Hotarari CEDO

Publicat la 18-07-17

├Än cauza Cump─ân─â ┼či Maz─âre ├«mpotriva Rom├óniei,
Curtea European─â a Drepturilor Omului, reunit─â ├«n Marea Camer─â format─â din: domnii L. Wildhaber, pre┼čedinte, C.L. Rozakis, J.-P. Costa, G. Ress, Sir Nicolas Bratza, domnul I. Cabral Barreto, doamna V. Straznicka, domnii C. B├«rsan, P. Lorenzen, J. Casadevall, B. Zupancic, J. Hedigan, M. Pellonpaa, A.B. Baka, R. Maruste, M. Ugrekhelidze, K. Hajiyev, judec─âtori, ┼či domnul P.J. Mahoney, grefier,
dup─â deliberare ├«n Camera de Consiliu la 1 septembrie 2004 ┼či 10 noiembrie 2004,
pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la această ultimă dată.

PROCEDUR─é

1. La originea cauzei se afl─â Cererea nr. 33.348/96 ├«ndreptat─â ├«mpotriva Rom├óniei, prin care doi cet─â┼úeni ai acestui stat, domnii Constantin Cump─ân─â (primul reclamant) ┼či Radu Maz─âre (al doilea reclamant) au sesizat Comisia European─â a Drepturilor Omului (Comisia) la data de 23 august 1996, ├«n temeiul fostului art. 25 din Conven┼úia pentru ap─ârarea drepturilor omului ┼či a libert─â┼úilor fundamentale (Conven┼úia).
2. Reclamanţii sunt reprezentaţi de domnul M. Mocanu-Caraiani, avocat la Constanţa. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, doamna R. Rizoiu, subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe.
3. Reclamanţii susţin, în particular, o ingerinţă nejustificată în dreptul lor la respectarea libertăţii de exprimare, garantat de art. 10 din Convenţie, datorată condamnării lor ca urmare a publicării la 12 aprilie 1994 a unui articol într-un ziar local.
4. Cererea a fost înaintată Curţii la 1 noiembrie 1998, dată intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenţie (art. 5 paragraful 2 din Protocolul nr. 11).
5. Cererea a fost atribuită primei secţiuni a Curţii (art. 52 paragraful 1 din regulament). În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 paragraful 1 din Convenţie) a fost constituită în conformitate cu art. 26 paragraful 1 din regulament.
6. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componenţa secţiunilor (art. 25 paragraful 1 din regulament). Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secţiuni, astfel remaniată (art. 52 paragraful 1).
7. La 10 septembrie 2002, a fost declarat─â par┼úial admisibil─â de o camer─â a sec┼úiunii amintite (camera), format─â din urm─âtorii judec─âtori: domnul J.-P. Costa, pre┼čedinte, domnul L. Loucaides, domnul C. B├«rsan, domnul K. Jungwiert, domnul V. Butkevych, doamna W. Thomassen, doamna A. Mularoni, judec─âtori, precum ┼či doamna S. Dolle, grefier de sec┼úie.
8. La 10 iunie 2003, camera a pronun┼úat o hot─âr├óre; cu cinci voturi la dou─â (domnul J.-P. Costa ┼či doamna W. Thomassen), a decis c─â dreptul reclaman┼úilor garantat de art. 10 din Conven┼úie nu a fost ├«nc─âlcat.
9. La 2 septembrie 2003, partea reclamant─â a solicitat, ├«n temeiul art. 43 din Conven┼úie ┼či al art. 73 din regulament, trimiterea cauzei ├«n fa┼úa Marii Camere. Aceast─â solicitare a fost formulat─â ┼či semnat─â, ├«n numele celor doi reclaman┼úi, de primul dintre ace┼čtia, domnul C. Cump─ân─â.
10. Un colegiu al Marii Camere a admis cererea la 3 decembrie 2003.
11. Compunerea Marii Camere a fost hot─âr├ót─â ├«n conformitate cu art. 27 paragrafele 2 ┼či 3 din Conven┼úie ┼či cu art. 24 din regulament.
12. La 15 martie 2004, Guvernul a prezentat observaţii privind cererea de trimitere formulată de partea reclamantă.
13. Reclamanţii au răspuns printr-o scrisoare din 17 august 2004. Al doilea reclamant a anexat la aceasta o declaraţie în care a arătat că susţine cererea de trimitere a cauzei în faţa Marii Camere, formulată de primul reclamant.
14. La 1 septembrie 2004 a avut loc, la Palatul Drepturilor Omului din Strasbourg, o audiere public─â (art. 59 paragraful 3 din regulament).

S-au prezentat în faţa Curţii:
Ôľ¬ pentru Guvern:
-doamna R. Rizoiu, subsecretar de stat, agent,
-domnul R. Rotundu, coagent,
-doamnele R. Pa┼čoi, A. Prelipcean, C. Ro┼čianu, consilieri;
Ôľ¬ pentru reclaman┼úi:
-domnul M. Mocanu-Caraiani, avocat,
-doamna D. Mocanu-Caraiani, consilier.
Curtea a ascultat pledoariile domnului M. Mocanu-Caraiani, urmat de doamnele R. Rizoiu ┼či C. Ro┼čianu, precum ┼či r─âspunsurile acestora la ├«ntreb─ârile adresate de judec─âtori.

ÎN FAPT

I. Împrejurările speţei
15. Reclaman┼úii, domnii Constantin Cump─ân─â ┼či Radu Maz─âre, sunt n─âscu┼úi ├«n anul 1951 ┼či, respectiv, 1968 ┼či locuiesc ├«n Constan┼úa.

A. Împrejurările speţei

1. Originile cauzei
a) Contractul de asociere ├«ntre prim─ârie ┼či societatea "Vinalex"
16. Prin Hot─âr├órea nr. 33 din 30 iunie 1992, Consiliul Local al Municipiului Constan┼úa, ├«n aplicarea Hot─âr├órii Guvernului nr. 147 din 26 martie 1992, a impus o amend─â ├«n sarcina conduc─âtorilor de vehicule sta┼úionate neregulamentar pe drumul public ┼či a ├«mputernicit societatea S.C. CBN din Constan┼úa s─â desf─â┼čoare activit─â┼úi de ridicare, transport ┼či depozitare a acestor vehicule.
17. Prin Dispozi┼úia nr. 163 din 30 iunie 1992, primarul municipiului Constan┼úa a autorizat firma "Vinalex" s─â asigure serviciile de ridicare, transport ┼či depozitare a vehiculelor sta┼úionate neregulamentar pe drumul public.
18. La 16 decembrie 1992 a fost ├«ncheiat un contract de asociere ├«ntre prim─ârie ┼či firma respectiv─â, semnat, ├«n numele autorit─â┼úilor, de viceprimar (├«n continuare D.M.) ┼či de jurista prim─âriei (├«n continuare doamna R.M.). Printr-o scrisoare din 1 aprilie 1994, primarul municipiului Constan┼úa a solicitat firmei "Vinalex" s─â pun─â cap─ât activit─â┼úilor desf─â┼čurate ├«n temeiul contractului, inform├ónd-o cu aceast─â ocazie c─â analizeaz─â posibilitatea rezilierii contractului.
b) Conţinutul articolului în litigiu
19. La 12 aprilie 1994, reclaman┼úii, jurnali┼čti de profesie, au publicat ├«n ziarul local "Telegraf", al c─ârui redactor-┼čef era al doilea reclamant, un articol intitulat "Fostul viceprimar D.M. ┼či actuala judec─âtoare R.M., prin concurs de infrac┼úiuni, au realizat escrocheria Vinalex". Numele fostului viceprimar ┼či al fostei juriste a prim─âriei, doamna R.M., care devenise ├«ntre timp judec─âtor, figurau integral ├«n titlu ┼či ├«n textul articolului.
20. Semnat de cei doi reclamanţi, articolul avea următorul conţinut:
"Pe data de 30.06.1992, Consiliul Local al Municipiului Constan┼úa a emis Hot─âr├órea nr. 33, care, ├«n art. 5, prevede: ┬źPresta┼úia de blocare, ridicare, transport, depozitare ┼či eliberare a mijloacelor de transport sau remorci se efectueaz─â de S.C. CBN-SRL.┬╗ (...) Astfel, serviciile de specialitate din Prim─ârie trebuia [sic] s─â urm─âreasc─â ┼či s─â stabileasc─â modalit─â┼úile concrete pentru ducerea la ├«ndeplinire a Hot─âr├órii Consiliului local. Acest fapt nu s-a ├«nt├ómplat. ├Än schimb, dup─â ┼čase luni de la adoptarea Hot─âr├órii nr. 33, ├«n mod ilegal, ├«nc─âlc├ónd cu bun─â ┼čtiin┼ú─â prevederile Legii nr. 69/1991, a fost ├«ncheiat ┬źContractul de asociere ├«n participa┼úiune┬╗ (...) cu o cu totul alt─â firm─â dec├ót cea autorizat─â ini┼úal, denumit─â S.C. ┬źVinalex┬╗. Dar, re┼úine┼úi! documentul respectiv este semnat astfel: ├«n numele primarului de viceprimarul D.M. (...), iar ├«n locul juristului M.T., semn─âtura apar┼úine unei anume M.
De unde ┼či prin ce minune a ap─ârut S.C. Vinalex SRL ca asociat al Prim─âriei, dac─â Hot─âr├órea nr. 33/30.06.1992 a Consiliului Municipal nominalizeaz─â societatea CBN SRL s─â realizeze o simpl─â prestare de servicii? De re┼úinut c─â, ├«n dosarul acestui caz, nu exist─â nici un act potrivit c─âruia Societatea CBN SRL ┼či-ar fi dat acordul de a renun┼úa la activitatea de ridicare a ma┼činilor! (...) Escrocul D.M. (fost viceprimar, acum avocat), prin contractul de asociere, a ├«mputernicit ni┼čte h─ândr─âl─âi, angaja┼úii Vinalex-ului, s─â constate sta┼úionarea neregulamentar─â a ma┼činilor! - cu alte cuvinte s─â-┼či bat─â joc de cet─â┼úeni ┼či de avutul lor personal.
├Än ce const─â sau, mai corect spus, cum s-a efectuat escrocheria? Conform Legii 69/91 (art. 82 ┼či 29), orice contract de asociere cu o societate comercial─â poate fi ├«ncheiat doar ├«n urma unei hot─âr├óri a Consiliului local adoptat─â cu votul a cel pu┼úin dou─â treimi din num─ârul consilierilor. ├Änainte de adoptarea sa ├«n Consiliu, respectivul contract trebuie s─â aib─â, obligatoriu, avizul tuturor comisiilor de specialitate (...). Contractul cu Vinalex a fost negociat ┼či semnat ilegal, ├«n numele Consiliului, de cei trei, invoc├ónd Hot─âr├órea din var─â, care, a┼ča cum am mai ar─âtat, se referea la o alt─â firm─â, dar la nici o asociere!
Av├ónd ├«n vedere c─â, ├«naintea perfect─ârii acestui contract, Prim─âria mai ├«ncheiase alte patru contracte (urm├ónd calea legal─â), persoanele semnatare nu pot invoca necunoa┼čterea legii, ci doar ├«nc─âlcarea ei cu bun─â ┼čtiin┼ú─â! ┼×i pentru c─â fiecare ├«nc─âlcare con┼čtient─â a legii are un scop ├«n sine, de obicei pentru a aduce foloase infractorului, ├«n cazul de fa┼ú─â este de la sine ├«n┼úeles c─â dl ex-viceprimar, jurist, a luat mit─â (┼čpag─â) de la beneficiarul contractului oblig├óndu-┼či sau constr├óng├óndu-┼či subordona┼úii, printre care R.M., s─â ├«ncalce legea.
Curtea de Conturi din Constan┼úa a depistat aceast─â flagrant─â escrocherie, care i-a adus beneficii uria┼če mituitorului (S.C. Vinalex) (...). Infractorul [S.C. Vinalex] nu a f─âcut niciodat─â dovada de┼úinerii unor mijloace adecvate de ridicare, transportare ┼či blocare a autoturismelor neregulamentar parcate. Este cauza distrugerii a numeroase ma┼čini particulare ┼či, implicit, a existen┼úei a mii de reclama┼úii ├«n acest sens.
Mai mult, a┼ča-zisul contract de asociere a fost ├«ncheiat doar pentru un an de zile, respectiv p├ón─â la data de 16.12.1993. Din acel moment, verosul serelist nu mai avea dreptul, sub nici o form─â, s─â ating─â avutul particular al vreunui cet─â┼úean! Cu toate acestea, el a continuat s─â ridice ma┼činile, s─â ├«ncaseze ilegal ni┼čte bani (...). Nu ├«n┼úelegem cum Poli┼úia ┼či-a dat concursul, acord├ónd asisten┼ú─â infractorului, ├«n ultimele patru luni!
S─â ne oprim pu┼úin ┼či asupra fostei juriste a Prim─âriei ┼či actualei judec─âtoare R.M. Ori a semnat contractul de asociere necunosc├ónd legile ┼ú─ârii, ┼či atunci nu ├«n┼úelegem cum ulterior a ajuns judec─âtor (├«mp─âr┼úind dreptatea pe baza acelora┼či legi pe care nu le cunoa┼čte), ori a luat ┼čpag─â ┼či poate lua ├«n continuare! Nu ne mir─â c─â aceea┼či judec─âtoare este cercetat─â de Curtea de Conturi... pentru o alt─â nelegiuire comis─â tot de Prim─ârie (despre care noi am scris la momentul oportun). Ni se pare ├«ns─â ilar faptul c─â pre┼čedintele Judec─âtoriei nu a dispus nici o m─âsur─â (suspendare), motiv├ónd c─â suma ar fi ... prea mic─â!
Realiz├ónd parc─â faptul c─â la┼úul se str├ónge, Serviciul de coordonare, organizare resurse umane, al Prim─âriei (...) a emis adresa (...) c─âtre S.C. Vinalex, c─âreia ├«i pune ├«n vedere posibilitatea rezilierii contractului de asociere, ├«ntruc├ót, ├«n termenul contractual, p├ón─â la data de 16.12.1993: ┬źnu a┼úi prezentat documente doveditoare privind achizi┼úionarea unor alte utilaje, tip platform─â, pentru buna desf─â┼čurare a activit─â┼úii┬╗ (conform clauzei din contract prev─âzut─â de art. 3 - n.n.). ├Än aceea┼či adres─â, Vinalex este somat─â s─â se prezinte cu balan┼úele lunare ┼či i se pune ├«n vedere c─â: ┬ź├Äntruc├ót nu a┼úi f─âcut dovada de┼úinerii lor (utilajele pe care le-a folosit n.n.) cu acte doveditoare, consider─âm cota dvs. de participare doar ├«n limita capitalului social al firmei, respectiv de 110.000 lei, urm├ónd a se recalcula participarea la venitul net al asocia┼úiunii ├«n propor┼úie egal─â cu constituirea p─âr┼úilor┬╗.
Dar faptele sunt fapte, iar documentele aflate ├«n posesia noastr─â ┬źvorbesc┬╗ de la sine despre ilegalitatea ┼či escrocheria ┬źVinalex┬╗."
21. Articolul era ├«nso┼úit de fotografia unei ma┼čini de poli┼úie prezente la ridicarea unui vehicul sta┼úionat neregulamentar pe drumul public, de fotocopii de pe extrase din contractul de asociere ┼či din Hot─âr├órea Consiliului Local al Municipiului Constan┼úa din 30 iunie 1992, precum ┼či de pasaje din anumite articole din Legea nr. 69/1991 privind r─âspunderea ┼či alte atribu┼úii ale primarului, ale prefectului ┼či ale consilierilor locali ┼či jude┼úeni.
22. Articolul era ├«nso┼úit ┼či de o caricatur─â reprezent├ónd un b─ârbat ┼či o femeie, bra┼ú la bra┼ú, c─âr├ónd un sac inscrip┼úionat "Vinalex", plin cu bancnote. Dialogul dintre cele dou─â personaje era urm─âtorul:
"Măi R [diminutivul prenumelui doamnei R.M.], lasă c-ai făcut treabă bună, tot am scos cât am fost viceprimar, ceva lovele, de-o Americă ...
D [diminutivul prenumelui fostului viceprimar] ... dac─â tu te faci avocat, io m─â fac judec─âtoare ┼či-o rezolv─âm de-un mapamond ..."
c) Concluziile controlorilor financiari ai Curţii de Conturi
23. La 6 iunie 1994, Compartimentul de Control Financiar al Camerei Judeţene de Conturi Constanţa a examinat un raport întocmit la 26 mai 1994 în urma unei verificări financiare efectuate la Consiliul Local al Municipiului Constanţa pentru anul 1992, constatând următoarele:
a) alegerea, de către consiliul local, la 30 iunie 1992, a societăţii S.C. CBN pentru efectuarea ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar nu a fost motivată de nici o ofertă scrisă din partea respectivei societăţi, nici de obiectul de activitate al acesteia;
b) consiliul local nu ┼či-a dat avizul pentru ├«ncheierea contractului de asociere dintre Prim─ârie ┼či societatea "Vinalex" ┼či nu a fost realizat─â ┼či nici supus─â aprob─ârii consiliului o expertiz─â a bunurilor asociatului "Vinalex", contrar dispozi┼úiilor Legii nr. 69/1991 privind administra┼úia public─â local─â;
c) repartizarea profitului asupra c─âruia p─âr┼úile au convenit prin contract, anume 70% pentru societatea "Vinalex" ┼či 30% pentru consiliul local, nu era conform─â cu aportul fiec─âruia dintre asocia┼úi la data ├«ncheierii contractului, care era de 76,4% pentru consiliul local ┼či 23,6% pentru societatea "Vinalex", ceea ce a antrenat o pierdere de venit ├«n detrimentul consiliului local.
Compartimentul de Control Financiar a estimat c─â era necesar s─â se solicite primarului municipiului Constan┼úa, ├«n calitatea sa de ordonator de credite, "s─â intre ├«n legalitate" cu privire la obliga┼úiile p─âr┼úilor decurg├ónd din contractul men┼úionat ┼či s─â fie mai eficient c├ónd ├«ncheie astfel de asocieri cu agen┼úi priva┼úi ├«n viitor.
24. Reclaman┼úii au prezentat ├«n fa┼úa Cur┼úii un raport al Cur┼úii de Conturi, datat 17 martie 1994, care se referea, de asemenea, la neregulile descrise ├«n paragraful 23 de mai sus, cu ocazia ├«ncheierii contractului de asociere dintre Prim─ârie ┼či societatea "Vinalex", indic├ónd c─â se impune rezilierea acestuia. Reclaman┼úii nu au men┼úionat existen┼úa unui astfel de raport ├«n procedura penal─â ├«ndreptat─â ├«mpotriva lor ca urmare a apari┼úiei ├«n ziar a articolului ├«n litigiu.

