Hotarari CEDO

Publicat la 18-07-17

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 422 din 19/05/2005

În cauza Barbu Anghelescu împotriva României,
Curtea European─â a Drepturilor Omului (Sec┼úia a II-a), statu├ónd ├«n cazul unei Camere formate din: domnii J.-P. Costa, pre┼čedinte; A.B. Baka, L. Loucaides, C. B├«rsan, K. Jungwiert, M. Ugrekhelidze, doamna A. Mularoni, judec─âtori; ┼či doamna S. Dolle, grefier de sec┼úie,
dup─â ce a deliberat ├«n Camera de consiliu la data de 2 decembrie 2003 ┼či 14 septembrie 2004,
pronunţă hotărârea următoare, adoptată la această ultimă dată:

PROCEDURA
1. La originea cauzei se afl─â cererea nr. 46.430/99, ├«ndreptat─â ├«mpotriva Rom├óniei, prin care un cet─â┼úean al acestui stat, domnul Barbu Anghelescu (reclamantul), a sesizat Comisia European─â a Drepturilor Omului (Comisia) la data de 11 martie 1998, ├«n temeiul fostului art. 25 din Conven┼úia pentru ap─ârarea drepturilor omului ┼či a libert─â┼úilor fundamentale (Conven┼úia).
2. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de doamna R. Rizoiu, agentul Guvernului român pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea), din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamantul sus┼úine, ├«n special, c─â a fost victima unor rele tratamente din partea poli┼úi┼čtilor cu ocazia unui control rutier.
4. Cererea a fost transmisă Curţii la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenţie (conform art. 5 alin. 2 din Protocolul nr. 11 la Convenţie).
5. Cererea a fost repartizată celei de-a doua secţii a Curţii (art. 52 alin. 1 din regulament). În cadrul acesteia, Camera învestită cu judecarea cererii [art. 27 alin. (1) din Convenţie] a fost constituită conform art. 26 alin. (1) din regulament.
6. Prin decizia din 2 decembrie 2003 Camera a declarat cererea parţial admisibilă.
7. At├ót reclamantul, c├ót ┼či Guvernul au depus observa┼úii scrise privind fondul cererii [art. 59 alin. (1) din regulament].

