl─âdire B al imobilului ("cl─âdirea B") (v├óndute la data de 23 februarie 1997 ┼či, respectiv, la 17 martie 1997)
(i) Asupra existenţei bunului
81. ├Än ceea ce prive┼čte cl─âdirea B, reclamantul a introdus ac┼úiunea sa ├«n revendicare la data de 20 martie 1997, adic─â dup─â ce aceast─â parte a bunului a fost v├óndut─â fostului chiria┼č. A┼čadar, trebuie cercetat dac─â reclamantul dispunea totu┼či de un "bun" ├«n sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie.
Trebuie observat c─â, ├«n Sentin┼úa sa definitiv─â din 10 aprilie 1997, Judec─âtoria Sectorului 1 Bucure┼čti a stabilit c─â ├«ntregul imobil revendicat de c─âtre reclamant fusese na┼úionalizat cu ├«nc─âlcarea Decretului nr. 92/1950, a apreciat c─â reclamantul r─âm─âsese proprietarul legitim al acestui imobil ┼či a dispus restituirea lui, a┼čadar inclusiv a cl─âdirii B. Dreptul de proprietate astfel recunoscut - cu efect retroactiv - asupra cl─âdirii B nu era revocabil.
82. Desigur, pe de o parte, aceast─â recunoa┼čtere a dreptului de proprietate al reclamantului nu s-a f─âcut ├«n detrimentul celorlal┼úi subiec┼úi de drept, mai exact al cump─âr─âtorilor, care ar fi putut pretinde ├«n mod legitim c─â sunt proprietarii bunurilor ├«n momentul introducerii ac┼úiunii ├«n revendicare ├«n fa┼úa instan┼úelor na┼úionale, pe de alt─â parte, reclamantul nu a intrat ├«n posesia cl─âdirii B ├«n urma Sentin┼úei din 10 aprilie 1997 (paragraful 17 de mai sus). ├Än aceste ├«mprejur─âri, "bunul" reclamantului putea consta ├«n interesul de a i se restitui cl─âdirea B ├«n natur─â de c─âtre cump─âr─âtori. Trebuie a┼čadar analizat dac─â acest interes respecta condi┼úiile necesare pentru a fi considerat o "valoare patrimonial─â" de protejat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie, mai exact dac─â era vorba de un interes patrimonial cu o baz─â suficient─â ├«n dreptul intern (Kopecky ├«mpotriva Slovaciei [MC], nr. 44.912/98, ┬ž 47, 28 septembrie 2004).
83. Este incontestabil ┼či, de altfel, necontestat c─â interesul reclamantului de a i se restitui apartamentele ├«n natur─â este un interes patrimonial.
84. Curtea consider─â c─â acest interes patrimonial avea o baz─â suficient─â ├«n dreptul intern, deoarece era, pe de o parte, recunoscut ├«n mod expres de stat, ┼či, pe de alt─â parte, era confirmat de o jurispruden┼ú─â bine stabilit─â a instan┼úelor.
├Än primul r├ónd, a┼ča cum a ar─âtat Guvernul (paragrafele 57 ┼či 58 de mai sus), cu excep┼úia circumstan┼úelor excep┼úionale (uzucapiunea sau, pentru o doctrin─â minoritar─â ┼či o jurispruden┼ú─â foarte rar─â, aparen┼úa ├«n drept), o jurispruden┼ú─â constant─â admitea, p├ón─â ├«n anul 2001, o ac┼úiune ├«n revendicare introdus─â de adev─âratul proprietar ├«mpotriva cump─âr─âtorului, chiar de bun─â-credin┼ú─â, al bunului altuia. A┼čadar, reclamantul putea spera ├«n mod legitim la concretizarea interesului s─âu patrimonial ├«n urma admiterii unei eventuale ac┼úiuni ├«n revendicare introduse ├«mpotriva cump─âr─âtorilor.
├Än al doilea r├ónd, ├«n ceea ce prive┼čte recunoa┼čterea acestui interes de c─âtre stat, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevede ├«n mod expres c─â persoanele proprietare ale unor imobile pe care statul ┼či le-a ├«nsu┼čit f─âr─â titlu valabil ├«┼či p─âstreaz─â calitatea de proprietar. Prin urmare, nu este vorba de un nou drept, ci de recunoa┼čterea explicit─â ┼či retroactiv─â a supravie┼úuirii vechiului drept. Trebuie men┼úionat c─â legea nu face nicio distinc┼úie ├«ntre situa┼úia imobilelor v├óndute chiria┼čilor, cum este cazul cl─âdirii B, ┼či cea a imobilelor r─âmase ├«n patrimoniul statului.
85. ├Än opinia Cur┼úii, aceste elemente dovedesc faptul c─â reclamantul era titularul unui interes patrimonial recunoscut ├«n dreptul rom├ón ┼či care era protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie (vezi, mutatis mutandis, Oneryildiz ├«mpotriva Turciei [MC], nr. 48.939/99, ┬ž 129, CEDO 2004-XI, ┼či Beyeler ├«mpotriva Italiei [MC], nr. 33.202/96, ┬ž 105 in fine, CEDO 2000-I).