2. Procesul penal împotriva reclamanţilor
a) Procedura în faţa instanţei de fond
25. La 14 aprilie 1994, dup─â apari┼úia articolului, doamna R.M. i-a dat ├«n judecat─â pe reclaman┼úi la Judec─âtoria Constan┼úa pentru insult─â ┼či calomnie, infrac┼úiuni prev─âzute de art. 205 ┼či 206 din Codul penal. Ea s-a pl├óns, ├«n special, de caricatura care ├«nso┼úea articolul, care o ├«nf─â┼úi┼ča ca pe o "┬źdam─â┬╗, av├óndu-se grij─â ca fusta s─â fie destul de scurt─â, pentru a-mi eviden┼úia anumite ┬źelemente┬╗, cu care am fost dotat─â, ├«n semn de batjocur─â, la bra┼úul unui b─ârbat ├«nc─ârcat cu un sac de bani". A afirmat c─â articolul, desenul ┼či dialogul dintre personaje au ├«ndemnat cititorii s─â cread─â c─â avea rela┼úii intime cu D.M. ┼či a subliniat c─â at├ót ea, c├ót ┼či fostul viceprimar erau c─âs─âtori┼úi, fiecare cu altcineva.
26. La termenul din 13 mai 1994, instan┼úa a am├ónat cauza datorit─â lipsei reclaman┼úilor, a fixat un nou termen la 27 mai 1994 ┼či a dispus aducerea cu mandat a acestora.
27. La termenul din 27 mai 1994, al doilea reclamant a declarat c─â ├«┼či asum─â ├«ntreaga r─âspundere pentru ceea ce publicase ├«n ziarul pe care-l conducea ├«n calitate de redactor-┼čef. El a explicat, cu privire la caricatur─â, c─â aceasta este un mijloc de critic─â folosit ├«n mod curent ├«n pres─â ┼či c─â nu a inten┼úionat s─â aduc─â atingere reputa┼úiei reclamantei. Ca r─âspuns la o ├«ntrebare a instan┼úei, a recunoscut c─â a cunoscut c─â, ├«n baza ordinului primarului municipiului Constan┼úa, societatea "Vinalex" a ob┼úinut autoriza┼úia primarului de a proceda la ridicarea vehiculelor sta┼úionate neregulamentar, dar a declarat c─â nu a considerat, totu┼či, util s─â publice aceast─â informa┼úie. A mai subliniat, ├«n final, c─â nu dore┼čte s─â ├«ncheie o tranzac┼úie cu partea v─ât─âmat─â, dar c─â este gata s─â publice un articol ├«n favoarea acesteia, dac─â aceasta dovede┼čte c─â ceea ce a publicat era fals.
28. La 10 iunie 1994, reclamanţii au solicitat strămutarea cauzei. Au solicitat acordarea unui nou termen, arătând că, datorită calităţii de judecător a reclamantei, le era imposibil să găsească în Baroul Constanţa un avocat care să accepte să îi reprezinte.
29. La o dat─â neprecizat─â, Baroul Constan┼úa, la cererea judec─âtoriei, a certificat c─â reclaman┼úii nu s-au lovit de refuzul tuturor avoca┼úilor din Barou ┼či c─â, ├«n orice caz, conducerea Baroului nu a fost sesizat─â cu aceast─â problem─â.
30. La 15 iunie ┼či la 1 iulie 1994, instan┼úa a am├ónat cauza pentru lipsa reclaman┼úilor.
31. Printr-o încheiere din 21 iulie 1994, Curtea Supremă de Justiţie a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Lehliu-Gară.
32. La 15 noiembrie 1994, cauza a fost ├«nregistrat─â pe rolul acestei instan┼úe. La 21 decembrie 1994, 25 ianuarie, 27 februarie, 20 martie, 17 aprilie ┼či 17 mai 1995 au avut loc mai multe ┼čedin┼úe de judecat─â.
33. La termenele din 21 decembrie 1994 ┼či 25 ianuarie 1995, reclaman┼úii, de┼či legal cita┼úi, nu s-au prezentat. Instan┼úa a emis pe numele lor un mandat de aducere pentru termenele din 25 ianuarie ┼či, respectiv, 27 februarie 1995. Reclaman┼úii nu s-au prezentat.
34. La termenele din 27 februarie ┼či 20 martie 1995, reprezentan┼úii ziarului "Telegraf" au solicitat ├«n numele reclaman┼úilor, care lipseau, am├ónarea cauzei. Instan┼úa a admis cererea.
35. La 20 martie 1995, avocatul N.V. din Baroul Bucure┼čti a acceptat s─â ├«i apere pe reclaman┼úi.
36. La termenul din 17 aprilie 1995, ├«n cursul dimine┼úii, N.V. a solicitat instan┼úei s─â examineze cauza dup─â ora 11,30. Instan┼úa a admis cererea. Cu toate acestea, la strigarea cauzei la ora 12,00 ┼či, ulterior, la ora 14,30, instan┼úa a constatat c─â nici reclaman┼úii, nici avoca┼úii nu erau prezen┼úi ├«n sal─â ┼či a am├ónat cauza pentru 17 mai 1995.
37. La termenul din 17 mai 1995 instan┼úa a r─âmas ├«n pronun┼úare, dup─â ce a constatat c─â nici reclaman┼úii, de┼či legal cita┼úi, nici avocatul acestora nu s-au prezentat. Printr-o hot─âr├óre din aceea┼či zi, instan┼úa a apreciat c─â reclaman┼úii s-au f─âcut vinova┼úi de insult─â ┼či calomnie, infrac┼úiuni prev─âzute de art. 205 ┼či, respectiv, 206 din Codul penal ┼či i-a condamnat la 3 luni ├«nchisoare pentru insult─â ┼či 7 luni ├«nchisoare pentru calomnie ┼či a dispus executarea pedepsei mai severe, ┼či anume 7 luni de ├«nchisoare. Instan┼úa a aplicat ┼či pedeapsa accesorie a interzicerii exercit─ârii tuturor drepturilor civile prev─âzute ├«n art. 64 din Codul penal (paragraful 58 de mai jos).
Instanţa a impus, de asemenea, reclamanţilor interzicerea exercitării profesiei de jurnalist pentru o perioadă de un an după executarea pedepsei cu închisoarea, măsură de siguranţă prevăzută de art. 115 alin. 1 din Codul penal (paragraful 59 de mai jos).
├Än sf├ór┼čit, instan┼úa i-a condamnat s─â pl─âteasc─â doamnei R.M. daune-interese ├«n cuantum de 25 milioane lei, echivalentul a 2.033 euro la paritatea leu/euro de la data evenimentelor, cu titlu de prejudiciu moral.
38. ├Än motivarea sentin┼úei, instan┼úa a re┼úinut mai ├«nt├ói c─â: "Instan┼úa ia act c─â, at├ót la Judec─âtoria Constan┼úa, c├ót ┼či la Judec─âtoria Lehliu-Gar─â, partea v─ât─âmat─â a fost mereu prezent─â, iar inculpa┼úii, ├«n mod nejustificat, au lipsit ├«n general, de┼či au fost legal cita┼úi. ├Än dovedirea pl├óngerii sale prealabile, partea v─ât─âmat─â, R.M., a solicitat proba cu acte. Partea v─ât─âmat─â a depus la dosar exemplarul din ziarul local ┬źTelegraf┬╗ din 12 aprilie 1994, unde apare articolul men┼úionat ├«n pl├óngerea prealabil─â ┼či caricatura unde este ridiculizat─â.
Instan┼úa ia act c─â at├ót inculpa┼úii, c├ót ┼či partea responsabil─â civilmente, de┼či legal cita┼úi, nu s-au prezentat la nici un termen de judecat─â, prezent─â fiind numai partea v─ât─âmat─â.
Instan┼úa ia act c─â inculpa┼úii R. Maz─âre ┼či C. Cump─ân─â aveau cuno┼čtin┼ú─â de dosarul penal ├«n care erau implica┼úi, de termenele de judecat─â, c─â aveau ap─âr─âtor ales (care a solicitat instan┼úei o dat─â am├ónarea ┼či a doua oar─â l─âsarea la a doua strigare a dosarului dup─â ora 11,30).
Instan┼úa ia act c─â inculpatul R. Maz─âre a fost audiat la Judec─âtoria Constan┼úa, ├«n ┼čedin┼úa public─â din 27 mai 1994, re┼úin├óndu-se urm─âtoarele: inculpatul consider─â c─â nu este obligatoriu pentru a exercita profesia de ziarist s─â fie absolvent al Facult─â┼úii de ziaristic─â; inculpatul refuz─â s─â r─âspund─â instan┼úei dac─â a avut ┼či alte acte dintre cele care au stat la baza emiterii Hot─âr├órii nr. 33 de c─âtre Consiliul Local al Municipiului Constan┼úa; ├«n┼úelege prin no┼úiunea de concurs de infrac┼úiuni s─âv├ór┼čirea mai multor infrac┼úiuni; ├«n┼úelege ├«nc─âlcarea legii penale prin concurs, ├«nc─âlcarea mai multor infrac┼úiuni; consider─â c─â partea v─ât─âmat─â, ├«n calitate de jurist─â la Prim─ârie, prin semnarea contractului a ├«nc─âlcat mai multe articole din Legea nr. 69/1991; precizeaz─â c─â nu poate face ├«ncadrarea juridic─â exact─â a infrac┼úiunilor s─âv├ór┼čite de partea v─ât─âmat─â ├«ntruc├ót nu intr─â ├«n competen┼úa sa acest lucru; declar─â c─â tot ce a avut de spus ├«n leg─âtur─â cu partea v─ât─âmat─â a spus ├«n articolul ap─ârut ├«n ziar; consider─â c─â peste tot sunt folosite caricaturile, apreciind c─â prin ea (caricatura) nu a adus ├«n nici un fel atingere reputa┼úiei vreunei persoane (recte partea v─ât─âmat─â).
Instan┼úa re┼úine c─â inculpatul R. Maz─âre ├«┼či asum─â ├«ntreaga responsabilitate pentru tot ce se public─â ├«n ziarul pe care ├«l conduce ├«n calitate de redactor-┼čef; (...) c─â are cuno┼čtin┼ú─â de dispozi┼úiile constitu┼úionale referitoare la dreptul ziaristului de a informa opinia public─â; c─â a citit integral Hot─âr├órea Guvernului ┼či nu a publicat-o integral din lips─â de spa┼úiu; c─â inculpatul declar─â c─â a citit integral ┼či contractul de asociere ├«ncheiat de Prim─ârie ┼či semnat de partea v─ât─âmat─â, doamna R.M., dar nu avea cuno┼čtin┼ú─â ca Hot─âr├órea Guvernului s─â fac─â vorbire de contracte de asociere; (...) c─â inculpatul avea cuno┼čtin┼ú─â c─â printr-o dispozi┼úie a primarului municipiului Constan┼úa a fost ├«mputernicit─â firma ┬źVinalex┬╗ s─â efectueze serviciul ridic─ârii autoturismelor parcate neregulamentar, dar a considerat c─â nu este necesar─â publicarea ei ├«n ziar; c─â, ├«n ├«ncheiere, inculpatul declar─â c─â ┬źav├ónd ├«n vedere gravitatea faptelor comise cred c─â nu este necesar s─â discut ├«n prealabil cu partea v─ât─âmat─â. ├Än cazul ├«n care ar exista documente care s─â dovedeasc─â nerealitatea celor ar─âtate de mine, sunt de acord s─â public un articol care s─â fie ├«n favoarea p─âr┼úii v─ât─âmate┬╗."
39. ├Än ceea ce prive┼čte ├«nscrisurile de care s-a prevalat partea v─ât─âmat─â, instan┼úa a ar─âtat c─â:
"La dosar, partea v─ât─âmat─â, R.M., a depus, pe l├óng─â articolul din ziarul ┬źTelegraf┬╗, Hot─âr├órea nr. 33 emis─â de Consiliul Local al Municipiului Constan┼úa, av├ónd la baz─â Hot─âr├órea Guvernului nr. 147 din 26 martie 1992, prin care s-a hot─âr├ót ridicarea autovehiculelor sau remorcilor sta┼úionate neregulamentar pe drumurile publice, Dispozi┼úia nr. 163 din 30 iunie 1992 a Prim─âriei Municipiului Constan┼úa (...) prin care se dispune autorizarea firmei ┬źVinalex┬╗ s─â ridice, s─â transporte ┼či s─â depoziteze autovehiculele sta┼úionate neregulamentar pe arterele de circula┼úie (┬źCondi┼úiile efectu─ârii presta┼úiilor figureaz─â ├«n contractul de asociere ce urmeaz─â a fi perfectat┬╗); Hot─âr├órea Guvernului nr. 147 din 26 martie 1992, prin care sunt autoriza┼úi primarii s─â dispun─â ridicarea, transportul ┼či depozitarea autovehiculelor parcate neregulamentar, apel├ónd la unit─â┼úi specializate, acord├óndu-le autoriza┼úie, ┼či Dispozi┼úia nr. 369 din 1 iulie 1994, emis─â de primarul municipiului Constan┼úa, prin care se autorizeaz─â firma ┬źVinalex┬╗ pentru efectuarea unor astfel de servicii."
40. Cu privire mai ales la articolul ┼či la caricatura ├«n litigiu, instan┼úa s-a pronun┼úat dup─â cum urmeaz─â:
"... semnat de inculpa┼úii R. Maz─âre ┼či C. Cump─ân─â, acest articol viza partea v─ât─âmat─â R.M., lez├óndu-i onoarea, demnitatea, imaginea public─â, afect├óndu-i sentimentul propriu de autopre┼úuire prin acuza┼úiile (├«n scris) aduse prin semnele ┼či simbolurile cu ┼úint─â determinat─â asupra ei.
Instan┼úa re┼úine c─â aceste fapte exist─â, sunt prev─âzute de legea penal─â, prezint─â pericol social nu at├ót prin rezultatul material (deformare material─â a realit─â┼úii exterioare), c├ót mai ales prin consecin┼úele psihosociale pe care le antreneaz─â, prin dezinformarea sau informarea incorect─â a publicului, duc├ónd la aprecieri eronate cu privire la fapte ┼či persoane, instaur├óndu-se o scar─â de valori gre┼čit─â, av├óndu-se ├«n vedere rolul ┼či impactul mijloacelor de informare ├«n mas─â asupra tuturor, cre├ónd traume psihice p─âr┼úii v─ât─âmate. La aceast─â apreciere instan┼úa a avut ├«n vedere calitatea deosebit─â a p─âr┼úilor ├«n proces, respectiv partea v─ât─âmat─â, R.M., jurist─â, reprezentant─â a autorit─â┼úii judec─âtore┼čti ┼či inculpa┼úii, R. Maz─âre ┼či C. Cump─ân─â, reprezentan┼úi ai mass-media.
Instan┼úa ia act c─â inculpatul R. Maz─âre realizeaz─â gravitatea faptelor comise de el, dar, ├«n mod iresponsabil, declar─â c─â ┬źam cuno┼čtin┼ú─â c─â printr-o dispozi┼úie a primarului a fost ├«mputernicit─â firma "Vinalex", dar am considerat c─â nu este necesar─â publicarea ┼či a acestei dispozi┼úii┬╗ (...).
Instan┼úa consider─â c─â publicarea articolului ├«n ziar nu putea avea la baz─â ┬źun interes legitim┬╗, at├ót timp c├ót nu se baza pe fapte reale, pe o corect─â informare a opiniei publice. Instan┼úa re┼úine c─â inculpa┼úii (...) au ┬źuitat┬╗ con┼úinutul art. 30 alin. (6) din Constitu┼úie: ┬źLibertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, via┼úa particular─â a persoanei ┼či nici dreptul la propria imagine┬╗ ┼či al art. 31 alin. (4) din Constitu┼úie: ┬źMijloacele de informare ├«n mas─â publice ┼či private sunt obligate s─â asigure informarea corect─â a opiniei publice.┬╗
Din cuprinsul ┬źConcluziilor scrise┬╗ depuse de partea v─ât─âmat─â (...) reiese c─â aceasta a dorit permanent stingerea procesului penal prin ├«mp─âcare, dac─â inculpa┼úii ar fi retractat cele scrise ├«n articol.
Se re┼úine c─â partea v─ât─âmat─â este persoan─â public─â, c─â ├«n urma apari┼úiei articolului ├«n ziar, conducerea institu┼úiei ┼či conducerea ierarhic superioar─â au ├«ntrebat-o despre proces, mai ales c─â trebuie s─â se prezinte la examenul de definitivat".
b) Procedura în faţa instanţei de recurs
41. La o dată neprecizată, reclamanţii au declarat recurs împotriva sentinţei primei instanţe din 17 mai 1995.
42. La termenul din 2 noiembrie 1995, Tribunalul C─âl─âra┼či, dup─â ce a constatat cauza ├«n stare de judecat─â ┼či lipsa reclaman┼úilor, de┼či legal cita┼úi, precum ┼či faptul c─â ace┼čtia nu ┼či-au motivat recursul, a r─âmas ├«n pronun┼úare.
43. Prin Decizia din 2 noiembrie 1995, Tribunalul, dup─â examinarea cauzei reclaman┼úilor sub toate aspectele, potrivit art. 3856 din Codul de procedur─â penal─â (├«n continuare CPP), a men┼úinut hot─âr├órea primei instan┼úe, pe care a considerat-o legal─â. Aceast─â decizie, trimis─â la arhiv─â ├«n data de 23 noiembrie 1995, a r─âmas definitiv─â ┼či executorie, nefiind supus─â nici unei c─âi ordinare de atac.
c) Procedura recursului în anulare promovat de procurorul general
44. La 10 aprilie 1996, Parchetul General a sesizat Curtea Suprem─â de Justi┼úie cu un recurs ├«n anulare ├«mpotriva hot─âr├órilor din 17 mai 1995 ┼či 2 noiembrie 1995, ├«n care a ar─âtat c─â:
a) instan┼úele au f─âcut o ├«ncadrare juridic─â gre┼čit─â a faptelor deduse judec─â┼úii. Subliniind c─â reclaman┼úii nu au f─âcut dec├ót s─â scoat─â ├«n relief, prin caricatur─â, acuza┼úiile lor potrivit c─ârora anumi┼úi func┼úionari ai Prim─âriei erau corup┼úi, el a ar─âtat c─â faptele deduse judec─â┼úii nu constituiau elementul material al infrac┼úiunii de insult─â, prev─âzut─â de art. 205 din Codul penal;
b) cuantumul daunelor-interese pe care reclaman┼úii au fost condamna┼úi s─â le pl─âteasc─â era deosebit de ridicat ┼či obiectiv nejustificat; ┼či, ├«n sf├ór┼čit,
c) condi┼úiile art. 115 alin. 1 din Codul penal, ├«n temeiul c─âruia instan┼úele pot interzice exercitarea unei meserii unei persoane care a s─âv├ór┼čit acte ilegale pe motivul incapacit─â┼úii, lipsei de preg─âtire sau pentru alte motive care o fac nepotrivit─â pentru exercitarea meseriei, nu erau ├«ndeplinite ├«n cauz─â, nici o prob─â neatest├ónd f─âr─â echivoc inaptitudinea reclaman┼úilor de a continua exercitarea meseriei de jurnalist sau pericolul poten┼úial pe care ├«l comport─â aceasta.
45. Prin decizia definitivă din 9 iulie 1996, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul formulat de procurorul general ca neîntemeiat, pentru următoarele motive:
"Prin probele administrate ├«n cauz─â s-a stabilit c─â la data de 12 aprilie 1994, inculpa┼úii R. Maz─âre ┼či C. Cump─ân─â au publicat ├«n ziarul ┬źTelegraf┬╗ din municipiul Constan┼úa articolul intitulat ┬źFostul viceprimar D.M. ┼či judec─âtoarea R.M., prin concurs de infrac┼úiuni au realizat escrocheria Vinalex┬╗, din cuprinsul c─âruia rezult─â c─â ├«n cursul anului 1992, ├«n timp ce ├«ndeplinea func┼úia de consilier juridic din cadrul Consiliului Local al Municipiului Constan┼úa, partea v─ât─âmat─â R.M. a participat la ac┼úiunile frauduloase ale societ─â┼úii comerciale Vinalex.
Se constat─â, totodat─â, c─â ├«n cuprinsul articolului men┼úionat inculpa┼úii au inclus o caricatur─â ├«n care partea v─ât─âmat─â a fost prezentat─â ├«n compania unui b─ârbat purt├ónd ├«n spate un sac ├«nc─ârcat cu bani, de natur─â s─â lezeze onoarea, demnitatea ┼či imaginea public─â a acesteia.
Rezult├ónd, a┼čadar, c─â prin articolul publicat ├«n ziarul ┬źTelegraf┬╗ inculpa┼úii au imputat p─âr┼úii v─ât─âmate s─âv├ór┼čirea unor fapte determinate, care, dac─â ar fi adev─ârate, i-ar atrage r─âspunderea penal─â, ├«n mod corect cele dou─â instan┼úe au re┼úinut ├«n sarcina acestora comiterea infrac┼úiunii de calomnie, prev─âzut─â de art. 206 din Codul penal.
Fapta acelora┼či inculpa┼úi, care ├«n cuprinsul articolului men┼úionat au inclus o caricatur─â, ├«n care partea v─ât─âmat─â era prezentat─â ├«n compania unui b─ârbat, purt├ónd ├«n spate un sac ├«nc─ârcat cu bani, de natur─â s─â aduc─â atingere onoarei ┼či reputa┼úiei acesteia, constituie infrac┼úiunea de insult─â, prev─âzut─â de art. 205 din Codul penal (...)."
46. În privinţa cuantumului daunelor-interese pe care reclamanţii a fost condamnaţi să le plătească, Curtea Supremă a arătat că:
"(...) obligarea inculpa┼úilor la plata daunelor morale, ├«n sum─â de 25 milioane lei, a fost justificat─â, fiind de notorietate faptul c─â, prin publicarea articolului din 12 aprilie 1994, ├«ntr-un ziar de mare tiraj, inculpa┼úii au lezat grav demnitatea ┼či onoarea p─âr┼úii v─ât─âmate."
47. Curtea Suprem─â a decis, ├«n sf├ór┼čit, cu privire la pretinsa ilegalitate a m─âsurii interzicerii temporare a exercit─ârii profesiei de jurnalist, c─â:
"(...) aplicarea măsurilor de siguranţă în alte limite decât cele prevăzute de lege, neregăsindu-se printre cazurile limitativ prevăzute de lege care permit procurorului să facă recurs în anulare, nu poate constitui temei de casare a hotărârilor atacate".