ÎN FAPT
I. Circumstanţele cauzei
8. Reclamantul s-a n─âscut ├«n anul 1949 ┼či are domiciliul ├«n localitatea Turcine┼čti.
A. Incidentul din 15 aprilie 1996
1. Faptele, astfel cum au fost stabilite ├«n decizia din 18 octombrie 2001 a Cur┼úii de Apel din Pite┼čti
9. La 15 aprilie 1996, ├«n timp ce conducea ma┼čina, reclamantul a fost oprit de un agent de poli┼úie rutier─â, plutonierul B.
10. Din cauza alterca┼úiei dintre reclamant ┼či B, un alt poli┼úist, Z, a intervenit.
Poli┼úistul B i-a pus ├«n vedere reclamantului c─â se afl─â ├«n stare de ebrietate, spun├óndu-i c─â este "mort de beat" ┼či i-a adresat injurii. Apoi l-a str├óns de g├ót pe reclamant cu propriul fular ┼či l-a chemat pe colegul s─âu, plutonierul Z, care se afla la 50 m distan┼ú─â. Dup─â sosirea acestuia din urm─â, B l-a agresat pe reclamant, cauz├óndu-i leziuni care au necesitat 4-5 zile de ├«ngrijiri medicale, conform certificatului ├«ntocmit la 17 aprilie 1996 de c─âtre un medic de la laboratorul medico-legal din jude┼úul Gorj (a se vedea ┬ž 14 de mai jos). Reclamantul a ├«ncercat s─â scape, dar a fost prins de c─âtre poli┼úi┼čti.
2. Versiunea Guvernului
11. Guvernul propune o alt─â versiune dec├ót cea re┼úinut─â ├«n decizia din 18 octombrie 2001 a Cur┼úii de Apel din Pite┼čti.
12. ├Än opinia Guvernului, atunci c├ónd a fost oprit de agen┼úii de la poli┼úia rutier─â, care i-au solicitat s─â prezinte actele ┼či acceptul pentru un test de alcoolemie, reclamantul a ├«ncercat s─â fug─â. Ca atare, poli┼úi┼čtii au ├«ncercat s─â ├«l imobilizeze pentru a-l ├«mpiedica s─â fug─â. Reclamantul a devenit agresiv, provoc├ónd o alterca┼úie. Ca rezultat al acestei alterca┼úii at├ót reclamantul, c├ót ┼či unul dintre poli┼úi┼čti au fost r─âni┼úi, astfel cum reiese din certificatele medicale ├«ntocmite.
13. ├Än opinia Guvernului leziunile traumatice constatate ulterior asupra reclamantului ┼či provocate de c─âtre poli┼úi┼čti au fost cauzate ├«n mod accidental, ├«n timp ce ace┼čtia ├«ncercau s─â ├«l lini┼čteasc─â ┼či s─â ├«l ├«mpiedice s─â fug─â.
3. Rezultatele examenului medico-legal la care a fost supus reclamantul
14. Parchetul a dispus supunerea reclamantului la un examen medico-legal cu privire la leziunile pe care le prezenta. Raportul ├«ntocmit la 17 aprilie 1996 de c─âtre medicul D. din laboratorul medico-legal din jude┼úul Gorj a constatat existen┼úa mai multor leziuni traumatice care ar fi putut fi produse prin lovituri provocate cu un corp dur sau prin ap─âsare cu degetele ori cu unghiile. Raportul constat─â 3 echimoze de 2 x 1 cm2 ├«n partea st├óng─â a g├ótului, dintre care una acoperit─â de o excoria┼úie, ┼či 3 echimoze ┼či o excoria┼úie de 1,5 x 1,5 cm2, respectiv de 2 x 1 cm2 ┼či 1 x 1 cm2 ├«n partea dreapt─â a g├ótului; o excoria┼úie ├«n regiunea clavicular─â st├óng─â ┼či o excoria┼úie pe frunte de 1,5 x 0,5 cm2. Aceste leziuni necesitau, conform aceluia┼či certificat, 4-5 zile de ├«ngrijiri medicale.
B. Procedura penală împotriva reclamantului
15. A┼ča cum reiese din ordonan┼úa de re┼úinere, poli┼úi┼čtii l-au re┼úinut pe reclamant pe motiv c─â acesta a refuzat s─â prezinte permisul de conducere ┼či s─â se supun─â unui test de alcoolemie, c─â l-a lovit pe B ┼či l-a mu┼čcat de deget.
16. După reţinerea sa, în seara de 15 aprilie 1996, reclamantul a fost însoţit de Poliţie la spitalul din Târgu Jiu pentru prelevare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. După cum rezultă dintr-o adeverinţă eliberată la 5 septembrie 2000 de directorul spitalului, proba a fost luată de către Poliţie în scopul de a o depune la laboratorul medico-legal din judeţul Gorj.
17. La 16 aprilie 1996 Parchetul de pe l├óng─â Judec─âtoria T├órgu Jiu a dispus ├«nceperea urm─âririi penale ├«mpotriva reclamantului pentru ultraj ┼či refuzul de a se supune prelev─ârii de probe biologice. ├Än aceast─â privin┼ú─â, procurorul a ar─âtat c─â reclamantul lovise un agent de poli┼úie ├«n exerci┼úiul func┼úiunii, provoc├óndu-i leziuni ce au necesitat 6-7 zile de ├«ngrijiri medicale.
18. ├Än aceea┼či zi procurorul a dispus luarea m─âsurii arest─ârii preventive a reclamantului pentru o perioad─â de 30 de zile.
19. La 25 aprilie 1996 reclamantul a fost liberat pe cauţiune.
20. A┼ča cum rezult─â dintr-o adres─â transmis─â la 3 octombrie 1996 de c─âtre laboratorul medico-legal din jude┼úul Gorj ca r─âspuns la o adres─â a Judec─âtoriei T├órgu Jiu, probele biologice recoltate la 15 aprilie 1996 n-au fost niciodat─â transmise acestuia de organele de urm─ârire penal─â.
21. Prin rechizitoriul din 29 aprilie 1996 transmis Judec─âtoriei T├órgu Jiu Parchetul l-a trimis ├«n judecat─â pe reclamant. La 13 martie 1998, Judec─âtoria T├órgu Jiu ┼či-a declinat competen┼úa ├«n favoarea Tribunalului Gorj.
22. Prin hot─âr├órea din 24 decembrie 1998 Tribunalul Gorj l-a condamnat pe reclamant la o pedeaps─â de 1 an ┼či 6 luni ├«nchisoare pentru infrac┼úiunea prev─âzut─â de Decretul nr. 328/1966 privind circula┼úia pe drumurile publice ┼či aceea de ultraj.
23. La 4 mai 1999 Curtea de Apel Craiova a desfiin┼úat sentin┼úa din 24 decembrie 1998, stabilind c─â tribunalul nu era competent, ┼či a trimis cauza spre rejudecare la Judec─âtoria T├órgu Jiu.
24. La 23 februarie 2000, la cererea reclamantului, Curtea Suprem─â de Justi┼úie a decis str─âmutarea cauzei la Judec─âtoria Pite┼čti, pentru motive care ┼úin de buna administrare a justi┼úiei.
25. La 28 noiembrie 2000 aceast─â instan┼ú─â l-a condamnat pe reclamant la pedeapsa de 1 an ├«nchisoare. Judec─âtoria a statuat c─â acesta a comis infrac┼úiunea de ultraj ┼či infrac┼úiunea prev─âzut─â de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966 privind circula┼úia pe drumurile publice. Prin decizia din 10 aprilie 2001 Tribunalul Arge┼č a men┼úinut sentin┼úa din 28 noiembrie 2000.