86. De altfel, dreptul reclamantului asupra cl─âdirii B nu a fost infirmat sau contestat p├ón─â ├«n prezent. Mai mult, Guvernul recunoa┼čte ├«n mod explicit c─â reclamantul a r─âmas proprietarul acesteia ┼či ├«┼či ├«ntemeiaz─â ap─ârarea pe aceast─â ipotez─â.
87. În consecinţă, Curtea apreciază că reclamantul avea asupra apartamentelor un drept patrimonial care se analizează ca un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
(ii) Natura pretinsei încălcări
88. Curtea reaminte┼čte c─â art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie, care tinde ├«n principal s─â protejeze individul ├«mpotriva oric─ârei atingeri a dreptului s─âu de proprietate de c─âtre stat, poate s─â implice ┼či obliga┼úii pozitive care s─â impun─â unui stat adoptarea unor anumite m─âsuri necesare pentru a proteja dreptul de proprietate (Broniowski, citat─â mai sus, ┬ž 143; Oneryildiz, citat─â mai sus, ┬ž 134, ┼či Sovtransavto Holding ├«mpotriva Ucrainei, nr. 48.553/99, ┬ž 96, CEDO 2002-VII).
89. Ea reafirm─â faptul c─â Conven┼úia nu impune statelor contractante nicio obliga┼úie specific─â de reparare a nedrept─â┼úilor sau prejudiciilor cauzate ├«nainte ca ele s─â fi ratificat Conven┼úia. De asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie nu poate fi interpretat ca restr├óng├ónd libertatea statelor contractante de a alege condi┼úiile ├«n care ele accept─â s─â restituie bunurile ce le-au fost transferate ├«nainte s─â ratifice Conven┼úia (Kopecky, citat─â mai sus, ┬ž 35). Adoptarea unor legi care s─â prevad─â restituirea bunurilor confiscate sau desp─âgubirea persoanelor victime ale unor astfel de confisc─âri necesit─â o vast─â analiz─â a numeroase aspecte de ordin moral, juridic, politic ┼či economic. Consider├ónd un lucru normal ca legiuitorul s─â dispun─â de o mare marj─â de apreciere ├«n ceea ce prive┼čte politica economic─â ┼či social─â, Curtea a declarat c─â respect─â modul ├«n care acesta concepe imperativele "utilit─â┼úii publice", cu excep┼úia cazului ├«n care aprecierea sa se dovede┼čte complet lipsit─â de o baz─â rezonabil─â (James ┼či al┼úii, citat─â mai sus, p. 32, ┬ž 46, ┼či Fostul rege al Greciei ┼či al┼úii, ┬ž 87, hot─âr├óri citate mai sus). Acest lucru este valabil cu at├ót mai mult pentru modific─ârile at├ót de fundamentale ale sistemului unei ┼ú─âri, cum ar fi tranzi┼úia de la un regim totalitar la o form─â democratic─â de guvernare ┼či reforma structurii politice, juridice ┼či economice a statului, fenomene care duc inevitabil la adoptarea unor legi economice ┼či sociale la scar─â mare (Broniowski, citat─â mai sus, ┬ž 149).
90. Acest lucru nu ├«nseamn─â c─â atitudinea autorit─â┼úilor na┼úionale ├«ntr-un anumit caz nu poate prezenta probleme ├«n ceea ce prive┼čte art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie, atunci c├ónd ele nu-┼či respect─â obliga┼úiile ce decurg din Conven┼úie.
91. Pentru a putea aprecia conformitatea conduitei statului cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie, Curtea trebuie s─â fac─â o analiz─â global─â a diferitelor interese aflate ├«n joc, acord├ónd aten┼úie faptului c─â Conven┼úia are drept scop ap─ârarea drepturilor "concrete ┼či efective". Ea trebuie s─â mearg─â dincolo de aparen┼úe ┼či s─â analizeze realitatea situa┼úiei litigioase.
Astfel, dac─â dispun de o mare marj─â ├«n aprecierea existen┼úei unei probleme de interes public ce justific─â anumite m─âsuri ┼či ├«n alegerea politicilor lor economice ┼či sociale (Kopecky, citat─â mai sus, ┬ž 37), atunci c├ónd se afl─â ├«n joc o chestiune de interes general, autorit─â┼úile publice trebuie s─â reac┼úioneze ├«n timp util, ├«ntr-o manier─â corect─â ┼či cu cea mai mare coeren┼ú─â (vezi Beyeler, citat─â mai sus, ┬ž┬ž 110 in fine, 114 ┼či 120 in fine, Broniowski, citat─â mai sus, ┬ž 151, Sovtransavto Holding, citat─â mai sus, ┬ž┬ž 97-98, Novoseletskiy ├«mpotriva Ucrainei, nr. 47.148/99, ┬ž 102, 22 februarie 2005, Blucher ├«mpotriva Republicii Cehe, nr. 58.580/00, ┬ž 57,11 ianuarie 2005, ┼či O.B. Heller, A.S. ├«mpotriva Republicii Cehe (dec.), nr. 55.631/00, 9 noiembrie 2004).