3. Situa┼úia reclaman┼úilor dup─â condamnarea lor prin decizia definitiv─â ┼či executorie din 2 noiembrie 1995
a) Cu privire la executarea pedepsei ├«nchisorii ┼či a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi
48. Reclamanţii nu au executat pedeapsa închisorii la care fuseseră condamnaţi prin decizia din 2 noiembrie 1995 deoarece, imediat după pronunţare, procurorul general a suspendat executarea pentru o perioadă de 11 luni, în temeiul art. 412 din CPP (paragraful 61 in fine de mai jos).
49. Printr-o scrisoare din 30 septembrie 1996, Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie i-a informat pe reclamanţi că a prelungit suspendarea executării până la data de 27 noiembrie 1996.
50. La 22 noiembrie 1996, reclamanţii au fost graţiaţi, măsură care a înlăturat executarea pedepsei cu închisoarea. În temeiul art. 71 din Codul penal, măsura a pus capăt pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi (paragraful 58 in fine de mai jos).
b) Cu privire la interzicerea exercit─ârii profesiei de jurnalist
(i) primul reclamant
51. Dup─â cum reiese din cartea de munc─â a primului reclamant, care a prezentat Cur┼úii o copie de pe aceasta, ulterior deciziei Tribunalului C─âl─âra┼či din 2 noiembrie 1995:
a) acesta a continuat s─â ├«┼či desf─â┼čoare activitatea la sediul ziarului ┬źTelegraf┬╗ ca ┼čef al rubricii "Eveniment" p├ón─â la data de 1 februarie 1996, dat─â la care a fost transferat ├«n interes de serviciu la societatea C., pe un post identic ┼či cu aceea┼či remunera┼úie;
b) în perioada în care a lucrat la sediul societăţii C., salariul său a fost majorat;
c) activitatea sa la societatea C. a încetat la 14 aprilie 1997, datorită reducerii numărului de posturi de către angajator, motiv de concediere prevăzut de art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii în vigoare la acea dată;
d) nu a mai desf─â┼čurat o activitate salarizat─â p├ón─â la data de 7 februarie 2000, dat─â la care a fost angajat ├«n baza unui contract pe durat─â nedeterminat─â la societatea A., ca redactor-┼čef adjunct.
(ii) al doilea reclamant
52. ├Än urma deciziei definitive ┼či executorii din 2 noiembrie 1995, al doilea reclamant a continuat s─â de┼úin─â func┼úia de redactor-┼čef la ziarul "Telegraf", dup─â cum reiese dintr-o scrisoare pe care a prezentat-o Cur┼úii la 19 ianuarie 2000.
53. ├Äntre 1 septembrie 1997 ┼či 30 noiembrie 1999, ├«n perioada ├«n care a fost deputat ├«n Parlamentul Rom├óniei, 25 milioane lei i-au fost dedu┼či din indemniza┼úia parlamentar─â ┼či vira┼úi ├«n contul bancar al doamnei R.M., ├«n temeiul hot─âr├órii Judec─âtoriei Lehliu-Gar─â din 2 noiembrie 1995 (paragraful 37 in fine de mai sus).
54. La o dat─â neprecizat─â, ulterioar─â acestei hot─âr├óri, a fost ales primar al municipiului Constan┼úa, func┼úie pe care o ocup─â ┼či ├«n prezent.