26. La 18 octombrie 2001 Curtea de Apel Pite┼čti a admis recursul reclamantului. Instan┼úa a statuat c─â fapta nu exist─â ┼či, ├«n temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedur─â penal─â, l-a achitat pe reclamant. ├Äntemeindu-se pe probele din dosar, ├«n special pe certificatele medico-legale ┼či de pe declara┼úiile a 3 martori, instan┼úa a constatat c─â reclamantul fusese agresat ("sugrumat" ┼či "lovit") de c─âtre agentul de poli┼úie B cu ocazia unui control rutier. Curtea de Apel Pite┼čti a stabilit c─â cei doi poli┼úi┼čti au ac┼úionat abuziv, astfel ├«nc├ót nu i se putea repro.a reclamantului c─â a ├«ncercat s─â fug─â.
27. ├Än ceea ce prive┼čte martorii care au dat declara┼úii ├«n favoarea acuz─ârii, Curtea de Apel Pite┼čti a considerat c─â nici unul dintre ace┼čtia nu asistase ├«n mod nemijlocit la incidentul din 15 aprilie 1996, av├ónd ├«n vedere c─â unii erau situa┼úi prea departe de locul incidentului (mai mult de 50 m), ├«n timp ce al┼úii doar aflaser─â ├«n mod indirect despre aceste fapte.
C. Procedura penală împotriva agenţilor de poliţie
28. La 10 mai 1996 reclamantul a depus pl├óngere ├«mpotriva lui B ┼či lui Z pentru purtare abuziv─â, infrac┼úiune prev─âzut─â de art. 250 din Codul penal.
29. La 3 iunie 1997 Parchetul Militar Craiova a dispus ├«nceperea urm─âririi penale ├«mpotriva lui B. ├Än cadrul acestei proceduri, reclamantul s-a constituit parte civil─â. La 12 ianuarie 1998 Parchetul Militar Craiova a dispus scoaterea de sub urm─ârire penal─â a lui B ┼či ne├«nceperea urm─âririi penale ├«n privin┼úa lui Z.
30. ├Än ordonan┼úa din 12 ianuarie 1998 Parchetul Militar Craiova a considerat c─â poli┼úistul B nu se comportase abuziv ┼či c─â acesta ├«ncercase s─â ├«l ├«mpiedice pe reclamant s─â fug─â, tr─âg├óndu-l de fular. ├Än ceea ce prive┼čte leziunile traumatice prezentate de reclamant, Parchetul Militar Craiova a considerat c─â acestea nu au fost cauzate cu inten┼úie de ofi┼úerul B, ele fiind consecin┼úa actelor prin care s-a materializat ├«ncercarea legal─â de a-l imobiliza pe reclamant ┼či de a-l ├«mpiedica s─â fug─â. Parchetul Militar Craiova a re┼úinut, de asemenea, c─â reclamantul a avut un comportament refractar, chiar agresiv, ┼či c─â acesta adresase injurii poli┼úistului B ┼či c─â ├«l mu.case, ├«ncerc├ónd s─â fug─â. Cu privire la omisiunea poli┼úi┼čtilor de a prezenta probele biologice prelevate de la reclamant pentru analiz─â, Parchetul Militar Craiova a constatat c─â poli┼úi┼čtii ├«n cauz─â depuseser─â probele la Poli┼úie ┼či c─â acestea au disp─ârut ulterior. Parchetul Militar Craiova a concluzionat c─â nu s-a putut stabili care erau persoanele responsabile de aceast─â omisiune.
31. Reclamantul a făcut plângere în faţa procurorului ierarhic superior. La 22 aprilie 1998 Parchetul Militar de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a menţinut ordonanţa din 12 ianuarie 1998.
Reclamantul a f─âcut pl├óngere ├«n fa┼úa instan┼úei ├«mpotriva ordonan┼úei Parchetulului de pe l├óng─â Tribunalul Militar Timi┼čoara, cale de atac care nu era prev─âzut─â de Codul de procedur─â penal─â, dar care a ap─ârut ca urmare a Deciziei Cur┼úii Constitu┼úionale nr. 486 din 2 decembrie 1997, ├«n virtutea principiului liberului acces la justi┼úie, prev─âzut de art. 21 din Constitu┼úie.
32. La 25 mai 2001 Tribunalul Militar Timi┼čoara a admis pl├óngerea reclamantului, a constatat c─â ancheta penal─â a fost incomplet─â ┼či a trimis dosarul la Parchetul Militar Craiova, cu indicarea cercet─ârilor care trebuiau efectuate. Tribunalul a statuat c─â Parchetul nu stabilise cu exactitate nici ora, nici locul incidentului, c─â nu verificase ordinul de misiune primit de poli┼úi┼čtii ├«n cauz─â ┼či nici dac─â ace┼čtia ├«l respectaser─â.
33. ├Än plus, Tribunalul Militar Timi┼čoara a observat c─â Parchetul Militar Craiova nu cercetase dac─â utilizarea for┼úei fizice ├«mpotriva reclamantului de c─âtre poli┼úi┼čti era necesar─â din cauza comportamentului s─âu sau ├«n alte scopuri. Tribunalul Militar Timi┼čoara a statuat c─â vinov─â┼úia poli┼úi┼čtilor trebuia stabilit─â ├«n raport cu motivele re┼úinute ├«n ordonan┼úa de re┼úinere ├«mpotriva reclamantului. Instan┼úa a precizat c─â trebuiau audia┼úi at├ót personalul din cadrul sec┼úiei de arest din inspectoratul de poli┼úie, c├ót ┼či de┼úinu┼úii afla┼úi ├«n celul─â cu reclamantul ├«n ziua arest─ârii sale. Tribunalul Militar Timi┼čoara a mai precizat c─â, de┼či s-a stabilit c─â reclamantului ├«i fuseser─â recoltate probe biologice, a fost abuziv din partea poli┼úi┼čtilor faptul c─â nu le-au prezentat niciodat─â pentru analiz─â, dar l-au acuzat pe reclamant c─â s-a sustras de la obliga┼úia de a permite s─â-i fie recoltate aceste probe.
34. Tribunalul Militar Timi┼čoara a dispus efectuarea de c─âtre Parchetul Militar Craiova a tuturor actelor de urm─ârire penal─â pe care le considerase incomplete ┼či a celor lips─â. Instan┼úa a indicat, de asemenea, Parchetului analizarea dosarului de cercetare administrativ─â ├«n privin┼úa poli┼úistului B, care fusese ulterior trecut ├«n rezerv─â.
35. Hot─âr├órea din 25 mai 2001 a devenit definitiv─â ┼či dosarul de urm─ârire penal─â a fost trimis la Parchetul Militar Craiova.
36. La 19 iulie 2001 ┼či 21 noiembrie 2001 reclamantul a solicitat Parchetului Militar Craiova accelerarea anchetei.
37. La 11 septembrie 2002, dup─â ascultarea, la 29 iulie ┼či 2 august 2002, a poli┼úi┼čtilor ├«nvinui┼úi, Parchetul Militar Craiova a dispus ne├«nceperea urm─âririi penale.
38. A┼ča cum rezult─â din dosarul de urm─ârire penal─â, nici un alt act de cercetare nu a fost ├«ndeplinit ├«n cauz─â.
39. Ordonan┼úa Parchetului Militar Craiova a fost motivat─â astfel: "examinarea tuturor probelor ┼či audierea, din nou, a poli┼úi┼čtilor n-au relevat elemente noi, de natur─â a infirma solu┼úia ini┼úial─â."
II. Dreptul ┼či practica interne aplicabile
40. Dispozi┼úiile referitoare la statutul procurorilor militari ┼či la poli┼úi┼čti erau cuprinse ├«n Legea nr. 54 din 9 iulie 1993 pentru organizarea instan┼úelor ┼či parchetelor militare ┼či prevedeau urm─âtoarele:

ARTICOLUL 17
"Atribuţiile Ministerului Public sunt îndeplinite prin procurori militari constituiţi în parchete militare, pe lângă fiecare instanţă militară."

ARTICOLUL 23
"Judec─âtorii militari ┼či procurorii militari au calitatea de magistra┼úi ┼či fac parte din corpul magistra┼úilor."

ARTICOLUL 24
"Poate fi numit magistrat militar persoana care, [...], are calitatea de ofiţer activ."

ARTICOLUL 30
"Magistra┼úii militari sunt militari activi ┼či au toate drepturile ┼či obliga┼úiile ce decurg din aceast─â calitate [...].
Acordarea gradelor militare ┼či ├«naintarea ├«n grad a magistra┼úilor militari se fac potrivit normelor aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Ap─âr─ârii Na┼úionale."

ARTICOLUL 31
"Încălcarea de către magistraţii militari a normelor stabilite prin Regulamentul disciplinei militare atrage răspunderea lor în conformitate cu prevederile acestuia."
41. La data faptelor organizarea ┼či func┼úionarea Poli┼úiei Rom├óne erau reglementate de Legea nr. 26 din 12 mai 1994, conform c─âreia poli┼úi┼čtii aveau calitatea de militar activ. Competen┼úa pentru urm─ârirea penal─â ┼či judecata poli┼úi┼čtilor cerceta┼úi pentru comiterea de fapte prev─âzute de legea penal─â apar┼úinea, ├«n virtutea calit─â┼úii lor de militar activ, parchetelor ┼či instan┼úelor militare.
42. Aceast─â lege a fost aprobat─â de Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea ┼či func┼úionarea Poli┼úiei Rom├óne ┼či de Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poli┼úistului, conform c─ârora Ministerul de Interne a fost demilitarizat, poli┼úi┼čtii av├ónd din acel moment statutul de func┼úionari publici. Competen┼úa pentru urm─ârirea penal─â ┼či judecata poli┼úi┼čtilor cerceta┼úi pentru comiterea de fapte prev─âzute de legea penal─â apar┼úine parchetelor ┼či instan┼úelor de drept comun.
43. Conform dreptului intern ├«n vigoare la momentul faptelor, personalul Poli┼úiei era asimilat militarilor. Competen┼úa pentru urm─ârirea penal─â ┼či judecata poli┼úi┼čtilor cerceta┼úi pentru comiterea de fapte interzise de legea penal─â apar┼úinea, ├«n virtutea calit─â┼úii lor de militar activ, parchetelor ┼či instan┼úelor militare.

ÎN DREPT
I. Asupra pretinsei încălcări a art. 3 din Convenţie
Reclamantul pretinde că a fost încălcat art. 3 din Convenţie, care prevede următoarele:
"Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."
44. Curtea arat─â c─â acest cap─ât de cerere prive┼čte, pe de o parte, relele tratamente pe care reclamantul pretinde c─â le-a suferit din partea poli┼úi┼čtilor la 15 aprilie 1996 ┼či, pe de alt─â parte, caracterul anchetei desf─â┼čurate de c─âtre autorit─â┼úi ├«n ceea ce prive┼čte aceste rele tratamente.