92. Dac─â Conven┼úia nu impune statelor obliga┼úia de a restitui bunurile confiscate ┼či cu at├ót mai pu┼úin de a dispune de ele conform atributelor dreptului lor de proprietate, odat─â ce a fost adoptat─â o solu┼úie de c─âtre stat ea trebuie implementat─â cu o claritate ┼či o coeren┼ú─â rezonabile pentru a evita pe c├ót posibil insecuritatea juridic─â ┼či incertitudinea pentru subiec┼úii de drept la care se refer─â m─âsurile de aplicare a acestei solu┼úii.
├Än aceast─â privin┼ú─â trebuie subliniat faptul c─â incertitudinea - fie ea legislativ─â, administrativ─â sau provenind din practicile aplicate de autorit─â┼úi - este un factor important ce trebuie luat ├«n considerare pentru a aprecia conduita statului (Broniowski, citat─â mai sus, ┬ž 151).
93. Mai mult, este de datoria oric─ârui stat contractant s─â se doteze cu un arsenal juridic adecvat ┼či suficient pentru a asigura respectarea obliga┼úiilor pozitive ce ├«i revin. Singura sarcin─â a Cur┼úii este s─â analizeze dac─â ├«n spe┼ú─â m─âsurile adoptate de autorit─â┼úile rom├óne au fost adecvate ┼či suficiente (vezi Ruianu ├«mpotriva Rom├óniei, nr. 34.647/97, ┬ž 66, 17 iunie 2003, Piven ├«mpotriva Ucrainei, nr. 56.849/00, ┬ž 37, 29 iunie 2004, ┼či Zhovner ├«mpotriva Ucrainei, nr. 56.848/00, ┬ž 35, 29 iunie 2004).
(iii) Respectarea obligaţiei pozitive de către
alfa) Incertitudinea juridic─â general─â generat─â de lipsa de claritate ┼či de coeren┼ú─â a legisla┼úiei aplicabile ┼či consecin┼úele sale pentru reclamant
94. Curtea observ─â c─â, pentru a defini situa┼úia ├«n care se afl─â reclamantul, ├«n dreptul rom├ón par esen┼úiale mai multe no┼úiuni, ┼či anume "titlul" statului, "v├ónzarea lucrului altuia", "buna-credin┼ú─â" a cump─âr─âtorului, "ac┼úiunea ├«n revendicare" ┼či "aparen┼úa ├«n drept". ├Än afara no┼úiunii de "titlu" al statului, definit─â ├«n mod diferit ├«n diversele acte normative succesive, ┼či a celei de "bun─â-credin┼ú─â", definit─â de Codul civil, ├«ns─â interpretat─â ┼či aplicat─â diferit ├«n practic─â, celelalte trei no┼úiuni citate mai sus nu sunt definite de o lege, ci au fost elaborate ├«n doctrin─â ┼či sunt aplicate printr-o jurispruden┼ú─â ce nu este ├«ntotdeauna constant─â (paragrafele 38, 39, 49-53, 57 ┼či 58 de mai sus).
95. ├Än ceea ce prive┼čte "titlul" statului, Curtea observ─â c─â practica instan┼úelor na┼úionale nu este constant─â atunci c├ónd trebuie s─â decid─â, de exemplu, dac─â Decretul nr. 92/1950 sau Decretul nr. 223/1974 era sau nu conform cu constitu┼úiile ├«n vigoare la momentul aplic─ârii lui ┼či putea s─â constituie a┼čadar un "titlu" al statului (paragrafele 33-37 de mai sus).
Aceast─â lips─â de coeren┼ú─â se refer─â nu numai la posibilitatea instan┼úelor de a analiza titlul statului ┼či interpret─ârile diferite ┼či chiar contradictorii pe care acestea le-au dat ├«n aceast─â chestiune de drept, ci ┼či la modalitatea ├«n care Guvernul a definit aceast─â no┼úiune: dac─â ini┼úial "titlul" a fost ├«n┼úeles ├«ntr-un sens foarte larg, el a fost interpretat tot mai restrictiv prin modific─ârile succesive ale legisla┼úiei. Or, Curtea observ─â c─â aceast─â evolu┼úie normativ─â a avut loc nu ├«nainte de v├ónzarea imobilelor fo┼čtilor proprietari, a┼ča cum ar fi fost de dorit, ci ├«n timpul derul─ârii sale (paragrafele 23-32 de mai sus). Acest lucru era susceptibil s─â duc─â, de exemplu, la ideea c─â imobilele v├óndute deoarece erau considerate ca "na┼úionalizate cu titlu" ├«n momentul v├ónz─ârii lor s─â fie, de fapt, preluate "f─âr─â titlu", conform interpret─ârilor ulterioare date de Guvern, ceea ce a constituit, f─âr─â ├«ndoial─â, sursa situa┼úiilor conflictuale atunci c├ónd dou─â persoane diferite aveau interese legitime concurente asupra aceluia┼či imobil: pe de o parte, fo┼čtilor chiria┼či li s-a acordat prin lege dreptul de a dob├óndi proprietatea asupra bunurilor pe care le ocupau ┼či, pe de alt─â parte, fo┼čtii proprietari c─ârora li s-au restituit bunurile ├«n urma ac┼úiunilor ├«n revendicare imobiliar─â admise de instan┼úele na┼úionale prin hot─âr├óri ce se bucur─â de autoritate de lucru judecat, ce au fost ulterior imposibil de executat.