II. Drept intern pertinent

A. Codul penal

1. Infracţiuni contra persoanei
55. Articolele pertinente, astfel cum erau redactate ├«n momentul s─âv├ór┼čirii faptelor:
Articolul 205 - Insulta
"Atingerea adus─â onoarei ori reputa┼úiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocur─â, se pedepse┼čte cu ├«nchisoare de la o lun─â la 2 ani sau cu amend─â."
Articolul 206 - Calomnia
"Afirmarea ori imputarea ├«n public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoan─â, care, dac─â ar fi adev─ârat─â, ar expune acea persoan─â la o sanc┼úiune penal─â, administrativ─â sau disciplinar─â ori dispre┼úului public, se pedepse┼čte cu ├«nchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amend─â."
56. ├Än Rezolu┼úia nr. 1.123 din 24 aprilie 1997 privind respectarea obliga┼úiilor ┼či angajamentelor asumate de Rom├ónia, Adunarea Parlamentar─â a Consiliului Europei sublinia c─â art. 205 ┼či 206 din Codul penal aduc atingere exerci┼úiului libert─â┼úilor fundamentale ┼či, ├«n special, libert─â┼úii presei. Prin urmare, Adunarea Parlamentar─â a Consiliului Europei a invitat autorit─â┼úile rom├óne s─â modifice f─âr─â ├«nt├órziere aceste prevederi.
57. ├Än ceea ce prive┼čte reforma legislativ─â, Legea nr. 301 din 28 iunie 2004 privind noul cod penal rom├ón pedepse┼čte exclusiv cu amend─â penal─â s─âv├ór┼čirea infrac┼úiunii de calomnie (art. 225 din noul cod penal). Insulta nu mai este incriminat─â ca infrac┼úiune. Aceste modific─âri legislative vor intra ├«n vigoare la 29 iunie 2005.

2. Pedepsele
58. Articolele pertinente, astfel cum erau redactate la momentul s─âv├ór┼čirii faptelor:
Articolul 64 - Interzicerea unor drepturi
"Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau a unora din următoarele drepturi:
a) dreptul de a alege ┼či de a fi ales ├«n autorit─â┼úile publice sau ├«n func┼úii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o func┼úie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru s─âv├ór┼čirea infrac┼úiunii;
d) drepturile p─ârinte┼čti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator."
Articolul 71 - Con┼úinutul ┼či executarea pedepsei accesorii
"Pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în articolul 64.
Condamnarea la pedeapsa deten┼úiunii pe via┼ú─â sau a ├«nchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor ar─âtate ├«n alineatul precedent din momentul ├«n care hot─âr├órea de condamnare a r─âmas definitiv─â ┼či p├ón─â la terminarea execut─ârii pedepsei, p├ón─â la gra┼úierea total─â sau a restului de pedeaps─â [...]."

3. Măsurile de siguranţă
59. Articolul pertinent, astfel cum era redactat la momentul s─âv├ór┼čirii faptelor:
Articolul 115 - Interzicerea unei funcţii sau profesii
"C├ónd f─âptuitorul a s─âv├ór┼čit fapta datorit─â incapacit─â┼úii, nepreg─âtirii sau altor cauze care ├«l fac impropriu pentru ocuparea unei anumite func┼úii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau alte ocupa┼úii, se poate lua m─âsura interzicerii de a ocupa acea func┼úie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupa┼úie.
Această măsură poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat."

4. Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării
60. Dispoziţiile legale pertinente sunt redactate astfel:
Articolul 120 - Efectele graţierii
"Graţierea are ca efect înlăturarea [...] executării pedepsei [...].
Gra┼úierea nu are efecte asupra m─âsurilor de siguran┼ú─â ┼či m─âsurilor educative."
Articolul 134 - Reabilitarea
"Reabilitarea are loc de drept ├«n cazul condamn─ârii la amend─â sau la pedeapsa ├«nchisorii care nu dep─â┼če┼čte un an, dac─â ├«n decurs de 3 ani condamnatul nu a s─âv├ór┼čit nici o alt─â infrac┼úiune."
B. Codul de procedur─â penal─â (CPP)
61. Dispoziţiile pertinente, astfel cum sunt redactate:
Articolul 409
"Procurorul general din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei poate ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie orice hotărâre definitivă."
Articolul 410
"Hot─âr├órile definitive de condamnare (...) pot fi atacate cu recurs ├«n anulare [...]: I. (...) 4. c├ónd s-au aplicat pedepse [...] ├«n alte limite dec├ót cele prev─âzute de lege; (...) 7. c├ónd faptei s─âv├ór┼čite i s-a dat o gre┼čit─â ├«ncadrare juridic─â; (...)."
Articolul 412
"Procurorul general poate dispune suspendarea executării hotărârii înainte de introducerea recursului în anulare."

ÎN DREPT

Chestiune preliminară: Întinderea competenţei Marii Camere
62. ├Än observa┼úiile Guvernului privind cererea de retrimitere a cauzei la Marea Camer─â, formulat─â de unul dintre reclaman┼úi, s-a subliniat c─â cel de-al doilea reclamant nu ┼či-a dat ├«n mod expres acordul pentru cererea de retrimitere. Or, cel de-al doilea reclamant nu era reprezentat de primul reclamant la data la care acesta din urm─â a ├«naintat Cur┼úii cererea de retrimitere mai sus men┼úionat─â.
63. Guvernul consideră că întinderea competenţei Marii Camere este limitată la încălcarea libertăţii de exprimare a primului reclamant. În consecinţă, Guvernul solicită Marii Camere să nu se pronunţe asupra capătului de cerere a celui de-al doilea reclamant în virtutea art. 10 din Convenţie.
64. Reclaman┼úii s-au opus cererii formulate de Guvern ┼či solicit─â Cur┼úii s─â solu┼úioneze cauza ├«n ansamblul ei, ├«ntruc├ót cererea de retrimitere la Marea Camer─â a fost introdus─â ├«n numele am├óndurora, cu at├ót mai mult cu c├ót Conven┼úia nu prevede expres consecin┼úele nesemn─ârii documentului de c─âtre unul dintre reclaman┼úi.
65. ├Än ceea ce prive┼čte aceast─â controvers─â, sarcina Cur┼úii este de a stabili care sunt limitele examin─ârii prezentei cauze sub aspectul cererii de retrimitere la Marea Camer─â, introdus─â de reclamant ├«n baza art. 43 din Conven┼úie, care prevede:
"1. Într-un termen de 3 luni de la data hotărârii unei Camere, orice parte în cauză poate, în cazuri excepţionale, să ceară retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere.
2. Un Colegiu de cinci judecători ai Marii Camere acceptă cererea în cazul în care cauza ridică o problemă gravă referitoare la interpretarea sau la aplicarea Convenţiei sau a Protocoalelor sale sau o altă problemă gravă cu caracter general.
3. În cazul în care Colegiul acceptă cererea, Marea Cameră se pronunţă asupra cauzei printr-o hotărâre."
66. Conform jurispruden┼úei constante a Cur┼úii, "cauza" retrimis─â ├«n fa┼úa Marii Camere prive┼čte ├«n mod necesar toate aspectele cererii solu┼úionate anterior de o Camer─â ├«n hot─âr├órea sa, neexist├ónd nici un fundament care s─â permit─â o retrimitere par┼úial─â a cauzei (K. ┼či T. ├«mpotriva Finlandei [GC], nr. 25.702/94, paragrafele 140-141, CEDO 2001-VII, ┼či Perna ├«mpotriva Italiei [GC], Cererea nr. 48.898/99, paragrafele 23-24, CEDO 2003-V). "Cauza" retrimis─â ├«n fa┼úa Marii Camere este cererea astfel cum a fost declarat─â admisibil─â (a se vedea, mutatis mutandis, Irlanda ├«mpotriva Marii Britanii, Hot─âr├órea din 18 ianuarie 1978, seria A nr. 25, pag. 63, paragraful 157; Azinas ├«mpotriva Ciprului [GC], Cererea nr. 56.679/00, paragraful 32, CEDO 2004-III), cu p─âr┼úile care au participat la procedura desf─â┼čurat─â ├«n fa┼úa Camerei respective, evident cu p─âstrarea calit─â┼úii procesuale avute la data declar─ârii admisibilit─â┼úii cererii.
67. Aceste aspecte sunt conforme cu spiritul ┼či litera art. 37 paragraful 1 in fine din Conven┼úie, ├«n baza c─âruia Curtea poate continua examinarea cererii, dac─â respectarea drepturilor omului garantate prin Conven┼úie ┼či prin Protocoalele sale o cere, inclusiv dac─â din circumstan┼úele cauzei se poate concluziona c─â persoana interesat─â nu dore┼čte s─â o mai men┼úin─â, ipotez─â expres prev─âzut─â de art. 37 paragraful 1 c) ┼či cu care poate fi asimilat─â nesemnarea cererii de retrimitere a cererii de c─âtre cel de-al doilea reclamant (mutatis mutandis, Karner ├«mpotriva Austriei, Cererea nr. 40.016/98, paragraful 28, CEDO 2003-IX).
68. O astfel de concluzie se impune cu at├ót mai mult cu c├ót dl Maz─âre a achiesat ├«n mod expres, prin declara┼úia sa din 17 august 2004, la cererea de retrimitere semnat─â de primul reclamant (paragrafele 9 ┼či 13 de mai sus), men┼úin├óndu-┼či astfel, de┼či a posteriori, cap─âtul de cerere ├«n baza art. 10 din Conven┼úie, declarat admisibil de Camer─â, precum ┼či voin┼úa de a supune cauza spre examinare Marii Camere.
69. În consecinţă, competenţa Marii Camere nu este limitată la modul indicat de Guvern.


III. Asupra pretinsei încălcări a art. 10 din Convenţie
70. În opinia reclamanţilor, condamnarea lor ca urmare a publicării unui articol într-un ziar local la data de 12 aprilie 1994 reprezintă o atingere adusă libertăţii lor de exprimare, în sensul art. 10 din Convenţie, care prevede următoarele:
"1. Orice persoan─â are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie ┼či libertatea de a primi sau de a comunica informa┼úii sau idei f─âr─â amestecul autorit─â┼úilor publice (...).
2. Exercitarea acestor libert─â┼úi, ce comport─â ├«ndatoriri ┼či responsabilit─â┼úi, poate fi supus─â unor formalit─â┼úi, condi┼úii, restr├óngeri sau sanc┼úiuni prev─âzute de lege, care constituie m─âsuri necesare ├«ntr-o societate democratic─â, pentru (...) protec┼úia reputa┼úiei sau a drepturilor altora, (...) sau pentru a garanta autoritatea ┼či impar┼úialitatea puterii judec─âtore┼čti."

A. Argumentele părţilor

1. Reclamanţii
71. Reclaman┼úii consider─â c─â atingerea adus─â libert─â┼úii lor de exprimare decurg├ónd din condamnarea lor de c─âtre instan┼úele interne nu corespundea unei "nevoi sociale imperioase" pentru a fi justificat─â sub aspectul celui de-al doilea paragraf al art. 10 men┼úionat. Ei subliniaz─â, ├«n primul r├ónd, c─â prin publicarea articolului incriminat ├«ntr-un ziar local au urm─ârit s─â atrag─â aten┼úia opiniei publice asupra unor chestiuni de natur─â public─â ┼či politic─â, legate de neregularit─â┼úile pe care, ├«n opinia lor, prim─âria le-a comis prin ├«ncheierea unui contract public de asociere cu o societate privat─â.
72. Preciz├ónd c─â ├«n articolul lor nu au f─âcut nici o referire legat─â de via┼úa privat─â a p─âr┼úii v─ât─âmate, doamna R.M., ceea ce demonstreaz─â buna lor credin┼ú─â, reclaman┼úii sus┼úin c─â acea caricatur─â despre care au fost acuza┼úi c─â aduce atingere vie┼úii private a fostei juriste de la prim─ârie nu reprezint─â dec├ót o satir─â umoristic─â ┼či c─â, ├«n aceste condi┼úii, exagerarea anumitor tr─âs─âturi caracteristice ale persoanelor ┼či circumstan┼úelor trebuie tolerat─â. ├Än opinia lor, doar imagina┼úia bogat─â a doamnei R.M. a putut conduce la considerarea caricaturii ├«n spe┼ú─â ca fiind o insinuare cu privire la rela┼úiile intime pe care aceasta le-ar fi ├«ntre┼úinut cu fostul viceprimar, iar Guvernul nu ar fi trebuit s─â preia aceast─â interpretare r─âuvoitoare.
Ei afirm─â c─â instan┼úele interne nu au v─âzut ├«n acea caricatur─â un mijloc de a sugera c─â ar fi existat rela┼úii extraconjugale ├«ntre personajele care sunt reprezentate. Mai adaug─â c─â ei nu ar fi ezitat s─â descrie ├«n articolul lor - ├«ntr-o manier─â detaliat─â, explicit─â ┼či direct─â - eventualele rela┼úii intime ├«ntre doi func┼úionari ai prim─âriei, dac─â ar fi avut cuno┼čtin┼ú─â de acestea.
73. Ei sunt de p─ârere c─â trebuie s─â se considere c─â au verificat ├«n mod adecvat informa┼úiile aduse la cuno┼čtin┼ú─â publicului, informa┼úii care s-au ├«ntemeiat ├«n acel moment pe un raport - a c─ârui credibilitate nu a fost contestat─â de nimeni - adoptat la 17 martie 1994 de c─âtre Curtea de Conturi, singura institu┼úie public─â abilitat─â s─â controleze gestionarea finan┼úelor publice. Ei precizeaz─â c─â au avut, de asemenea, ┼či surse ├«n interiorul prim─âriei ┼či la Curtea de Conturi, pe care nu le-ar fi putut dezv─âlui f─âr─â a le expune unor riscuri.
74. Reclaman┼úii subliniaz─â c─â nu au f─âcut proba verit─â┼úii afirma┼úiilor ├«n fa┼úa instan┼úelor interne datorit─â unor motive obiective, legate ├«n principal de protec┼úia surselor, precum ┼či din cauza atitudinii instan┼úelor na┼úionale care nu au ac┼úionat, ├«n virtutea rolului lor activ, pentru a stabili adev─ârul afirma┼úiilor lor. Ei apreciaz─â c─â "adev─ârul jurnalistic", care urm─âre┼čte s─â informeze rapid opinia public─â asupra unei chestiuni de interes general, se distinge de "adev─ârul judiciar" stabilit de instan┼úele na┼úionale ┼či care urm─âre┼čte s─â angajeze responsabilitatea autorilor faptelor interzise de lege. Presa nu este chemat─â s─â dezv─âluie faptele cu aceea┼či exactitate cu care organele de anchet─â sunt ┼úinute s─â o fac─â.
75. Reclaman┼úii arat─â c─â afirma┼úiile privind nelegalitatea contractului public ├«ncheiat de prim─ârie ┼či pentru care ei au fost condamna┼úi au fost confirmate de raportul Cur┼úii de Conturi. Ei justific─â faptul c─â au atras aten┼úia opiniei publice la doi ani dup─â semnarea contractului prin aceea c─â la acel moment au intrat ├«n posesia raportului men┼úionat. De asemenea, ei subliniaz─â c─â articolul incriminat o viza pe doamna R.M. ├«n calitatea sa de func┼úionar─â a prim─âriei, la data s─âv├ór┼čirii faptelor descrise ├«n articol, ┼či nicidecum ├«n calitatea sa de judec─âtor, calitate pe care ea o avea la data apari┼úiei articolului.
76. ├Än ultimul r├ónd, ei arat─â c─â neexecutarea pedepsei cu ├«nchisoarea nu exonereaz─â Guvernul de r─âspunderea privind atingerea adus─â libert─â┼úii lor de exprimare ┼či c─â ei consider─â c─â sanc┼úiunile la care au fost condamna┼úi au fost excesive ┼či puteau aduce atingere dezbaterilor libere asupra chestiunilor de interes public, printr-o cenzur─â individual─â ┼či general─â.