1. Asupra pretinselor rele tratamente
A. Argumentele părţilor
45. Reclamantul arat─â c─â poli┼úi┼čtii ├«nvinui┼úi l-au supus unor rele tratamente, care nu au fost nici necesare, nici justificate, ├«ntruc├ót el a fost de acord s─â se supun─â at├ót controlului rutier, c├ót ┼či recolt─ârii probelor solicitate. El arat─â, de asemenea, c─â a suferit consecin┼úe negative ale acestor tratamente, ├«n m─âsura ├«n care ├«nc─â resimte o sensibilitate la nivelul g├ótului ┼či are ame┼úeli.
46. Guvernul sus┼úine c─â atitudinea poli┼úi┼čtilor ├«n cauz─â a fost motivat─â de comportamentul agresiv al reclamantului ┼či c─â unicul scop al acestei atitudini a fost asigurarea respect─ârii unei obliga┼úii impuse de lege, ┼či anume supunerea la recoltarea probelor biologice.
47. ├Än opinia Guvernului, cauza leziunilor traumatice constatate asupra persoanei reclamantului a fost una pur accidental─â, poli┼úi┼čtii neav├ónd inten┼úia de a-l supune unui tratament umilitor. Recursul la for┼ú─â a fost determinat at├ót de tentativa reclamantului de a fugi, c├ót ┼či de agresivitatea acestuia.
48. ├Än plus, conform Guvernului, pretinsele rele tratamente suferite de reclamant nu ating pragul minim de gravitate necesar pentru a intra ├«n c├ómpul de aplicare a art. 3 din Conven┼úie, av├óndu-se ├«n vedere durata acestor tratamente ┼či efectul lor asupra reclamantului - doar c├óteva leziuni ├«n regiunea g├ótului, care nu au determinat consecin┼úe grave sau de lung─â durat─â asupra st─ârii de s─ân─âtate a reclamantului -, c├ót ┼či sexul, v├órsta ┼či starea de s─ân─âtate a acestuia.
49. De altfel, Guvernul sus┼úine c─â reclamantul a fost de reacredin┼ú─â, av├ónd ├«n vedere declara┼úiile sale contradictorii ┼či ├«n mod evident exagerate, at├ót ├«n fa┼úa autorit─â┼úilor interne, c├ót ┼či ├«n fa┼úa Cur┼úii.
B. Aprecierea Curţii
50. Curtea noteaz─â c─â faptul c─â reclamantul a suferit lovituri cu ocazia opririi sale de c─âtre poli┼úi┼čti ├«n vederea efectu─ârii, la 15 aprilie 1996, a unui control rutier, nu este contestat. Urmele agresiunii au fost constatate ├«ntr-un raport medico-legal care atest─â mai multe echimoze ┼či excoria┼úii ├«n zona g├ótului, o excoria┼úie pe frunte ┼či una ├«n zona clavicular─â.
51. Curtea constat─â c─â p─âr┼úile au p─âreri diferite ├«n ceea ce prive┼čte cauza leziunilor traumatice constatate asupra reclamantului. Acesta din urm─â sus┼úine c─â a fost b─âtut de poli┼úi┼čti, ├«n timp ce Guvernul sus┼úine c─â leziunile au avut un caracter accidental, inerent procesului de imobilizare a reclamantului, care a ├«ncercat s─â fug─â ┼či a devenit agresiv.
52. Curtea aminte┼čte c─â pentru aprecierea elementelor de fapt ea se bazeaz─â pe principiul probei "dincolo de orice ├«ndoial─â rezonabil─â", dar adaug─â c─â o asemenea prob─â poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii sau de prezum┼úii necontestate, suficient de grave, precise ┼či concordante; ├«n plus, poate fi avut ├«n vedere comportamentul p─âr┼úilor ├«n timpul aprecierii probelor (Orhan c. Turciei, Cererea nr. 25.656/1994, ┬ž 264, Hot─âr├órea din 18 iunie 2002).
Cu toate acestea, av├ónd ├«n vedere caracterul subsidiar al rolului s─âu, Curtea aminte┼čte c─â ea trebuie s─â dea dovad─â de pruden┼ú─â ├«n a asuma rolul de instan┼ú─â competent─â pentru a aprecia faptele, cu excep┼úia situa┼úiei ├«n care acest lucru devine inevitabil din cauza circumstan┼úelor cauzei (McKerr ├«mpotriva Marii Britanii, Cererea nr. 28.883/95, Decizia din 4 aprilie 2000).
├Än principiu, atunci c├ónd ├«n spe┼ú─â au fost f─âcute anchete interne, nu este sarcina Cur┼úii s─â substituie propria interpretare a faptelor celei a autorit─â┼úilor interne, a c─âror sarcin─â este stabilirea faptelor pe baza probelor din cauz─â. Curtea nu este obligat─â s─â ┼úin─â cont de constat─ârile acestor autorit─â┼úi, ea put├ónd face o evaluare proprie ├«n lumina ansamblului informa┼úiilor de care dispune, dar ea trebuie s─â se afle ├«n posesia unor elemente conving─âtoare, care s─â conduc─â la o alt─â apreciere a faptelor dec├ót cea a judec─âtorilor na┼úionali (Klaas ├«mpotriva Germaniei, Hot─âr├órea din 22 septembrie 1993, seria A nr. 269, p. 17, ┬ž 29).