96. Este de net─âg─âduit faptul c─â numeroase proceduri judiciare, fie ├«n revendicare, fie ├«n anulare a contractelor de v├ónzare-cump─ârare, cum sunt ┼či cele introduse de reclamant ├«n spe┼úa de fa┼ú─â, ├«┼či au originea ├«n aceast─â incertitudine ┼či c─â instan┼úele au fost chemate s─â solu┼úioneze astfel de litigii, de┼či nu dispuneau de un cadru legislativ destul de previzibil ┼či de coerent. ├Än aceast─â privin┼ú─â trebuie constatat, pe de o parte, c─â erau posibile multiple interpret─âri juridice ale no┼úiunii de "titlu" al statului ┼či, pe de alt─â parte, c─â no┼úiunile de "bun─â-credin┼ú─â" a cump─âr─âtorului, de "aparen┼ú─â ├«n drept", precum ┼či leg─âturile acestora cu ac┼úiunea ├«n revendicare nu erau clar reglementate, ceea ce a condus la diferite concluzii juridice asupra aceleia┼či chestiuni de drept prezentate ├«n fa┼úa diferitelor instan┼úe na┼úionale (paragraful 51 de mai sus).
97. ├Än ceea ce prive┼čte ac┼úiunea ├«n revendicare, ├«nainte de adoptarea Legii nr. 10/2001 jurispruden┼úa stabilise c─â ├«n caz de v├ónzare a bunului altuia, ac┼úiunea ├«n revendicare introdus─â de adev─âratul proprietar ├«mpotriva ter┼úului subdob├ónditor de bun─â-credin┼ú─â era admisibil─â, except├óndu-se circumstan┼úele excep┼úionale, ├«n urm─â unei compar─âri a titlurilor concurente asupra bunului aflat ├«n litigiu. Aparen┼úa ├«n drept, nici ea reglementat─â ┼či, conform Guvernului, contestat─â de majoritatea autorilor, era interpretat─â ┼či subordonat─â nu numai bunei-credin┼úe a cump─âr─âtorului, ci ┼či existen┼úei unei erori comune ┼či invincibile (paragrafele 38, 39, 57 ┼či 58 de mai sus).
Or, dup─â intrarea ├«n vigoare a Legii nr. 10/2001, excep┼úiile par s─â fi devenit regul─â, iar Curtea Suprem─â de Justi┼úie a respins ac┼úiunile ├«n revendicare fie re┼úin├ónd doar buna-credin┼ú─â a dob├ónditorilor, fie consider├ónd c─â legiuitorul se prevalase de buna-credin┼ú─â a cump─âr─âtorului prin Legea nr. 10/2001, fie apreciind ca aplicabil─â aparen┼úa ├«n drept interpretat─â ├«ntr-un sens larg, f─âr─â a face o distinc┼úie clar─â ├«ntre eroarea comun─â ┼či invincibil─â ┼či buna-credin┼ú─â (paragrafele 46-48 de mai sus). ├Än plus, ├«n mai multe r├ónduri Curtea Suprem─â de Justi┼úie a refuzat s─â procedeze la compararea titlurilor, consider├ónd c─â o confirmare pe cale juridic─â a valabilit─â┼úii v├ónz─ârii bunului altuia ar fi consolidat ipso jure transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului ├«n patrimoniul cump─âr─âtorului, efect care nu ar putea fi anulat de compararea titlurilor (paragraful 45 de mai sus).
98. Curtea a statuat deja c─â divergen┼úele de jurispruden┼ú─â constituie, prin natura lor, consecin┼úa inerent─â oric─ârui sistem judiciar ce se sprijin─â pe un ansamblu de instan┼úe de fond cu autoritate asupra circumscrip┼úiei lor teritoriale ┼či c─â rolul unei instan┼úe supreme este tocmai acela de a regla divergen┼úele de jurispruden┼ú─â (Zielinski ┼či Pradal & Gonzalez ┼či al┼úii ├«mpotriva Fran┼úei, nr. 24.846/94, ┬ž 59, CEDO 1999-VII). Totu┼či, ├«n spe┼ú─â, trebuie men┼úionat c─â nici m─âcar Curtea Suprem─â de Justi┼úie nu avea o jurispruden┼ú─â unitar─â asupra chestiunilor de drept aflate ├«n discu┼úie.