2. Guvernul
77. ├Än opinia Guvernului, condamnarea reclaman┼úilor a fost o m─âsur─â necesar─â ├«ntr-o societate democratic─â, din moment ce publicarea articolului ├«n cauz─â constituia o ├«nc─âlcare manifest─â a eticii jurnalistice. Av├ónd ├«n vedere c─â reclaman┼úii nu au adus la cuno┼čtin┼ú─â public─â informa┼úii ├«ntemeiate ┼či precise ┼či nu au fost de bun─â-credin┼ú─â c├ónd au afirmat c─â doamna R.M. era corupt─â, Guvernul arat─â c─â reclaman┼úii nu au dovedit ├«n fa┼úa instan┼úelor interne c─â au verificat aceste informa┼úii, limit├óndu-se la a preciza c─â au ┼úinut cont de anumite decizii ale consiliului local ┼či ale prim─âriei ┼či de o hot─âr├óre a Guvernului, care prin con┼úinutul lor nu justific─â ├«n nici un fel acuza┼úiile grave de corup┼úie aduse doamnei R.M.
78. Guvernul subliniaz─â, de asemenea, c─â reclaman┼úii nu au indicat niciodat─â ├«n fa┼úa judec─âtorilor na┼úionali un alt document sau alte informa┼úii ca surs─â pentru articolul lor, ├«n ciuda faptului c─â erau con┼čtien┼úi c─â exist─â o decizie a prim─âriei care autorizase societatea "Vinalex" s─â furnizeze serviciul public la care f─âcea referire contractul de asociere. ├Äntemeindu-se ├«n special pe declara┼úia f─âcut─â de cel de-al doilea reclamant ├«n fa┼úa Tribunalului Constan┼úa, Guvernul afirm─â c─â pentru reclaman┼úi publicarea acestui document nu era nici necesar─â ┼či nici relevant─â, av├ónd ├«n vedere c─â ar fi contrazis, ├«n realitate, mesajul transmis prin articolul ├«n cauz─â. De altfel, Guvernul atrage aten┼úia asupra a ceea ce consider─â a fi referiri neechivoce la via┼úa privat─â a doamnei R.M. - de exemplu, utilizarea de diminutive ├«n textul care ├«nso┼úea caricatura - care, ├«n mod evident, nu erau de natur─â s─â contribuie la dezbaterea asupra subiectului de interes general adus la cuno┼čtin┼ú─â publicului.
79. De asemenea, Guvernul arat─â, pe de o parte, c─â reclaman┼úii nu au f─âcut proba verit─â┼úii afirma┼úiilor lor de natur─â factual─â (faptic─â) asupra pretinsei corup┼úii ┼či complicit─â┼úi a doamnei R.M. la ├«ncheierea ilegal─â a contractelor ┼či, pe de alt─â parte, au omis s─â furnizeze ├«n fa┼úa instan┼úelor interne o baz─â factual─â minim─â, propice s─â fondeze judec─â┼úile lor de valoare asupra moralit─â┼úii ┼či competen┼úei fostei juriste de la prim─ârie. ├Än aceast─â privin┼ú─â, Guvernul arat─â c─â instan┼úele au apreciat c─â reclaman┼úii se fac vinova┼úi de s─âv├ór┼čirea infrac┼úiunii de insult─â ┼či de calomnie, dup─â ce au stabilit reaua-credin┼ú─â a reclaman┼úilor.
80. ├Än particular, ├«n ceea ce prive┼čte raportul Cur┼úii de Conturi, Guvernul apreciaz─â c─â acest document nu ar fi constituit un fundament pentru a putea servi justific─ârii afirma┼úiilor incriminate, ├«n m─âsura ├«n care a fost emis la 26 mai 1994, adic─â la mai mult de o lun─â dup─â publicarea articolului. Pe de alt─â parte, reclaman┼úii nu au invocat ├«n fa┼úa instan┼úelor interne nici existen┼úa unui astfel de raport ┼či nici faptul c─â verific─ârile erau ├«n curs la Curtea de Conturi, lipsind ├«n acest fel instan┼úele de posibilitatea de a solicita documentele oficiale pertinente de la autorit─â┼úile de control.
81. De asemenea, ├«n opinia Guvernului, condamnarea ziari┼čtilor r─âspundea unei nevoi sociale imperioase de a proteja via┼úa privat─â ┼či reputa┼úia doamnei R.M. ┼či, implicit, prestigiul justi┼úiei, ├«n m─âsura ├«n care calitatea de judec─âtor ├«n func┼úie a p─âr┼úii v─ât─âmate a fost subliniat─â ├«n mai multe r├ónduri ├«n articolul incriminat. Guvernul consider─â c─â afirma┼úiile reclaman┼úilor, departe de a privi o dezbatere de interes general, con┼úineau, ├«n fapt, insulte la adresa judec─âtorului ├«n cauz─â, ceea ce ar fi justificat, printre altele, gravitatea sanc┼úiunii aplicate.
82. ├Än aceast─â privin┼ú─â, Guvernul arat─â c─â interdic┼úia impus─â reclaman┼úilor de a exercita profesia de ziarist avea natura unei m─âsuri de siguran┼ú─â ┼či nu caracterul unei pedepse, fiind necesar─â ┼úin├ónd cont de campania de def─âimare declan┼čat─â de reclaman┼úi ├«mpotriva p─âr┼úii v─ât─âmate; potrivit Guvernului, o astfel de m─âsur─â era de natur─â s─â previn─â orice recidiv─â. ├Än orice caz, se arat─â c─â aceast─â sanc┼úiune nu a avut efecte practice asupra activit─â┼úii profesionale a reclaman┼úilor.
83. ├Än cele din urm─â, subliniind c─â ace┼čtia nu au executat pedeapsa cu ├«nchisoarea la care fuseser─â condamna┼úi, Guvernul sus┼úine c─â gra┼úierea acordat─â reclaman┼úilor se ├«nscrie, ├«n fapt, ├«n politica general─â a autorit─â┼úilor rom├óne de a se opune la condamnarea jurnali┼čtilor la pedeapsa ├«nchisorii pentru delicte privind libertatea de exprimare. Guvernul arat─â c─â puterea legiuitoare a urmat aceea┼či tendin┼ú─â, recentele ini┼úiative de reforme legislative av├ónd ca rezultat dezincriminarea insultei ┼či eliminarea pedepsei cu ├«nchisoarea pentru infrac┼úiunea de calomnie (a se vedea "dreptul intern pertinent", paragraful 57 de mai sus).

B. Aprecierea Curţii

1. Asupra existenţei unei ingerinţe
84. Nu s-a contestat c─â sanc┼úionarea reclaman┼úilor de c─âtre instan┼úele na┼úionale ca urmare a public─ârii unui articol ├«ntr-un ziar local, la care cel de-al doilea reclamant era redactor-┼čef, se analizeaz─â ca o "ingerin┼ú─â" ├«n exercitarea de c─âtre reclaman┼úi a libert─â┼úii de exprimare.
85. Asemenea limitare ├«ncalc─â Conven┼úia dac─â nu respect─â cerin┼úele impuse de paragraful 2 al art. 10. Prin urmare, trebuie analizat dac─â ingerin┼úa "era prev─âzut─â de lege", dac─â viza unul sau mai multe dintre scopurile legitime men┼úionate de respectivul paragraf ┼či dac─â era "necesar─â ├«ntr-o societate democratic─â" pentru atingerea acestor scopuri.