53. Curtea constat─â c─â ├«n spe┼ú─â Curtea de Apel Pite┼čti, sesizat─â cu ac┼úiunea penal─â ├«mpotriva reclamantului pentru s─âv├ór┼čirea infrac┼úiunii de ultraj, l-a achitat pe acesta din urm─â. Curtea de Apel Pite┼čti a constatat c─â reclamantul a suferit o agresiune din partea poli┼úi┼čtilor, c─â ace┼čtia din urm─â au ac┼úionat abuziv, astfel ├«nc├ót nu i se putea repro.a reclamantului c─â a ├«ncercat s─â fug─â. Curtea de Apel Pite┼čti s-a ├«ntemeiat ├«n special pe certificatele medico-legale prezentate ├«n cauz─â ┼či pe declara┼úiile a 3 martori direc┼úi. Instan┼úa a considerat c─â declara┼úiile martorilor acuz─ârii nu sunt credibile, av├óndu-se ├«n vedere c─â nici unul dintre ei nu asistase la incidentul din 15 aprilie 1996, fie din cauz─â c─â erau situa┼úi prea departe de locul incidentului, fie pentru c─â aflaser─â ├«n mod indirect despre aceste fapte.
54. Curtea constat─â, de asemenea, c─â cercet─ârile f─âcute de Parchetul Militar Craiova ├«mpotriva poli┼úi┼čtilor ├«nvinui┼úi de rele tratamente au condus la o concluzie diametral opus─â de aceea a Cur┼úii de Apel Pite┼čti. Parchetul Militar Craiova a dispus ne├«nceperea urm─âririi penale, cu motivarea c─â poli┼úi┼čtii nu avuseser─â inten┼úia de a-l agresa pe reclamant atunci c├ónd au ├«ncercat s─â ├«l ├«mpiedice s─â fug─â. Or, aceast─â concluzie a Parchetului Militar Craiova a fost infirmat─â de Tribunalul Militar Timi┼čoara, cu motivarea c─â ancheta era incomplet─â. ├Än acela┼či timp instan┼úa a solicitat Parchetului completarea urm─âririi penale.
Cu toate acestea, f─âr─â a efectua cercet─ârile dispuse de instan┼ú─â, Parchetul Militar Craiova a dispus ne├«nceperea urm─âririi penale ├«mpotriva poli┼úi┼čtilor (a se vedea ┬ž 31-39 de mai sus).
Ca atare, Curtea nu poate reţine concluziile Parchetului Militar Craiova din Ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale din 11 septembrie 2002.
55. Av├ónd ├«n vedere, de asemenea, informa┼úiile de care dispune, Curtea apreciaz─â, la fel ca ┼či Curtea de Apel Pite┼čti, c─â poli┼úi┼čtii au fost primii care l-au agresat pe reclamant, f─âr─â ca recursul la for┼ú─â s─â fi fost determinat de comportamentul reclamantului.
Curtea nu dispune de vreo informa┼úie conving─âtoare, de natur─â a ├«nl─âtura constat─ârile de fapt ale judec─âtorilor de la Curtea de Apel Pite┼čti.
56. În concluzie, Curtea consideră că reclamantul a fost victima unui tratament contrar art. 3 din Convenţie.
57. Ea aminte┼čte c─â aprecierea gravit─â┼úii relelor tratamente este relativ─â prin esen┼ú─â; ea depinde de ansamblul circumstan┼úelor specifice cauzei, cum ar fi durata tratamentului sau efectele fizice ori psihice ale acestuia, ┼či, ├«n anumite cazuri, de sexul, v├órsta ┼či de starea de s─ân─âtate a victimei. Atunci c├ónd un individ este privat de libertate sau, ├«n general, intr─â ├«n contact cu agen┼úii for┼úelor de ordine, utilizarea for┼úei fizice asupra sa, atunci c├ónd aceasta nu este determinat─â de comportamentul acestuia, aduce atingere demnit─â┼úii umane ┼či constituie, ├«n principiu, o ├«nc─âlcare a dreptului garantat de art. 3 din Conven┼úie (Labita ├«mpotriva Italiei, [M.C.], Cererea nr. 26.772/95, ┬ž 120, CEDO 2000-IV, ┼či Pantea ├«mpotriva Rom├óniei, Cererea nr. 33.343/96, ┬ž 185-186, Hot─âr├órea din 3 iunie 2003, nepublicat─â).
58. Curtea constat─â c─â reclamantul a suferit r─âni u┼čoare la nivelul g├ótului, care au necesitat, conform certificatului medicolegal ├«ntocmit ├«n cauz─â, 4-5 zile de ├«ngrijiri medicale. Aceste leziuni nu au determinat consecin┼úe grave sau de lung─â durat─â asupra st─ârii de s─ân─âtate a reclamantului.
59. ├Än ceea ce prive┼čte ame┼úelile ┼či sensibilitatea, despre care reclamantul pretinde c─â sunt efectele de lung─â durat─â ale acestor rele tratamente, Curtea observ─â c─â acesta din urm─â nu a prezentat nici o prob─â care s─â le dovedeasc─â.
60. Având în vedere natura leziunilor constatate asupra reclamantului, Curtea apreciază că actele incriminate constituie un tratament degradant în sensul art. 3 din Convenţie.
61. În lumina celor menţionate mai sus, Curtea concluzionează că art. 3 din Convenţie a fost încălcat în această privinţă.