Curtea consider─â c─â, ├«n lipsa unui mecanism care s─â asigure coeren┼úa practicii instan┼úelor na┼úionale, asemenea divergen┼úe profunde de jurispruden┼ú─â, ce persist─â ├«n timp ┼či ┼úin de un domeniu ce prezint─â un mare interes social, sunt de natur─â s─â dea na┼čtere unei incertitudini permanente (mutatis mutandis, Sovtransavto Holding, citat─â mai sus, ┬ž 97) ┼či s─â diminueze ├«ncrederea publicului ├«n sistemul judiciar, care reprezint─â una dintre componentele fundamentale ale statului de drept.
99. ├Än concluzie, Curtea consider─â c─â lipsa de coeren┼ú─â pe plan legislativ ┼či divergen┼úele de jurispruden┼ú─â din domeniul na┼úionaliz─ârii imobilelor erau susceptibile s─â creeze un climat general de incertitudine ┼či nesiguran┼ú─â juridic─â.
beta) Consecinţele incertitudinii juridice generale asupra reclamantului
100. Mecanismul cererilor individuale prev─âzut la art. 34 (fostul articol 25) din Conven┼úie exclude cererile introduse pe calea actio popularis. Cererile trebuie a┼čadar s─â fie introduse de persoane care se pretind victime ale unei ├«nc─âlc─âri a uneia sau mai multor dispozi┼úii ale Conven┼úiei ori ├«n numele lor. Asemenea persoane trebuie s─â poat─â demonstra c─â au fost direct afectate de m─âsura incriminat─â (vezi, de exemplu, Hot─âr├órea Open Door ┼či Dublin Well Woman ├«mpotriva Irlandei din 29 octombrie 1992, seria A nr. 246-A, p. 22, ┬ž 44, ┼či Ilhan ├«mpotriva Turciei [MC], nr. 22.277/93, ┬ž 52, CEDO 2000-VII).
101. În consecinţă, Curtea trebuie să analizeze cum s-a repercutat acest climat general de incertitudine în cazul reclamantului.
1. Vânzarea apartamentelor din clădirea B
102. Curtea observ─â c─â la data de 7 februarie 1996 reclamantul a solicitat Prim─âriei Municipiului Bucure┼čti restituirea ├«n natur─â a imobilului. Mai mult, la data de 23 octombrie 1996 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Prim─âriei Municipiului Bucure┼čti a decis c─â imobilele pentru care a fost depus─â o cerere de restituire nu vor fi v├óndute dec├ót dup─â clarificarea situa┼úiei lor juridice (paragraful 11 de mai sus). ├Än fine, la 4 februarie 1997 a intrat ├«n vigoare Hot─âr├órea Guvernului nr. 11/1997, care modific─â no┼úiunea de "titlu" al statului. Apartamentele au fost v├óndute la data de 23 februarie 1997 ┼či, respectiv, la 17 martie 1997.
103. Or, av├ónd ├«n vedere Hot─âr├órea din 23 octombrie 1996 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, apartamentele n-ar fi trebuit v├óndute dec├ót dup─â clarificarea situa┼úiei lor juridice, adic─â dup─â verificarea valabilit─â┼úii titlului statului. Aceasta presupunea, conform Hot─âr├órii Guvernului nr. 11/1997, ca autoritatea administrativ─â ├«ns─ârcinat─â cu aplicarea Legii nr. 112/1995 s─â verifice, printre altele, dac─â tat─âl reclamantului nu era exclus de la aplicarea Decretului nr. 92/1950 ├«n virtutea art. II din acesta, a┼ča cum a procedat judec─âtoria prin Sentin┼úa din 10 aprilie 1997. Nu erau necesare considera┼úii juridice complexe, cum ar fi aprecierea conformit─â┼úii decretului cu Constitu┼úia din 1948, ci doar simpla verificare a unui fapt, care ar fi putut fi efectuat─â cer├óndu-i-se reclamantului s─â aduc─â dovezile pertinente. Guvernul nu a furnizat niciun document de natur─â s─â dovedeasc─â faptul c─â autorit─â┼úile administrative ar fi verificat astfel existen┼úa unui titlu al statului ├«n momentul v├ónz─ârii.
Faptul c─â statul nu a ├«ndeplinit diligen┼úele necesare pentru a stabili situa┼úia juridic─â a imobilului ├«n litigiu reiese ┼či din aceea c─â a v├óndut apartamentul nr. 2 dup─â numai 6 zile de la pronun┼úarea sentin┼úei care dispunea ca statul s─â restituie apartamentul reclamantului. ├Än plus, cu toate c─â prin Dispozi┼úia Prim─âriei Municipiului Bucure┼čti din 22 iulie 1997 s-a dispus restituirea ├«ntregului imobil, autorit─â┼úile par s─â ├«┼či fi dat seama abia ├«n momentul punerii ├«n posesie c─â se afl─â ├«n imposibilitatea de a pune reclamantul ├«n posesia celor 3 apartamente pe care le v├ónduser─â ├«n prealabil.