2. Asupra justificării ingerinţei
86. Av├óndu-se ├«n vedere hot─âr├órile instan┼úelor na┼úionale, este evident c─â ingerin┼úa era "prev─âzut─â de lege", adic─â de art. 205, 206 din Codul penal, astfel cum erau reglementate la epoca faptelor (paragraful 55) ┼či nu se pot contesta accesibilitatea ┼či previzibilitatea acestora, ┼či c─â se urm─ârea un scop legitim, adic─â "protec┼úia drepturilor altuia", ├«n special a reputa┼úiei doamnei R.M., func┼úionar─â la prim─ârie la data s─âv├ór┼čirii faptelor ┼či judec─âtor la data public─ârii articolului (paragrafele 40 ┼či 45 de mai sus).
87. Opiniile p─âr┼úilor sunt divergente asupra caracterului "necesar ├«ntr-o societate democratic─â" a ingerin┼úei incriminate. Revine a┼čadar Cur┼úii s─â analizeze respectarea, ├«n spe┼ú─â, a acestei condi┼úii impuse de paragraful 2 al art. 10 precitat, nu f─âr─â a reaminti ├«n prealabil principiile care se degaj─â din jurispruden┼úa sa ├«n materie.
a) Principii generale
88. Condi┼úia "necesit─â┼úii ├«ntr-o societate democratic─â" impune Cur┼úii s─â determine dac─â ingerin┼úa incriminat─â corespundea "unei nevoi sociale imperioase". Statele contractante beneficiaz─â de o anumit─â marj─â de apreciere pentru a stabili existen┼úa unei astfel de nevoi, dar aceast─â marj─â este corelat─â cu un control european privind at├ót legea, c├ót ┼či deciziile de aplicare, chiar atunci c├ónd provin de la o instan┼ú─â independent─â. A┼čadar, Curtea este competent─â s─â statueze asupra chestiunii de a ┼čti dac─â o astfel de "limitare" se conciliaz─â cu libertatea de exprimare prev─âzut─â de art. 10 (a se vedea, printre multe altele, Perna ├«mpotriva Italiei [GC], Cererea nr. 48.898/99, paragraful 39, CEDO 2003-V; Asocia┼úia Ekin ├«mpotriva Fran┼úei, Cererea nr. 39.288/98, paragraful 56, CEDO 2001-VIII).
89. ├Än exercitarea puterii sale de control, Curtea nu are ├«n nici un caz sarcina de a se substitui instan┼úelor interne competente, ci pe aceea de a verifica sub aspectul art. 10 hot─âr├órile pronun┼úate ├«n virtutea puterii lor de apreciere (Fressoz ┼či Roire ├«mpotriva Fran┼úei [GC], Cererea nr. 29.183/95, paragraful 45, CEDO 1999-1). Nu rezult─â de aici c─â trebuie s─â se limiteze s─â verifice dac─â statul p├ór├ót a folosit aceast─â putere cu bun─â-credin┼ú─â, cu grij─â ┼či ├«ntr-un mod rezonabil; trebuie ca ingerin┼úa ├«n litigiu s─â fie apreciat─â ├«n lumina tuturor circumstan┼úelor cauzei, inclusiv con┼úinutul comentariilor imputate reclaman┼úilor ┼či contextul ├«n care ace┼čtia le-au f─âcut (News Verlags GmbH & CoKG ├«mpotriva Austriei, Cererea nr. 31.457/96, paragraful 52, CEDO 2000-I).
90. ├Än special, Curtea trebuie s─â determine dac─â argumentele invocate de autorit─â┼úile na┼úionale pentru a justifica ingerin┼úa sunt "pertinente ┼či suficiente" ┼či dac─â m─âsura incriminat─â era "propor┼úional─â cu scopurile legitime urm─ârite" (Chauvy ┼či al┼úii ├«mpotriva Fran┼úei, Cererea nr. 64.915/01, paragraful 70, CEDO 2004-VI). ├Än acest context, Curtea trebuie s─â se conving─â c─â autorit─â┼úile na┼úionale, ├«ntemeindu-se pe o apreciere rezonabil─â a faptelor pertinente, au f─âcut aplicarea unor reguli conforme principiilor consacrate de art. 10 (a se vedea, printre multe altele, Hot─âr├órea Zana ├«mpotriva Turciei din 25 noiembrie 1997, Culegere de hot─âr├óri ┼či decizii 1997-VII, pag. 2.547-2.546, paragraful 51).
91. Curtea trebuie s─â verifice dac─â autorit─â┼úile interne au p─âstrat un just echilibru ├«ntre, pe de o parte, protec┼úia libert─â┼úii de exprimare, consacrat─â de art. 10, ┼či, pe de alt─â parte, dreptul la reputa┼úie al persoanelor ├«n cauz─â, care, de asemenea, este protejat de art. 8 din Conven┼úie ca element al vie┼úii private. Aceast─â ultim─â condi┼úie poate necesita adoptarea unor m─âsuri pozitive adecvate pentru a garanta respectarea efectiv─â a vie┼úii private ├«n rela┼úiile dintre indivizi.
b) Aplicarea în speţă a principiilor sus-menţionate
(i) "Nevoie social─â imperativ─â"
92. ├Än cauza de fa┼ú─â, instan┼úele interne au considerat c─â reclaman┼úii au adus atingere, prin con┼úinutul articolului incriminat, demnit─â┼úii ┼či imaginii publice ale doamnei R.M., prin aceea c─â i-au imputat fapte determinate, cum ar fi complicitatea la actele frauduloase ale societ─â┼úii "Vinalex" ┼či prin reprezentarea ├«ntr-o caricatur─â a doamnei la bra┼úul unui b─ârbat purt├ónd un sac umplut cu bani, ceea ce a fost de natur─â s─â o traumatizeze psihic ┼či s─â dezinformeze publicul (paragrafele 40 ┼či 45 de mai sus). Trebuie examinat dac─â motivele invocate de autorit─â┼úile na┼úionale pentru a justifica condamnarea reclaman┼úilor au fost pertinente ┼či suficiente.
93. Pentru a se pronun┼úa ├«n cauz─â, Curtea trebuie s─â ┼úin─â cont de un element important: rolul indispensabil de "c├óine de paz─â" care revine presei ├«ntr-o societate democratic─â (Goodwin ├«mpotriva Marii Britanii, Hot─âr├órea din 27 mai 1996, Culegere de decizii 1996-II, pag. 500, paragraful 39, ┼či Bladet Tromso ┼či Stensaas ├«mpotriva Norvegiei [GC], Cererea nr. 21.980/93, paragraful 59, CEDO 1999-III). Presa nu trebuie s─â dep─â┼čeasc─â anumite limite, ┼úin├ónd ├«n special de protec┼úia reputa┼úiei ┼či drepturilor celuilalt. Totu┼či ├«i revine sarcina de a comunica, pentru ├«ndeplinirea sarcinilor ┼či responsabilit─â┼úilor sale, informa┼úii ┼či idei asupra unor chestiuni politice, precum ┼či asupra altor subiecte de interes general (a se vedea, printre multe altele, De Haes ┼či Gijsels ├«mpotriva Belgiei, Hot─âr├órea din 24 februarie 1997, Culegerea 1997-I, pag. 233-234, paragraful 37; Thoma ├«mpotriva Luxemburgului, Cererea nr. 38.432/97, paragraful 45, CEDO 2001-III, ┼či Colombani ┼či al┼úii ├«mpotriva Fran┼úei, Cererea nr. 51.279/99, paragraful 55, CEDO 2002-V).
94. Trebuie constatat, ├«n aceast─â privin┼ú─â, c─â articolul incriminat con┼úine ├«n principal informa┼úii privind gestionarea fondurilor publice de c─âtre anumi┼úi ale┼či locali ┼či func┼úionari publici ┼či, ├«n special, privind anumite neregularit─â┼úi care ar fi fost comise cu ocazia ├«ncheierii unui contract de asociere ├«ntre prim─ârie ┼či o societate privat─â, pentru imobilizarea vehiculelor sta┼úionate neregulamentar pe drumurile publice (paragraful 20 de mai sus).
95. ├Än mod incontestabil, era vorba de un subiect de interes general pentru comunitatea local─â, pe care reclaman┼úii aveau dreptul s─â-l aduc─â la cuno┼čtin┼ú─â publicului prin intermediul presei. ├Ämprejurarea c─â aceea┼či problem─â a fost ridicat─â de Curtea de Conturi ├«ntr-un raport ├«ntocmit ├«n urma controlului efectuat la prim─ârie de c─âtre controlori financiari (paragraful 23 de mai sus) nu face dec├ót s─â confirme faptul c─â articolul incriminat se ├«nscria ├«n cadrul unei dezbateri de interes pentru comunitatea local─â, care avea dreptul s─â fie informat─â.
96. ├Än ceea ce prive┼čte sus┼úinerea Guvernului c─â raportul men┼úionat a fost adoptat dup─â aproximativ o lun─â de la data public─ârii articolului, Curtea subliniaz─â c─â rolul ziari┼čtilor de investiga┼úii este tocmai acela de a informa ┼či de a atrage aten┼úia publicului asupra unor asemenea fenomene, de nedorit pentru societate, din momentul ├«n care ace┼čtia intr─â ├«n posesia informa┼úiilor pertinente. Or, la o simpl─â lectur─â a articolului se observ─â c─â la data redact─ârii sale reclaman┼úilor le era cunoscut─â cel pu┼úin versiunea ini┼úial─â a raportului Cur┼úii de conturi, dac─â nu raportul definitiv (paragrafele 23 ┼či 24 de mai sus), mijloacele prin care p─âr┼úile interesate ┼či-au procurat textul ├«n cauz─â fiind specifice libert─â┼úii de investigare inerente exercit─ârii profesiei lor.
97. Ca ┼či instan┼úele na┼úionale, Curtea noteaz─â c─â articolul litigios con┼úine ┼či afirma┼úii viz├ónd-o direct pe doamna R.M., al c─ârei nume complet figura chiar ├«n titlul articolului ┼či ├«n numeroase locuri ├«n cadrul acestuia (paragrafele 19 ┼či 20 de mai sus).
Aceste afirma┼úii transmit mesajul c─â partea interesat─â era implicat─â ├«ntr-o serie de acte frauduloase ale societ─â┼úii "Vinalex". Acestea au fost redactate ├«ntr-un stil virulent, dup─â cum rezult─â din utilizarea unor termeni duri precum "escrocherie" ┼či "concurs de infrac┼úiuni" sau a unor fraze precum "persoanele semnatare nu pot invoca necunoa┼čterea legii, ci doar ├«nc─âlcarea ei cu bun─â ┼čtiin┼ú─â", "dl ex-viceprimar (...) a luat mit─â (...) oblig├óndu-┼či sau cointeres├óndu-┼či subordona┼úii, (...) R.M.", "ori a semnat contractul de asociere necunosc├ónd legile ┼ú─ârii, ┼či atunci nu ├«n┼úelegem cum ulterior a ajuns judec─âtor (...), ori a luat ┼čpag─â ┼či poate lua ├«n continuare", sau, mai departe, "ni se pare ├«ns─â ilar faptul c─â pre┼čedintele Judec─âtoriei nu a dispus nici o m─âsur─â (...) motiv├ónd c─â suma ar fi prea mic─â" (paragrafele 19 ┼či 20 de mai sus).
98. Trebuie amintit─â jurispruden┼úa constant─â a Cur┼úii, conform c─âreia, pentru aprecierea existen┼úei unei "necesit─â┼úi sociale imperioase" care s─â justifice existen┼úa unei ingerin┼úe ├«n exercitarea libert─â┼úii de exprimare, este necesar s─â se fac─â distinc┼úia clar─â ├«ntre fapte ┼či judec─â┼úi de valoare. Dac─â materialitatea primelor poate fi dovedit─â, cele din urm─â nu pot fi supuse unei prob─âri a exactit─â┼úii lor [a se vedea, de exemplu, hot─âr├órile De Haes ┼či Gijsels ├«mpotriva Belgiei, citat─â mai sus, pag. 235, paragraful 42, ┼či Harlanova ├«mpotriva Letoniei, Cererea nr. 57.313/00 (dec.) din 3 aprilie 2003].
99. Bine├«n┼úeles c─â, atunci c├ónd este vorba de afirma┼úii privind comportamentul unui ter┼ú, ├«n unele cazuri poate fi dificil s─â se fac─â distinc┼úia dintre acuza┼úii de fapt ┼či judec─â┼úi de valoare. Nu este mai pu┼úin adev─ârat c─â ┼či o judecat─â de valoare se poate dovedi excesiv─â dac─â este lipsit─â de orice fundament de fapt (Jerusalem ├«mpotriva Austriei, Cererea nr. 26.958/95, paragraful 43, CEDO 2001-II).
100. ├Än spe┼ú─â, afirma┼úiile reclaman┼úilor cu privire la doamna R.M. au fost formulate sub forma unei alternative - "ori a semnat contractul (...) necunosc├ónd legile ┼ú─ârii (...), ori a luat ┼čpag─â" -, ceea ce ar putea crea impresia c─â este vorba de o judecat─â de valoare. Totu┼či, dac─â analiz─âm afirma┼úiile litigioase din perspectiva ├«ntregului articol, inclusiv caricatura care ├«l ├«nso┼úe┼čte, se observ─â c─â ele includ, ├«n realitate, acuza┼úii de fapt precise la adresa doamnei R.M., ├«n sensul c─â ar fi fost complice la ├«ncheierea unor contracte ilegale ┼či c─â ar fi primit mit─â. Afirma┼úiile reclaman┼úilor au creat cititorilor impresia c─â doamna R.M. avusese un comportament necinstit ┼či interesat ┼či puteau conduce la formarea opiniei c─â "escrocheria" de care erau acuza┼úi ea ┼či fostul viceprimar ┼či mita pe care ar fi primit-o constituiau fapte stabilite ┼či nu erau puse la ├«ndoial─â.
101. Dac─â ├«n virtutea rolului care ├«i este acordat presa are efectiv obliga┼úia de a alerta publicul atunci c├ónd este informat─â cu privire la existen┼úa unor presupuse ilegalit─â┼úi comise de ale┼či locali ┼či func┼úionari publici, referirea la persoane determinate, cu men┼úionarea numelor ┼či func┼úiilor acestora, implica pentru reclaman┼úi obliga┼úia de a furniza o baz─â factual─â suficient─â (Lesnik ├«mpotriva Slovaciei, Cererea nr. 35.640/97, paragraful 57 ├«n fine, CEDO 2003-IV; Vides Aizsardzibas Klubs ├«mpotriva Letoniei, Cererea nr. 57.829/00, paragraful 44, 27 mai 2004).
102. Cu at├ót mai mult ar fi fost cazul ├«n spe┼ú─â, av├óndu-se ├«n vedere c─â era vorba de acuza┼úii grave referitoare la doamna R.M., de natur─â s─â angajeze r─âspunderea sa penal─â, cum a ar─âtat de altfel Curtea Suprem─â de Justi┼úie ├«n decizia sa din 9 iulie 1996 (paragraful 45 de mai sus). ├Än aceast─â privin┼ú─â, trebuie amintit c─â exercitarea libert─â┼úii de exprimare implic─â obliga┼úii ┼či responsabilit─â┼úi ┼či c─â garan┼úiile oferite jurnali┼čtilor de art. 10 sunt supuse condi┼úiei ca ace┼čtia s─â ac┼úioneze cu bun─âcredin┼ú─â, astfel ├«nc├ót s─â furnizeze informa┼úii exacte ┼či credibile, cu respectarea deontologiei jurnalistice (Radio France ┼č.a. ├«mpotriva Fran┼úei, Cererea nr. 53.984/00, paragraful 37, CEDO 2004-II; Colombani ┼č.a., citat─â mai sus, paragraful 65, Harlanova (dec.), citat─â mai sus; McVicar ├«mpotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Cererea nr. 46.311/99, paragrafele 83-86, CEDO 2002-III).
103. Or, nici unul dintre aceste elemente nu se reg─âse┼čte ├«n cauz─â. Dup─â analiza tuturor elementelor pe care le-au avut la dispozi┼úie, instan┼úele na┼úionale au apreciat c─â acuza┼úiile reclaman┼úilor cu privire la persoana interesat─â prezentau o realitate deformat─â ┼či nu se sprijineau pe fapte reale (paragrafele 40 ┼či 45 de mai sus). Curtea nu sus┼úine teza reclaman┼úilor conform c─âreia instan┼úele rom├óne nu au avut un rol activ ├«n investigarea faptelor, astfel ├«nc─â s─â ajung─â la "adev─ârul judiciar" (paragraful 74 de mai sus). Dimpotriv─â, din faptele cauzei rezult─â c─â instan┼úele sesizate au acordat reclaman┼úilor timpul necesar preg─âtirii ap─âr─ârii (paragrafele 26, 30, 32, 33 ┼či 36 de mai sus), merg├ónd chiar p├ón─â la emiterea de mandate de aducere pentru a se asigura de prezen┼úa lor (paragrafele 26 ┼či 33 de mai sus).
104. De asemenea, ┼či un alt factor are ├«nsemn─âtate ├«n spe┼ú─â: atitudinea reclaman┼úilor ├«n timpul procedurii penale ├«ndreptate ├«mpotriva lor. Trebuie constatat, dup─â cum au f─âcut ┼či Judec─âtoria Lehliu-Gar─â ┼či Tribunalul C─âl─âra┼či (paragrafele 38 ┼či 42 de mai sus), c─â reclaman┼úii au manifestat o evident─â lips─â de interes fa┼ú─â de procesul lor, neprezent├óndu-se nici la audierile ├«n fa┼úa judec─âtoriei, nici la cele ├«n fa┼úa tribunalului, de┼či fuseser─â legal cita┼úi. Ace┼čtia nu ┼či-au motivat cererea de recurs (paragraful 42 de mai sus) ┼či, ├«n toate stadiile procedurii ├«n fa┼úa instan┼úelor na┼úionale, nu au produs elemente de prob─â ├«n sus┼úinerea afirma┼úiilor lor sau care ar fi servit drept o baz─â factual─â suficient─â pentru acestea (paragrafele 24 ┼či 27 de mai sus).
105. Curtea noteaz─â ├«n special c─â reclaman┼úii nu au prezentat ├«n fa┼úa instan┼úelor na┼úionale o copie a raportului Cur┼úii de Conturi ┼či nici m─âcar nu au indicat, ├«n cadrul procedurii penale ├«ndreptate ├«mpotriva lor, c─â afirma┼úiile lor aveau la baz─â un astfel de raport oficial. Un asemenea demers ar fi permis judec─âtorilor na┼úionali s─â cear─â Cur┼úii de Conturi prezentarea documentului cu titlu de prob─â ├«n cadrul procesului penal, dup─â cum, pe bun─â dreptate, a ar─âtat Guvernul p├ór├ót (a se vedea paragraful 80 in fine).
106. Curtea nu este convins─â de argumentul reclaman┼úilor conform c─âruia ace┼čtia nu au prezentat dovezi ├«n sprijinul afirma┼úiilor lor pentru a-┼či proteja sursele. Reafirm├óndu-┼či jurispruden┼úa constant─â conform c─âreia protec┼úia surselor ziari┼čtilor reprezint─â una dintre pietrele unghiulare ale libert─â┼úii presei, f─âr─â de care sursele ar putea fi descurajate s─â sprijine presa ├«n vederea inform─ârii publicului cu privire la aspecte de interes general (a se vedea Goodwin, citat─â mai sus, pag. 500, paragraful 39; Roemen ┼či Schmit ├«mpotriva Luxembourg, Cererea nr. 51.772/99, paragraful 57, CEDO 2003-IV), Curtea precizeaz─â c─â obliga┼úia reclaman┼úilor de a oferi o baz─â factual─â solid─â afirma┼úiilor ├«n cauz─â nu implica deloc obliga┼úia de a dezv─âlui numele persoanelor care le furnizaser─â informa┼úiile care au stat la baza articolelor. Mai mult, din elementele aflate la dispozi┼úia Cur┼úii nu rezult─â c─â, pe ├«ntreaga durat─â a procedurii penale ├«ndreptate ├«mpotriva reclaman┼úilor sau chiar la data la care cel de-al doilea reclamant s-a prezentat ├«n fa┼úa judec─âtoriei (paragraful 27 de mai sus), raportul Cur┼úii de Conturi, pe care este evident c─â s-au ├«ntemeiat reclaman┼úii, reprezenta un document cu caracter confiden┼úial a c─ârui divulgare ar fi putut duce la aplicarea unor sanc┼úiuni pentru ei sau pentru sursele lor.
107. Cu at├ót mai mult, reclaman┼úii nu ar trebui s─â sus┼úin─â c─â motivele re┼úinute de instan┼úele na┼úionale care i-au condamnat nu sunt pertinente sau suficiente, av├óndu-se ├«n vedere c─â ei ├«n┼či┼či nu au oferit instan┼úelor argumentele ┼či elementele de prob─â de care se prevaleaz─â acum ├«n fa┼úa Cur┼úii, lipsind astfel instan┼úele na┼úionale de posibilitatea de a aprecia ├«n deplin─â cuno┼čtin┼ú─â de cauz─â dac─â ace┼čtia au dep─â┼čit sau nu limitele criticii admisibile (a se vedea paragrafele 24, 73 ┼či 75 de mai sus).
108. ├Än plus, Curtea re┼úine c─â dac─â raportul respectiv - ├«n m─âsura ├«n care acesta fusese emis de Curtea de Conturi - putea fi considerat ca o baz─â factual─â solid─â ┼či credibil─â pentru afirma┼úiile care au pus sub semnul ├«ntreb─ârii legalitatea contractului dintre prim─ârie ┼či societatea "Vinalex" (a se vedea, mutatis mutandis, Colombani ┼č.a., citat─â mai sus, paragraful 65; Bladet Tromso ┼či Stensaas, citat─â mai sus, paragraful 68), acesta nu precizeaz─â nimic, nici m─âcar nu sugereaz─â, cu privire la pretinsele ├«nc─âlc─âri ale legii, s─âv├ór┼čite de fostul viceprimar ┼či de doamna R.M., sau cu privire la faptul c─â ar fi primit mit─â pentru ├«ncheierea contractului.
109. ├Än ceea ce prive┼čte modul ├«n care autorit─â┼úile au abordat acest caz, Curtea re┼úine c─â instan┼úele rom├óne au admis exact c─â acesta privea un conflict ├«ntre, pe de o parte, dreptul reclaman┼úilor, ├«n calitate de reprezentan┼úi ai presei, de a comunica fapte ┼či idei ┼či, pe de alt─â parte, dreptul doamnei R.M. de a-┼či proteja reputa┼úia ┼či demnitatea (a se vedea paragraful 91 de mai sus). Pe baza elementelor pe care le are la dispozi┼úie, Curtea apreciaz─â c─â motivele re┼úinute de instan┼úe ├«n vederea condamn─ârii reclaman┼úilor au fost pertinente ┼či suficiente.
110. Av├ónd ├«n vedere marja de apreciere de care beneficiaz─â statele p─âr┼úi ├«n astfel de cazuri, Curtea apreciaz─â, ├«n lumina circumstan┼úelor cauzei, c─â autorit─â┼úile na┼úionale puteau s─â considere necesar s─â limiteze exercitarea dreptului la libertatea de exprimare a reclaman┼úilor ┼či c─â, astfel, condamnarea acestora pentru insult─â ┼či calomnie r─âspundea unei "nevoi sociale imperioase". Urmeaz─â s─â se analizeze ├«n ce m─âsur─â limitarea men┼úionat─â a fost propor┼úional─â scopului legitim urm─ârit, av├ónd ├«n vedere pedepsele aplicate.
(ii) Proporţionalitatea pedepsei
111. Natura ┼či gravitatea pedepselor aplicate sunt elemente care trebuie avute ├«n vedere la aprecierea propor┼úionalit─â┼úii unei limit─âri aduse dreptului la libertatea de exprimare, garantat de art. 10 (Ceylan ├«mpotriva Turciei [GC], Cererea nr. 23.556/94, paragraful 37, CEDO 1999-IV; Tammer ├«mpotriva Estoniei; Cererea nr. 41.205/98, paragraful 69, CEDO 2001-I; Skalka ├«mpotriva Poloniei, Cererea nr. 43.425/98, paragrafele 41-42, Hot─âr├órea din 27 mai 2003; Lesnik, citat─â mai sus, paragrafele 63-64). Astfel, Curtea trebuie s─â dea dovad─â de aten┼úie maxim─â atunci c├ónd m─âsurile luate sau pedepsele aplicate de autorit─â┼úile na┼úionale sunt de natur─â s─â descurajeze participarea presei la dezbaterea unor chestiuni de interes general legitim (Jersild ├«mpotriva Danemarcei, Hot─âr├órea din 23 septembrie 1994, seria A nr. 298, pag. 25-26, paragraful 35).
112. ├Än cauz─â, pe l├óng─â obligarea lor la plata de daune-interese pentru prejudiciul moral cauzat doamnei R.M., reclaman┼úilor li s-a aplicat o pedeaps─â de 7 luni de ├«nchisoare cu executare, ├«nso┼úit─â de interzicerea unor drepturi civile ┼či a practic─ârii profesiei de ziarist timp de un an (paragraful 37 de mai sus). Aceste sanc┼úiuni sunt, evident, foarte severe.
113. Chiar dac─â statele p─âr┼úi au posibilitatea, adic─â r─âspunderea, ├«n conformitate cu obliga┼úiile pozitive care le revin ├«n baza art. 8 din Conven┼úie (paragraful 91 de mai sus, in fine), de a reglementa modul de exercitare a libert─â┼úii de exprimare, astfel ├«nc├ót s─â se asigure prin lege o protec┼úie adecvat─â a reputa┼úiei persoanelor, acestea trebuie s─â evite adoptarea unor m─âsuri de natur─â s─â descurajeze presa ├«n realizarea func┼úiei sale de alertare a publicului ├«n cazul unor aparente sau presupuse abuzuri ale autorit─â┼úilor (paragraful 93 de mai sus). Exist─â riscul ca jurnali┼čtii de investiga┼úie s─â se ab┼úin─â de la exprimarea cu privire la chestiuni de interes general - precum presupuse nereguli ├«n alocarea unor contracte publice c─âtre societ─â┼úi comerciale - dac─â ace┼čtia sunt supu┼či riscului de a fi condamna┼úi, atunci c├ónd legisla┼úia prevede astfel de sanc┼úiuni pentru atacuri nejustificate la adresa reputa┼úiei altuia, cum ar fi pedeapsa ├«nchisorii sau interzicerea exercit─ârii profesiei.
114. Efectul descurajant pe care teama fa┼ú─â de asemenea sanc┼úiuni ├«l are asupra exercit─ârii de c─âtre ziari┼čti a libert─â┼úii de exprimare este evident (mutatis mutandis, Wille ├«mpotriva Liechtenstein [GC], Cererea nr. 28.396/95, paragraful 50, CEDO 1999-VII; Nikula ├«mpotriva Finlandei, Cererea nr. 31.611/96, paragraful 54, CEDO 2002-II, Goodwin, citat─â mai sus, pag. 500, paragraful 39; Elci ┼č.a. ├«mpotriva Turciei, Cererea nr. 23.145/93 ┼či 25.091/94, paragraful 714, 13 noiembrie 2003). Fiind nociv pentru societate ├«n ansamblul s─âu, acesta face ┼či el parte din elementele care trebuie luate ├«n considerare ├«n cadrul aprecierii propor┼úionalit─â┼úii - ┼či, prin urmare, al justific─ârii - pedepselor aplicate ├«n cauz─â reclaman┼úilor, care aveau, desigur, dup─â cum Curtea a ar─âtat mai sus, dreptul de a supune aten┼úiei publicului problema semn─ârii unui contract de parteneriat ├«ntre autorit─â┼úile locale ┼či societatea privat─â respectiv─â (paragrafele 94 ┼či 95 de mai sus).
115. De┼či stabilirea pedepselor este ├«n principiu de competen┼úa instan┼úelor na┼úionale, Curtea consider─â c─â aplicarea pedepsei ├«nchisorii pentru o infrac┼úiune ├«n domeniul presei nu este compatibil─â cu libertatea de exprimare a jurnali┼čtilor, garantat─â de art. 10 din Conven┼úie, dec├ót ├«n circumstan┼úe excep┼úionale, mai ales atunci c├ónd au fost grav afectate alte drepturi fundamentale, ca de exemplu ├«n cazul difuz─ârii unui discurs de incitare la ur─â sau la violen┼ú─â (a se vedea, mutatis mutandis, Feridun Yazar ├«mpotriva Turciei, Cererea nr. 42.713/98, paragraful 27, 23 septembrie 2004; Surek ┼či Ozdemir ├«mpotriva Turciei [GC], Cererea nr. 23.927/94 ┼či 24.277/94, paragraful 63, 8 iulie 1999). ├Än leg─âtur─â cu acest aspect, Curtea ia not─â de ini┼úiativele legislative ale autorit─â┼úilor rom├óne care, recent, au condus la dezincriminarea insultei ┼či la eliminarea pedepsei cu ├«nchisoarea pentru calomnie (paragraful 57 de mai sus).
116. Nici un element din prezenta cauz─â, care este o cauz─â tipic─â de calomniere a unei persoane ├«n contextul dezbaterii unui subiect de interes public, nu este de natur─â s─â justifice aplicarea pedepsei cu ├«nchisoarea. Prin ├«ns─â┼či natura sa, o astfel de pedeaps─â are, f─âr─â ├«ndoial─â, un efect descurajant, iar faptul c─â reclaman┼úii nu au executat-o nu schimb─â ├«n nici un fel aceast─â concluzie din moment ce gra┼úierea de care au beneficiat este o m─âsur─â apar┼úin├ónd puterii discre┼úionare a pre┼čedintelui ┼ú─ârii; ├«n plus, dac─â un asemenea act de clemen┼ú─â urm─âre┼čte scutirea persoanelor vinovate de executarea pedepsei, aceasta nu ├«nl─âtur─â ┼či condamnarea (paragrafele 50 ┼či 60 de mai sus).
117. ├Än plus, pedeapsa ├«nchisorii care le-a fost aplicat─â reclaman┼úilor a fost ├«nso┼úit─â de interzicerea exercit─ârii tuturor drepturilor civile prev─âzute de art. 64 din Codul penal (paragraful 58 de mai sus). ├Äntr-adev─âr, ca urmare a suspend─ârilor succesive ale execut─ârii, acordate de procurorul general (paragrafele 48 ┼či 49 de mai sus), reclaman┼úii nu au trebuit s─â suporte efectele pedepsei accesorii, ├«nl─âturat─â ca efect al gra┼úierii, conform legisla┼úiei interne ├«n materie (paragraful 50 de mai sus in fine). Rezult─â c─â o asemenea interdic┼úie, aplicabil─â ├«n dreptul rom├ón ├«n mod automat oric─ârei persoane condamnate la pedeapsa ├«nchisorii, indiferent de infrac┼úiunea pentru care se aplic─â pedeapsa principal─â ┼či f─âr─â a fi supus─â controlului instan┼úelor ├«n ceea ce prive┼čte necesitatea (mutatis mutandis, Sabou ┼či P├«rc─âlab ├«mpotriva Rom├óniei, Cererea nr. 46.572/99, paragraful 48, Hot─âr├órea din 28 septembrie 2004), nu este adecvat─â ├«n cauz─â ┼či nu se justific─â ├«n raport cu natura infrac┼úiunilor pentru care s-a angajat r─âspunderea penal─â a reclaman┼úilor.
118. ├Än ceea ce prive┼čte interzicerea exercit─ârii profesiei de jurnalist timp de un an, aplicat─â reclaman┼úilor, care a fost men┼úinut─â, Curtea reaminte┼čte jurispruden┼úa sa constant─â conform c─âreia m─âsurile prin care se limiteaz─â ├«n prealabil activitatea ziari┼čtilor trebuie examinate ├«n am─ânunt ┼či nu se justific─â dec├ót ├«n circumstan┼úe excep┼úionale (a se vedea, mutatis mutandis, Association Ekin, citat─â mai sus, paragraful 56 in fine). Curtea consider─â c─â, de┼či circumstan┼úele cauzei indic─â faptul c─â pedeapsa nu a avut consecin┼úe concrete ├«n privin┼úa reclaman┼úilor (paragrafele 51 ┼či 52 de mai sus), aceasta a fost de o gravitate deosebit─â, care nu se poate justifica doar prin riscul recidivei din partea reclaman┼úilor.
119. Curtea apreciaz─â c─â, aplic├ónd activit─â┼úii jurnalistice a reclaman┼úilor o astfel de interdic┼úie general─â cu caracter preventiv, chiar dac─â aceasta este temporar─â, instan┼úele interne nu au respectat principiul conform c─âruia presa trebuie s─â ├«┼či poat─â realiza func┼úia de "c├óine de paz─â" ├«n cadrul unei societ─â┼úi democratice.