2. Asupra caracterului adecvat al anchetei efectuate de către autorităţile interne
A. Argumentele părţilor

62. Reclamantul susţine că ancheta privind relele tratamente pe care le-a suferit nu a fost efectivă, întrucât Parchetul Militar Craiova a refuzat efectuarea anumitor acte importante de cercetare, cu toate că instanţa militară dispusese efectuarea lor.
63. Guvernul constat─â afirma┼úiile reclamantului ┼či arat─â c─â at├ót procurorii, c├ót ┼či instan┼úa militar─â au condus o anchet─â efectiv─â, ├«ndeplinind numeroase acte de cercetare ┼či au examinat toate capetele de cerere ale reclamantului.
B. Aprecierea Curţii
64. Curtea aminte┼čte c─â, atunci c├ónd o persoan─â afirm─â ├«n mod credibil c─â a suferit, din partea Poli┼úiei sau a altor servicii asem─ân─âtoare ale statului, tratamente contrare art. 3 din Conven┼úie, aceast─â dispozi┼úie, combinat─â cu obliga┼úia general─â impus─â statului prin art. 1 din Conven┼úie de a "recunoa┼čte oric─ârei persoane aflate sub jurisdic┼úia [sa] drepturile ┼či libert─â┼úile definite (...) [├«n] Conven┼úie", impune, ├«n consecin┼ú─â, existen┼úa unei anchete oficiale efective. Aceast─â anchet─â, asemenea celei impuse de art. 2 din Conven┼úie, trebuie s─â fie de natur─â a conduce la identificarea ┼či pedepsirea persoanelor vinovate (Labita ├«mpotriva Italiei, citat─â mai sus, ┬ž 131).
65. Curtea observ─â c─â ├«n spe┼ú─â s-a efectuat o anchet─â. O dat─â stabilit acest lucru, mai r─âm├ón de apreciat diligen┼úa cu care aceasta a fost desf─â┼čurat─â ┼či caracterul ei "efectiv".
66. Curtea aminte┼čte c─â, pentru ca o anchet─â privind infrac┼úiunile de omucidere sau de rele tratamente comise de c─âtre agen┼úii statului s─â poat─â fi considerat─â ca efectiv─â, se poate considera, ├«n general, c─â este necesar ca persoanele competente s─â desf─â┼čoare ancheta, precum ┼či cele care au efectuat cercet─ârile s─â fie independente de persoanele implicate ├«n evenimente (a se vedea, de exemplu, hot─âr├órile GuleÔłÜ ├«mpotriva Turciei din 27 iulie 1998, Culegere de hot─âr├óri ┼či decizii 1998-IV, ┬ž 81-82, ┼či Og´×íur ├«mpotriva Turciei, [M.C.], Cererea nr. 21.954/93, CEDO 1999-III, ┬ž 91-92). Acest lucru presupune nu numai absen┼úa oric─ârei leg─âturi ierarhice sau institu┼úionale, ci ┼či o independen┼ú─â practic─â (a se vedea, de exemplu, hot─âr├órea Ergi ├«mpotriva Turciei din 28 iulie 1998, Culegere 1998-IV, ┬ž 83-84, ┼či Kelly ┼či al┼úii ├«mpotriva Marii Britanii, Cererea nr. 30.054/96, ┬ž 114, Hot─âr├órea din 4 mai 2001).
67. Curtea observ─â, mai ├«nt├ói, c─â independen┼úa procurorilor militari care au efectuat ancheta ├«n privin┼úa poli┼úi┼čtilor poate fi pus─â la ├«ndoial─â, av├óndu-se ├«n vedere reglementarea intern─â ├«n vigoare la momentul faptelor. ├Än aceast─â privin┼ú─â, ea arat─â c─â, ├«n conformitate cu Legea nr. 54/1993, procurorii militari sunt ofi┼úeri activi, la fel ca ┼či poli┼úi┼čtii la data faptelor, f─âc├ónd parte din structura militar─â, av├ónd la baz─â principiul subordon─ârii ierarhice: ei beneficiaz─â de grade militare, se bucur─â de toate privilegiile ├«n materie ┼či r─âspund pentru ├«nc─âlcarea regulilor de disciplin─â militar─â.
68. ├Än plus, Curtea observ─â c─â o instan┼ú─â na┼úional─â a considerat, printr-o decizie definitiv─â, c─â ancheta a fost incomplet─â ┼či a trimis dosarul la Parchetul Militar Craiova, indic├óndu-i acestuia cercet─ârile care trebuiau efectuate. La 11 septembrie 2002, Parchetul Militar Craiova a emis o nou─â ordonan┼ú─â de scoatere de sub urm─ârire penal─â. A┼ča cum rezult─â din dosarul de urm─ârire penal─â prezentat de Guvern, Parchetul nu a efectuat cercet─ârile dispuse de c─âtre instan┼úa militar─â pentru a completa ancheta.
69. Or, Curtea apreciaz─â ca foarte uimitor faptul c─â Parchetul Militar Craiova nu a luat ├«n considerare, cu ocazia emiterii, la 11 septembrie 2002, a ordonan┼úei de scoatere de sub urm─ârire penal─â, indica┼úiile date la 25 mai 2001 de c─âtre Tribunalul Militar Timi┼čoara.
70. ├Än lumina celor de mai sus, Curtea consider─â c─â autorit─â┼úile nu au desf─â┼čurat o anchet─â aprofundat─â ┼či efectiv─â ├«n ceea ce prive┼čte afirma┼úiile credibile ale reclamantului, conform c─ârora el a fost supus unor rele tratamente de c─âtre poli┼úi┼čti.
├Än consecin┼ú─â, Curtea concluzioneaz─â c─â art. 3 din Conven┼úie a fost ├«nc─âlcat ┼či sub acest aspect.

II. Asupra aplicării art. 41 din Convenţie
71. Conform prevederilor art. 41 din Conven┼úie, "├Än cazul ├«n care Curtea declar─â c─â a avut loc o ├«nc─âlcare a Conven┼úiei sau a protocoalelor sale ┼či dac─â dreptul intern al ├«naltei p─âr┼úi contractante nu permite dec├ót o ├«nl─âturare incomplet─â a consecin┼úelor acestei ├«nc─âlc─âri, Curtea acord─â p─âr┼úii lezate, dac─â este cazul, o repara┼úie echitabil─â".