104. Este foarte probabil ca modificarea no┼úiunii de "titlu" al statului ┼či noua cerin┼ú─â legal─â introdus─â de Hot─âr├órea Guvernului nr. 11/1997, referitoare la respectarea dispozi┼úiilor Decretului nr. 92/1950, la data la care statul ┼či-a apropriat bunul s─â fi influen┼úat comportamentul autorit─â┼úilor, care se pare c─â nu au dispus de timpul necesar pentru a-┼či schimba practicile administrative.
├Äntr-adev─âr, dac─â pentru a verifica "titlul" statului, a┼ča cum este el definit prin Hot─âr├órea Guvernului nr. 20/1996, ar fi fost de ajuns s─â consulte listele anexate la Decretul nr. 92/1950 (paragraful 27 de mai sus), imobilul fiind considerat ca na┼úionalizat "cu titlu" dac─â ar fi figurat pe aceste liste, noua cerin┼ú─â legal─â introdus─â prin Hot─âr├órea nr. 11/1997 presupunea demersuri suplimentare: administra┼úia era obligat─â s─â verifice, pe de o parte, dac─â exist─â identitate ├«ntre persoana care figura ca proprietar pe listele ├«ntocmite pentru aplicarea decretului ┼či adev─âratul proprietar la data na┼úionaliz─ârii ┼či, pe de alt─â parte, dac─â adev─âratul proprietar nu a fost exclus de la aplicarea decretului prin prevederile art. II din acesta. Or, pentru aceasta era absolut necesar ca autorit─â┼úile s─â intre ├«n contact cu fo┼čtii proprietari sau cu mo┼čtenitorii lor - care ar fi putut formula cereri de restituire ├«n temeiul Legii nr. 112/1995 -, ceea ce nu s-a ├«nt├ómplat ├«n spe┼ú─â.
105. Cu siguran┼ú─â, este obliga┼úia statului s─â se doteze cu un arsenal juridic adecvat ┼či suficient pentru a asigura respectarea obliga┼úiilor pozitive ce ├«i revin ├«n virtutea Conven┼úiei. Rezult─â c─â v├ónzarea, ├«n spe┼ú─â, de c─âtre stat a apartamentelor imobilului ├«n litigiu ├«nainte ca o instan┼ú─â sau o autoritate administrativ─â s─â fi hot─âr├ót asupra cererii de restituire, introdus─â de reclamant ├«n temeiul unei legi speciale ce viza repararea prejudiciilor suferite de fo┼čtii proprietari ├«n timpul regimului comunist, nu pare deloc s─â fi fost justificat─â ├«n circumstan┼úele spe┼úei.
106. Curtea nu consideră că este nerezonabil să aprecieze că acţiunile autorităţilor administrative în cauză s-au datorat, cel puţin în parte, incertitudinii generale în privinţa definiţiei "titlului" statului (paragraful 95 de mai sus).
2. Ac┼úiunea ├«n anulare a v├ónz─ârii ┼či aprecierea bunei-credin┼úe a cump─âr─âtorilor
107. Curtea observ─â c─â instan┼úele na┼úionale sesizate de reclamant printr-o cerere ├«n anulare a titlurilor concurente de┼úinute de ter┼úi asupra bunului ce ├«i fusese restituit s-au prevalat de buna-credin┼ú─â a cump─âr─âtorilor, dar f─âr─â s─â stabileasc─â o diferen┼ú─â ├«ntre situa┼úia juridic─â a apartamentelor din cl─âdirea B, v├óndute ├«nainte de introducerea ac┼úiunii ├«n revendicare, ┼či cea a apartamentului nr. 2 din cl─âdirea A, v├óndut dup─â 10 aprilie 1997, dat─â la care ac┼úiunea ├«n revendicare a reclamantului fusese admis─â printr-o hot─âr├óre judec─âtoreasc─â definitiv─â. ├Än cele dou─â situa┼úii ele au aplicat prezum┼úia de bun─â-credin┼ú─â ┼či au considerat c─â, chiar dac─â ar fi ├«ndeplinit diligen┼úele rezonabile, cump─âr─âtorii nu ar fi putut s─â ┼čtie c─â statul nu era adev─âratul proprietar.
108. Curtea nu are obliga┼úia s─â defineasc─â no┼úiunea de "bun─â-credin┼ú─â" ├«n dreptul rom├ón ┼či nici s─â analizeze buna-credin┼ú─â a cump─âr─âtorilor ├«n spe┼ú─â. Curtea reaminte┼čte c─â singura sa obliga┼úie, conform art. 19 din Conven┼úie, este s─â asigure respectarea angajamentelor ce rezult─â din Conven┼úie pentru p─âr┼úile contractante. ├Än special, Curtea nu are obliga┼úia de a se substitui instan┼úelor interne. Interpretarea legisla┼úiei interne incumb─â ├«n primul r├ónd autorit─â┼úilor na┼úionale ┼či ├«n special instan┼úelor (vezi ├«n special Garcia Ruiz ├«mpotriva Spaniei [MC], nr. 30.544/96, ┬ž 28, CEDO 1999-I).