(iii) Concluzie
120. Dac─â atingerea adus─â de autorit─â┼úile interne dreptului la libertatea de exprimare a reclaman┼úilor poate fi justificat─â prin interesul restabilirii echilibrului dintre diversele interese concurente ├«n cauz─â, pedeapsa aplicat─â persoanelor interesate ┼či interdic┼úiile aplicate al─âturi de aceasta de c─âtre instan┼úele na┼úionale au fost evident dispropor┼úionate, prin natura ┼či gravitatea lor, ├«n raport cu scopul legitim urm─ârit prin condamnarea reclaman┼úilor pentru insult─â ┼či calomnie.
121. Curtea consider─â c─â, ├«n spe┼ú─â, instan┼úele interne au dep─â┼čit cadrul unei limit─âri "necesare" libert─â┼úii de exprimare a reclaman┼úilor.
122. Prin urmare, art. 10 din Convenţie a fost încălcat.

III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
123. Conform art. 41 din Convenţie,
"├Än cazul ├«n care Curtea declar─â c─â a avut loc o ├«nc─âlcare a Conven┼úiei sau a Protocoalelor sale ┼či dac─â dreptul intern al ├«naltei p─âr┼úi contractante nu permite dec├ót o ├«nl─âturare incomplet─â a consecin┼úelor acestei ├«nc─âlc─âri, Curtea acord─â p─âr┼úii lezate, dac─â este cazul, o repara┼úie echitabil─â."