A. Prejudiciul
72. Prin dou─â scrisori din data de 30 ianuarie 2004, reclamantul a prezentat dou─â estim─âri diferite ale prejudiciului material pretins suferit, decurg├ónd din imposibilitatea, datorat─â absen┼úei sale din perioada deten┼úiei din 15 aprilie p├ón─â ├«n 25 aprilie 1996, de a desf─â┼čura diverse lucr─âri pe proprietatea sa agricol─â.
În una dintre cele două scrisori, el a estimat prejudiciul material la 460.000.000 lei (ROL), în timp ce în altă scrisoare acesta a fost estimat la 1.136.000.000 lei (ROL).
73. Contest├ónd preten┼úiile reclamantului, Guvernul a subliniat absen┼úa leg─âturii de cauzalitate ├«ntre prejudiciul invocat ┼či capetele de cerere examinate de Curte. El arat─â c─â cererea reclamantului este exorbitant─â ┼či dispropor┼úionat─â, av├óndu-se ├«n vedere ├«n special faptul c─â acesta nu a prezentat nici un element de prob─â ├«n sus┼úinerea preten┼úiilor sale cu titlu de prejudiciu material.
74. Reclamantul pretinde c─â a suferit ┼či un prejudiciu moral de 1.000.000 dolari americani (USD) datorit─â suferin┼úelor fizice ┼či psihice suportate at├ót din cauza relelor tratamente aplicate de poli┼úi┼čti, c├ót ┼či din cauza arest─ârii sale abuzive.
75. Guvernul consider─â exorbitante preten┼úiile reclamantului ┼či solicit─â Cur┼úii s─â ┼úin─â cont, ├«n estimarea prejudiciului moral, de nivelul de gravitate relativ sc─âzut al tratamentelor incriminate, inclusiv prin raportare la cauze similare. ├Än acest sens, Guvernul face trimitere la cauza Kmetty ├«mpotriva Ungariei (Cererea nr. 57.967/00, Hot─âr├órea din 16 decembrie 2003). El arat─â, de asemenea, c─â doar capetele de cerere ├«ntemeiate pe art. 3 din Conven┼úie au fost declarate admisibile, astfel ├«nc├ót Curtea nu poate acorda nici o indemniza┼úie ├«n vederea repar─ârii prejudiciului pretins de reclamant datorit─â arest─ârii sale preventive.
76. Curtea arat─â c─â singurul fundament pentru acordarea unei satisfac┼úii echitabile ├«l constituie ├«n spe┼ú─â tratamentele contrare art. 3 din Conven┼úie, suferite de reclamant ┼či ├«n absen┼úa unei anchete efective din partea autorit─â┼úilor na┼úionale ├«n aceast─â privin┼ú─â.
77. Av├ónd ├«n vedere ├«mprejur─ârile cauzei ┼či statu├ónd ├«n echitate, a┼ča cum prevede art. 41 din Conven┼úie, ea decide s─â ├«i acorde reclamantului 7.000 euro.

B. Cheltuieli de judecat─â
78. Reclamantul solicit─â 407.130.000 lei (ROL) pentru cheltuielile implicate de procedur─â ├«n fa┼úa instan┼úelor interne, c├ót ┼či ├«n fa┼úa Cur┼úii. El nu prezint─â nici un document justificativ.
79. Guvernul solicită Curţii respingerea pretenţiilor reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată, datorită faptului că acestea nu au fost dovedite.
80. Curtea observ─â c─â reclamantul nu ┼či-a formulat preten┼úiile ├«n baza art. 41 din Conven┼úie, conform modalit─â┼úilor prev─âzute de art. 60 din regulament; ├«n special, acesta nu a prezentat dovezile necesare ├«n ceea ce prive┼čte preten┼úiile sale. ├Än consecin┼ú─â, Curtea concluzioneaz─â c─â cererea sa trebuie respins─â.

C. Majorări de întârziere
81. Curtea consideră adecvat să stabilească majorări de întârziere echivalente cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE CURTEA ÎN UNANIMITATE:
1. hot─âr─â┼čte c─â art. 3 din Conven┼úie a fost ├«nc─âlcat datorit─â tratamentului degradant aplicat reclamantului la 15 aprilie 1996, de c─âtre poli┼úi┼čti;
2. hot─âr─â┼čte c─â art. 3 din Conven┼úie a fost ├«nc─âlcat datorit─â faptului c─â autorit─â┼úile nu au desf─â┼čurat o anchet─â efectiv─â ├«n privin┼úa acestui tratament;
3. hot─âr─â┼čte c─â:
a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenţie, 7.000 euro cu titlu de daune morale, plus orice altă sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit pe aceasta, care urmează să fie plătiţi în lei, conform ratei de schimb aplicabile la momentul plăţii;
b) această sumă va fi majorată, începând de la data expirării termenului menţionat până la momentul efectuării plăţii, cu o dobândă simplă de întârziere, egală cu dobânda minimă pentru împrumut practicată de Banca Centrală Europeană, valabilă în această perioadă, la aceasta adăugându-se o majorare cu 3 puncte procentuale;
4. respinge cererea de acordare a unei satisfacţii echitabile pentru rest.
Redactat─â ├«n limba francez─â, apoi comunicat─â ├«n scris la data de 5 octombrie 2004, ├«n aplicarea art. 77 alin. 2 ┼či 3 din Regulamentul Cur┼úii.

S. Dolle,                                                           J.-P. Costa,
grefier─â                                                             pre┼čedinte