109. Curtea nu neag─â complexitatea problemelor pe care instan┼úele trebuie s─â le rezolve, ├«ns─â consider─â c─â aceast─â complexitate s-a datorat, cel pu┼úin ├«n parte, lipsei unei defini┼úii clare ┼či coerente a bunei-credin┼úe ┼či a unei metode uniforme de apreciere a sarcinii ┼či a obiectului probei acesteia. La aceasta se adaug─â defini┼úia fluctuant─â a no┼úiunii de "titlu" al statului, foarte important─â pentru a stabili dac─â cump─âr─âtorii aveau cum s─â ├«┼či dea seama c─â statul nu era proprietarul bunului la momentul v├ónz─ârii, precum ┼či lipsa de precizie ├«n ceea ce prive┼čte cunoa┼čterea celui care trebuia s─â ├«ndeplineasc─â diligen┼úele rezonabile pentru a clarifica situa┼úia juridic─â a unui imobil pus ├«n v├ónzare de c─âtre stat. Pentru Curte astfel de chestiuni nerezolvate de instan┼úele sesizate cu ac┼úiunea ├«n anulare a contractelor de v├ónzare-cump─ârare, introdus─â de reclamant, reflect─â incertitudinea general─â ce plana asupra defini┼úiei ┼či a aprecierii bunei-credin┼úe ├«n dreptul intern.
3. Imposibilitatea de a obţine posesia asupra apartamentelor
110. Curtea subscrie opiniei Guvernului conform c─âreia, ├«n momentul respingerii ac┼úiunii ├«n anulare a contractelor, dreptul intern oferea reclamantului posibilitatea de a i se restitui imobilul ├«n natur─â prin introducerea unei ac┼úiuni ├«n revendicare ├«mpotriva cump─âr─âtorilor (paragrafele 38, 39, 57 ┼či 58 de mai sus). Rezult─â c─â nu i se poate repro┼ča celui interesat c─â nu a introdus imediat o a treia ac┼úiune ├«n revendicare ├«mpotriva cump─âr─âtorilor, av├ónd ├«n vedere efortul uman ┼či financiar pe care ├«l reprezentau cele dou─â proceduri pe care le introdusese deja ├«n fa┼úa instan┼úelor na┼úionale ┼či care constituie ┼či ele c─âi de recurs adecvate ┼či susceptibile de a remedia direct pl├óngerea sa (paragraful 69 de mai sus).
111. Trebuie constatat c─â, dup─â intrarea ├«n vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamantul s-a v─âzut ├«n imposibilitatea de a redob├óndi posesia asupra p─âr┼úilor nerestituite ale imobilului s─âu, legea acord├óndu-i exclusiv posibilitatea unei restituiri prin echivalent prin jocul combinat al art. 18 lit. d) ┼či art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 (paragrafele 40-42 de mai sus). ├Än plus, nu ├«i mai era ├«ng─âduit s─â introduc─â ├«mpotriva dob├ónditorilor o ac┼úiune ├«n revendicare ├«ntemeiat─â pe dreptul comun (paragraful 44 de mai sus). Chiar dac─â s-ar presupune c─â ar fi putut introduce o asemenea ac┼úiune, ┼čansele sale de succes ar fi fost nesigure, dat─â fiind jurispruden┼úa constant─â a Cur┼úii Supreme de Justi┼úie, care respingea ac┼úiunile ├«n revendicare dac─â constata buna-credin┼ú─â a cump─âr─âtorilor (paragrafele 45-48 de mai sus).
Aceast─â schimbare imprevizibil─â de jurispruden┼ú─â a avut ca efect privarea reclamantului de orice posibilitate rezonabil─â de a redob├óndi posesia asupra apartamentelor v├óndute fo┼čtilor chiria┼či, a┼ča cum ar fi putut spera ├«n mod legitim ├«nainte, ├«n virtutea Hot─âr├órii definitive din 10 aprilie 1997. Or, aceast─â schimbare pare s─â fi fost facilitat─â de lipsa unui cadru legislativ potrivit ┼či a unei practici administrative ┼či judiciare adecvate asupra chestiunilor de drept legate de v├ónzarea bunului altuia, de aparen┼úa ├«n drept ┼či de regulile aplicabile ├«n materie, ceea ce l-a ├«mpiedicat definitiv pe reclamant s─â concretizeze speran┼úa legitim─â ce decurge din Sentin┼úa din 10 aprilie 1997 de a i se restitui ├«n natur─â ├«ntregul s─âu bun.