A. Prejudiciul
124. Primul reclamant solicit─â 2.537,65 dolari S.U.A., echivalentul a 2.108 euro, pentru prejudiciul material ca urmare a beneficiului ne├«ncasat prin ├«ncetarea contractului s─âu de munc─â ├«ntre 14 aprilie 1997 ┼či 7 februarie 2000, dat─â la care a fost angajat de o alt─â societate de pres─â.
Cel de-al doilea reclamant solicită 2.445,10 dolari S.U.A., echivalentul a 2.033 euro, reprezentând echivalentul a 25 milioane lei la plata cărora au fost obligaţi în solidar ambii reclamanţi, dar care, în realitate, au fost achitaţi doar de către el doamnei R.M.
125. Reclaman┼úii solicit─â, de asemenea, c├óte 100.000 dolari S.U.A., echivalentul a 83.151 euro, pentru prejudiciul moral pe care sus┼úin c─â l-ar fi suferit ca urmare a suferin┼úelor psihice ce le-au fost cauzate prin condamnarea lor la o pedeaps─â cu ├«nchisoarea de o asemenea gravitate, afect─ârii reputa┼úiei ┼či carierei lor ┼či a stresului determinat de nesiguran┼úa ├«n care au tr─âit timp de mai mult de un an dup─â condamnarea lor, av├óndu-se ├«n vedere c─â pedeapsa privativ─â de libertate putea fi pus─â oric├ónd ├«n executare.
126. Guvernul consider─â c─â daunele-interese care ar putea fi acordate, dac─â este cazul, primului reclamant nu ar trebui s─â acopere dec├ót beneficiul nerealizat pe durata interdic┼úiei exercit─ârii profesiei, adic─â ├«ntre 22 noiembrie 1996 ┼či 22 noiembrie 1997. Nu formuleaz─â obiec┼úii fa┼ú─â de cererea de acordare a daunelor materiale formulat─â de al doilea reclamant.
127. ├Än schimb, Guvernul apreciaz─â c─â reclaman┼úilor nu trebuie s─â li se acorde desp─âgubiri pentru prejudiciul moral. Eviden┼úiind c─â condamnarea celui de-al doilea reclamant nu a avut consecin┼úe asupra reputa┼úiei ┼či carierei sale, av├ónd ├«n vedere alegerea sa ca deputat ├«n Parlamentul Rom├óniei ┼či ca primar al Constan┼úei, Guvernul consider─â c─â hot─âr├órea Cur┼úii ar putea reprezenta, ├«n sine, o repara┼úie echitabil─â suficient─â.
128. ├Än ceea ce prive┼čte preten┼úiile referitoare la pierderea veniturilor salariale ale primului reclamant, Curtea arat─â c─â nu exist─â o leg─âtur─â de cauzalitate direct─â suficient stabilit─â ├«ntre aceasta ┼či ├«nc─âlcarea art. 10 din Conven┼úie constatat─â de Curte. Concret, concedierea din 14 aprilie 1997 a fost motivat─â de reducerea personalului unit─â┼úii (paragraful 51 de mai sus), iar reclamantul nu a transmis nici un element din care s─â rezulte c─â s-a str─âduit f─âr─â succes s─â ├«┼či g─âseasc─â un nou loc de munc─â ├«nainte de ├«ncetarea interdic┼úiei. Prin urmare, Curtea respinge cererea reclamantului.
129. Av├ónd ├«n vedere concluzia sa conform c─âreia condamnarea reclaman┼úilor ar fi putut fi considerat─â ca o m─âsur─â "necesar─â ├«ntr-o societate democratic─â" ├«n vederea restabilirii echilibrului ├«ntre diversele interese concurente ├«n cauz─â dac─â sanc┼úiunea penal─â ┼či interdic┼úiile aplicate nu ar fi fost evident dispropor┼úionate (paragrafele 120 ┼či 121 de mai sus), Curtea va respinge ┼či cererea celui de-al doilea reclamant privind restituirea sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral pe care a trebuit s─â o achite p─âr┼úii v─ât─âmate ├«n baza hot─âr├órilor interne.
130. Având în vedere circumstanţele cauzei, Curtea apreciază că simpla constatare a încălcării art. 10 din Convenţie reprezintă, în sine, o reparaţie echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit de reclamanţi.

B. Cheltuieli de judecat─â
131. F─âr─â a indica valoarea acestora ┼či f─âr─â a oferi acte justificative, reclaman┼úii solicit─â restituirea cheltuielilor de judecat─â suportate de ace┼čtia ├«n fa┼úa instan┼úelor interne ┼či ├«n fa┼úa Cur┼úii. Ace┼čtia las─â la aprecierea Cur┼úii stabilirea sumei care ar putea fi acordat─â cu acest titlu.
132. Guvernul nu se opune, în principiu, acestei cereri, sub rezerva transmiterii actelor justificative necesare.
133. Curtea reaminte┼čte c─â, ├«n aplicarea art. 41 din Conven┼úie, aceasta acord─â doar cheltuieli de judecat─â cu privire la care se stabile┼čte c─â au fost cu adev─ârat suportate, c─â acestea au fost necesare ┼či c─â au o valoare rezonabil─â. ├Än plus, art. 60 paragraful 2 din regulament prevede c─â orice preten┼úie formulat─â ├«n baza art. 41 din Conven┼úie trebuie indicat─â ├«n cifre exacte, detaliat─â ┼či ├«nso┼úit─â de actele justificative necesare, ├«n lipsa c─ârora Curtea poate respinge o asemenea cerere, ├«n ├«ntregime sau ├«n parte (a se vedea, de exemplu, Vides Aizsardzibas Klubs, citat─â mai sus, paragraful 56).
134. ├Än cauz─â, Curtea constat─â c─â reclaman┼úii nu ┼či-au precizat cererea ├«n nici un fel, neindic├ónd cuantumul ┼či nejustific├ónd cheltuielile de judecat─â pretinse. ├Än consecin┼ú─â, hot─âr─â┼čte s─â nu acorde nici o sum─â cu acest titlu.

PENTRU MOTIVELE DE MAI SUS, C U R T E A:

1. hot─âr─â┼čte, ├«n unanimitate, c─â art. 10 din Conven┼úie a fost ├«nc─âlcat;
2. hot─âr─â┼čte, cu 6 voturi la 1, c─â simpla constatare a unei ├«nc─âlc─âri reprezint─â, ├«n sine, o repara┼úie echitabil─â suficient─â pentru prejudiciul moral care ar fi fost eventual suferit de reclaman┼úi;
3. respinge, cu 6 voturi la 1, restul cererii de reparaţie echitabilă.
Redactat─â ├«n limbile francez─â ┼či englez─â ┼či pronun┼úat─â ├«n ┼čedin┼ú─â public─â ├«n Palatul Drepturilor Omului, la Strasbourg, la 17 decembrie 2004.

Paul Mahoney, Luzius Wildhaber, grefier pre┼čedinte
La prezenta hot─âr├óre sunt anexate, conform art. 45 paragraful 2 din Conven┼úie ┼či art. 74 paragraful 2 din regulament, opiniile urm─âtoare:
-opinia concordant─â a domnului Cabral Barreto, la care s-au al─âturat domnii Ress ┼či B├«rsan;
-opinia parţial dizidentă a domnului Costa.

OPINIA CONCORDANT─é a domnului judec─âtor Cabral Barreto la care se al─âtur─âdomnii judec─âtori B├«rsan ┼či Ress

├Ämp─ârt─â┼česc opinia majorit─â┼úii c─â Marea Camer─â este competent─â s─â examineze prezenta cauz─â ├«n ├«ntregul ei ├«n leg─âtur─â cu ambii reclaman┼úi, dar nu pot fi de acord cu ├«ntreaga motivare.
Dup─â p─ârerea mea, factorul semnificativ este c─â domnul Maz─âre a sus┼úinut ┼či a acceptat cererea de trimitere ├«n fa┼úa Marii Camere, f─âcut─â ├«n numele s─âu de domnul Cump─ân─â.
Cu toate acestea, dacă majoritatea sugerează în paragraful 68 din hotărâre că, atunci când există mai mulţi reclamanţi, trimiterea cauzei la Marea Cameră îi permite acesteia să examineze global aspectele cererii examinate de cameră (a se vedea paragraful 66), nu pot fi de acord.
Dup─â p─ârerea mea, trebuie f─âcut─â distinc┼úia ├«ntre cauzele ├«n care exist─â un singur reclamant ┼či cele ├«n care sunt mai mul┼úi.
├Än prima situa┼úie, trimiterea ├«n fa┼úa Marii Camere la cererea p─âr┼úilor - statul sau reclamantul - implic─â examinarea global─â a cererii, chiar dac─â solicitarea se limiteaz─â la anumite aspecte sau capete de cerere (K. ┼či T. ├«mpotriva Finlandei, citat─â ├«n hot─âr├óre).
├Än ipoteza ├«n care exist─â mai mul┼úi reclaman┼úi, iar cererea de trimitere la Marea Camer─â provine de la un singur reclamant, p─ârerea mea este c─â Marea Camer─â nu are competen┼úa de a examina capetele de cerere ale altui reclamant ├«mpotriva voin┼úei acestuia, dec├ót dac─â obiectul litigiului este legat indivizibil de to┼úi reclaman┼úii (care s─â fi fost reuni┼úi ├«n aceea┼či procedur─â).
Mi se pare dificil de sus┼úinut c─â totalitatea reclaman┼úilor se afl─â ├«ntr-o astfel de situa┼úie de indivizibilitate ┼či c─â interesele lor nu pot fi analizate separat.
Chiar ┼či ├«ntr-o situa┼úie unic─â, adic─â un act izolat al autorit─â┼úilor care a cauzat ├«nc─âlc─âri ale Conven┼úiei pentru mai multe persoane, examinarea diferen┼úiat─â ┼či autonom─â a capetelor de cerere ale reclaman┼úilor este posibil─â din punct de vedere juridic ┼či chiar dezirabil─â.
├Än aceste ├«mprejur─âri, Curtea a acceptat ├«ntotdeauna rezolvarea cauzei cu privire la unul dintre reclaman┼úi; de exemplu, nimic nu ├«mpiedic─â solu┼úionarea amiabil─â a cauzei ├«ntre un reclamant ┼či stat, care s─â pun─â cap─ât cererii sale, procedura continu├ónd cu examinarea capetelor de cerere ale celorlal┼úi reclaman┼úi.
Dacă interpretez corect paragraful 67, majoritatea consideră că, în temeiul art. 37 alin. 1 din Convenţie, Marea Cameră poate examina capetele de cerere ale unui reclamant care nu i-a solicitat intervenţia.
După părerea mea, o astfel de interpretare merge prea departe. Posibilitatea de a continua examinarea este, în fapt, supusă condiţiei ca cererea să fi fost radiată de pe rol pentru unul dintre motivele enunţate în alin. 1 din art. 37.
Odat─â ce camera ┼či-a pronun┼úat hot─âr├órea, hot─âr├óre acceptat─â de stat, Marea Camer─â trebuie s─â se limiteze la examinarea cererii reclamantului care solicit─â trimiterea cauzei.
Pentru ceilalţi reclamanţi, hotărârea Camerei va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. 2.
Desigur, este posibil ca ├«ntre hot─âr├órea Camerei ┼či hot─âr├órea Marii Camere s─â existe contradic┼úii ┼či, ├«n consecin┼ú─â, s─â se aplice solu┼úii juridice diferite pentru aceea┼či situa┼úie.
Totu┼či, aceasta poate interveni ┼či ├«n alte situa┼úii, ├«n special ├«n ipoteza ├«n care anumi┼úi reclaman┼úi solu┼úioneaz─â cauza pe cale amiabil─â, ├«n vreme ce al┼úii ob┼úin ├«n final o hot─âr├óre ├«n care se arat─â c─â nu a existat o ├«nc─âlcare.
Solu┼úia pe care o recomand, ├«n ciuda riscului pronun┼ú─ârii unor hot─âr├óri contradictorii de c─âtre Camer─â ┼či Marea Camer─â, este singura care garanteaz─â respectarea principiilor care guverneaz─â procedura ├«n fa┼úa Cur┼úii, cum sunt principiul egalit─â┼úii armelor ┼či principiul contradictorialit─â┼úii.
E dificil de spus cum poate Marea Cameră să soluţioneze "cauza" unei persoane care nu se prezintă în faţa sa ca parte în procedură fără să aducă atingere principiilor care trebuie respectate în speţă.

OPINIA PARŢIAL SEPARATĂ a domnului judecător Costa

Sunt de acord cu hotărârea Marii Camere, pe care o consider excelentă. Cu excepţia unui singur punct: refuzul de a acorda reclamanţilor orice reparaţie echitabilă.
Curtea a considerat c─â nu este cazul s─â acorde o repara┼úie pentru prejudiciul material, de┼či cel de-al doilea reclamant a pl─âtit daune-interese doamnei R.M.: or, Curtea ia ├«n considerare sumele pl─âtite de un reclamant p─âr┼úii adverse ├«n temeiul hot─âr├órilor judec─âtore┼čti ┼či ├«n mod normal condamn─â statul p├ór├ót s─â le ramburseze atunci c├ónd leg─âtura de cauzalitate este stabilit─â (a se vedea, de exemplu, Nikula ├«mpotriva Finlandei, Cererea nr. 31.611/96, paragraful 63, CEDO 2002-II).
Curtea a apreciat, de asemenea, ├«n ceea ce prive┼čte daunele morale, c─â faptul c─â a constatat o ├«nc─âlcare a Conven┼úiei constituie o repara┼úie suficient─â. Este adev─ârat c─â ea a ajuns frecvent, de┼či nu ├«ntotdeauna, la aceast─â concluzie (a se vedea, de exemplu, Nilsen ┼či Johnsen ├«mpotriva Norvegiei [GC], Cererea nr. 23.118/96, paragraful 56, CEDO 1999-VIII - dar ├«n sens invers Hot─âr├órea Nikula ├«mpotriva Finlandei citat─â mai sus, paragraful 65), ├«n vreme ce ├«n cauzele privind durata procedurii ea acord─â ├«n mod sistematic reclaman┼úilor sume cu titlu de daune morale, datorit─â "anxiet─â┼úii" sau "angoasei" cauzate de o durat─â nerezonabil─â a procedurii. Se ridic─â semne de ├«ntrebare cu privire la aceast─â severitate ├«n cazul ├«nc─âlc─ârii unui drept material ┼či cu privire la aceast─â generozitate ├«n caz de ├«nc─âlcare procedural─â (a se vedea ├«n acest sens, de exemplu, opiniile separate ├«n cauza Di Mauro ├«mpotriva Italiei [GC], Cererea nr. 34.256/96, CEDO 1999-V). Se poate observa, de asemenea, c─â, ├«n prezenta cauz─â, reclaman┼úii, condamna┼úi la pedeapsa ├«nchisorii, au ├«ncercat cu certitudine sentimente de anxietate sau chiar angoas─â, cel pu┼úin p├ón─â la gra┼úiere, care, ├«n plus, nu a ├«nl─âturat pedepsele accesorii.
├Än sf├ór┼čit, Curtea a decis s─â nu acorde nimic domnilor Cump─ân─â ┼či Maz─âre pentru cheltuieli de judecat─â, de┼či au fost reprezenta┼úi ├«n fa┼úa instan┼úelor interne ┼či ├«n fa┼úa Marii Camere a Cur┼úii. Este drept c─â au l─âsat la aprecierea acesteia stabilirea cuantumului ce le va fi acordat cu acest titlu (paragraful 131 din hot─âr├óre). Curtea s-a limitat s─â constate c─â nu au justificat cheltuielile. Or, statu├ónd ├«n echitate, ar fi putut tot at├ót de bine s─â considere c─â unele cheltuieli au fost f─âcute ├«n orice caz ┼či s─â admit─â cererea acord├ónd o sum─â forfetar─â, ceea ce se ├«nt├ómpl─â frecvent.
Pe scurt, reclaman┼úii n-au ob┼úinut dec├ót o satisfac┼úie platonic─â sau o victorie a la Pyrrhus (dup─â cum prefer─âm o imagine desprins─â din filosofia atenian─â sau din regatul lui Epir). Aceasta mi se pare, indiferent de comportamentul lor, oarecum excesiv: ├«nc─â o dat─â, un reclamant care pierde toate procesele ├«n fa┼úa instan┼úelor interne ob┼úine, practic ├«n toate cazurile, sume deloc neglijabile ├«n temeiul art. 41, chiar dac─â a avut o atitudine dilatorie sau a ac┼úionat cu rea-credin┼ú─â. Consider c─â aceasta reprezint─â, ├«n sine, o justificare (chiar dac─â izolat─â!) a dezacordului cu pct. 2 ┼či 3 din dispozitiv.