gamma) Concluzie
112. ├Än lumina celor de mai sus, Curtea constat─â c─â statul nu ┼či-a ├«ndeplinit obliga┼úia sa pozitiv─â de a reac┼úiona ├«n timp util ┼či cu coeren┼ú─â ├«n fa┼úa chestiunii de interes general pe care o constituie restituirea sau v├ónzarea imobilelor intrate ├«n posesia sa ├«n virtutea decretelor de na┼úionalizare. Incertitudinea general─â astfel creat─â s-a repercutat asupra reclamantului, care s-a v─âzut ├«n imposibilitatea de a-┼či recupera ├«ntregul bun atunci c├ónd dispunea de o hot─âr├óre definitiv─â ce obliga statul s─â i-l restituie. Prin urmare, statul nu ┼či-a ├«ndeplinit obliga┼úia de a asigura reclamantului exercitarea efectiv─â a dreptului s─âu de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie, ├«nc─âlc├ónd astfel "justul echilibru" ce trebuie s─â existe ├«ntre cerin┼úele interesului public ┼či imperativele protej─ârii dreptului celui interesat la respectarea bunurilor sale (mutatis mutandis, Sovtransavto Holding, citat─â mai sus, ┬ž 96).
113. Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
II. Asupra aplicării art. 41 din Convenţie
114. Conform art. 41 din Convenţie,
"├Än cazul ├«n care Curtea declar─â c─â a avut loc o ├«nc─âlcare a Conven┼úiei sau a protocoalelor sale ┼či dac─â dreptul intern al ├«naltei p─âr┼úi contractante nu permite dec├ót o ├«nl─âturare incomplet─â a consecin┼úelor acestei ├«nc─âlc─âri, Curtea acord─â p─âr┼úii lezate, dac─â este cazul, o repara┼úie echitabil─â."
115. Reclamantul solicit─â cu titlu de desp─âgubiri materiale o sum─â ce corespunde valorii imobilului, ┼či anume, conform raportului de expertiz─â transmis Cur┼úii, 204.000 euro. De asemenea, el solicit─â, cu titlu de lips─â de folosin┼ú─â, 112.152 euro pentru prejudiciul suportat p├ón─â ├«n august 2004 ┼či 29.192 euro pentru fiecare an urm─âtor. De asemenea, el solicit─â cu titlu de daune morale suma de 3.161.520 euro, precum ┼či 530,15 dolari (USD) ┼či 600 euro cu titlu de cheltuieli de judecat─â.
116. Guvernul contest─â ferm evaluarea imobilului operat─â ├«n spe┼ú─â de c─âtre expertul numit de reclamant. El estimeaz─â la 57.659 euro suma maxim─â ce i-ar putea fi acordat─â, ceea ce reprezint─â, conform concluziilor unui alt expert, valoarea pe pia┼ú─â a apartamentelor v├óndute ┼či a terenului aferent. Guvernul apreciaz─â c─â daunele morale trebuie apreciate conform jurispruden┼úei Cur┼úii ┼či nu se opune pl─â┼úii cheltuielilor de judecat─â, cu condi┼úia ca acestea s─â se sprijine pe documente justificative, s─â fie rezonabile ┼či s─â aib─â leg─âtur─â cu ├«nc─âlcarea constatat─â.
117. Curtea consider─â c─â, ├«n circumstan┼úele spe┼úei, chestiunea aplic─ârii art. 41 din Conven┼úie nu se afl─â ├«n stare de judecat─â. Prin urmare, acest aspect va fi am├ónat, iar procedura ulterioar─â este fixat─â ├«n termen de 6 luni de la data prezentei hot─âr├óri, ┼úin├ónd seama de eventualitatea unui acord ├«ntre statul p├ór├ót ┼či reclamant (art. 75 paragraful 1 din regulament).

PENTRU ACESTE MOTIVE,  ├Än unanimitate,  CURTEA HOT─éR─é┼×TE:

1. declar─â cererea admisibil─â;
2. hot─âr─â┼čte c─â a avut loc ├«nc─âlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conven┼úie;
3. hot─âr─â┼čte c─â aplicabilitatea art. 41 din Conven┼úie nu se afl─â ├«n stare de judecat─â;
prin urmare:
a) o amână în întregime;
b) invit─â Guvernul ┼či reclamantul s─â ├«i prezinte, ├«n scris, ├«ntr-un termen de 6 luni de la data la care hot─âr├órea a r─âmas definitiv─â, conform art. 44 paragraful 2 din Conven┼úie, observa┼úiile lor asupra prezentei chestiuni ┼či, ├«n special, s─â ├«i aduc─â la cuno┼čtin┼ú─â orice acord la care vor ajunge;
c) am├ón─â procedura ulterioar─â ┼či deleag─â pre┼čedintelui camerei sarcina de a stabili o dat─â ├«n caz de nevoie.
├Äntocmit─â ├«n limba francez─â, apoi comunicat─â ├«n scris la data de 1 decembrie 2005, ├«n aplicarea art. 77 paragrafele 2 ┼či 3 din regulament.